Sentința civilă nr. 1973/2013. Suspendare executare act administrativ

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.1973

Ședința publică din 25 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. O. - judecător

GREFIER: A. H.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de către reclamantul C.

M. V. D. B. G., cu sediul în localitatea Cetățele, nr.138, județul M. și sediul procedural ales la C. A. A. R. D. din B. M., str. I. C., nr. 7/84, județul M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P.

M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M. și chemata în garanție DS V. și Pentru SA M., cu sediul în B.

M., str. V. Alecsandri, nr. 66, județul M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta și prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18 martie 2013, apoi pentru data de azi, când în urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos..

T.

Asupra acțiunii de față,

Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr._ pe rolul T. ui M. Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul C.

M. V. D. B. G. a chemat în judecată pârâta D. G. a F.

P. M. solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța în cauză să dispune anularea deciziei nr.819/_, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, desființarea în parte a raportului de inspecție

fiscală nr.1856/_ în ceea ce privește capitolul III "Taxa pe valoarea adăugată"; și ca o consecință, anularea Deciziei de Impunere nr.1856/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală din cadrul Direcției Generale a F. P.

M. și exonerarea de la plata sumei de 18.969 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că prin actele atacate, se reține, în accepțiunea organelor de control, ca sub aspectul taxei pe valoarea adăugată (TVA), C. ul M. V. a înregistrat o cifră de afaceri în anul fiscal 2009, mai mare decât plafonul de scutire în scopuri de TVA și ar fi avut obligația de a se înregistra în scopuri de TVA până la data de_, plafonul de 35.000 euro până la care era scutit de înregistrare fiind depășit începând cu luna decembrie 2008. În consecință, organele de control pentru perioada_ -_, astfel cum acestea au indicat în Raportul de inspecție fiscală, Cap. III 2 "Taxa pe valoare adăugată";, au procedat la stabilirea TVA aferent fiecărui trimestru începând cu primul trimestru al anului 2009 și până la data de_, concluzionând în mod cu totul nefondat, că, C. ul Medial V. pe perioada_ -_ are obligația de a plăti suma de 18.969 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere.

Se arată că în perioada_ -_ Codul fiscal nu făcea distincție între tipul actului medical care intră în categoria de operațiuni netaxabile din punct de vedere TVA, astfel încât, chiar dacă s-ar fi depășit plafonul de înregistrare ca plătitor de TVA, respectiv o cifră de afaceri de peste 35.000 euro, operațiunile nu erau purtătoare de TVA, iar contribuabilul nu era obligat să colecteze TVA-ul aferent veniturilor realizate.

În acest sens se invocă dispozițiile art. 153 Cod fiscal "Persoana impozabilă care este stabilită în România, conform art. 125^1 alin. 2 lit. b, și nu realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent";.

Potrivit art. 141 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, "Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxă: a) spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunilor strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități";.

Se arată că prin H.G. nr. 1620 din_ publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din_ pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, norme care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010 s-au adus următoarele modificări la pct. 24 din Normele metodologice de aplicare a

Codului fiscal în sensul că "Punctul 24 se modifică și va avea următorul cuprins: 1) Scutirea prevăzută la art. 141 alin. 1 lit. a din Codul fiscal: c) nu se aplică pentru serviciile medicale veterinare, astfel cum a fost pronunțată hotărârea Curții Europene de Justiție în cazul CEJ C-122/87";. În perioada _

-_ activitatea desfășurată este inferioară plafonul de 35.000 euro pe care l-a atins în perioada cât serviciile medicale veterinare nu erau operațiuni taxabile din punct de vedere al TVA.

Se arată că în situația de față sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, condiția cazului bine justificat prin prisma definiției date de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 rezultând din "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ";, iar în ceea ce privește cea de a doua cerință referitoare la prevenirea unei pagube iminente, se arată că valoarea debitului stabilit este foarte mare raportat la veniturile estimate ca fiind realizate în ultimul an fiscal 2010, acestea fiind realizate din serviciile medicale veterinare decontate de D. de Sănătate V. a Județului M. în cadrul programelor naționale de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum și alte activități care concură la supravegherea sanitar-veterinară a teritoriului. Prin urmare veniturile decurg dintr-o activitate de interes generale astfel încât în caz de executare imediată a deciziei de impunere ar putea duce la periclitarea desfășurării activității, chiar la încetarea ei.

Reclamantul

C. M. V. a arătat că a solicitat și obținut suspendarea executării actului administrativ fiscal emis de pârâta D. G. a F. P. M. prin sentința civilă nr.2910/_ pronunțată în dosar nr._ .

La termenul de judecată din data de_ a precizat că renunță la judecată cu privire la primul petit al acțiunii, instanța luând act, potrivit art.246 Cod procedură civilă prin încheierea de judecată de la acel termen.

La același termen de judecată reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Direcției S. ă V. și pentru SA M. .

Prin întâmpinarea formulată de pârâta D. G. a F. P. M. s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

S-a arătat astfel că principala problemă care se ridică în această cauză este aceea de a se stabili care este data de la care serviciile medicale veterinare sunt operațiuni taxabile, în ceea ce privește TVA. Prin Legea nr.571/2003, în forma sa inițială s-a prevăzut explicit în art.141 alin.1 lit.a scutire de la plata TVA pentru serviciile medicale veterinare efectuate în unități autorizate

"Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: a) spitalizarea, îngrijiri medicale, inclusiv veterinare și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități indiferent de forma de organizare, precum și spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale,

centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități, cantinele organizate pe lângă aceste unități, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare.";

S-a arătat că într-adevăr, după cum susține și reclamantul, prin Legea nr.343/2006 au fost schimbate au fost schimbate în esență dispozițiile art.141 din Codul Fiscal, în sensul că nu mai sunt exceptate serviciile medicale veterinare, în noua formă a Codului fiscal se vorbește explicit doar de scutirea de taxă a serviciilor medicale umane. Această concluzie rezultă din comparația simplă a textului art.141 alin.1 lit.a din Codul fiscal în forma inițială și ulterior modificării survenite prin Legea nr.343/2006. Astfel noua formă a art.141 alin.1 lit.a din Codul fiscal a devenit următoarea: a) spitalizarea, îngrijiri medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități.";

Având în vedere noua formă a Codului Fiscal care nu mai face nici o trimitere explicită la scutirea serviciilor medicale veterinare, reclamantul este obligat să plătească TVA și toate accesoriile pentru neplata acestui impozit. În realitate, legiuitorul nu a mai dorit să excepteze serviciile medicale veterinare de la plata TVA.

Pe de altă parte, s-a arătat că trimiterea la H.G. nr.1620/2009 și susținerea ipotezei că doar de la apariția acestui act normativ serviciile medicale veterinare ar fi taxabile în ceea ce privește TVA este greșită pentru că nu are în vedere normele și principiile generale ale interpretării actelor normative. Astfel, în conformitate cu art.108 alin.2 din Constituția României se prevede că "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor";. Respectiv, prin HG 1620/2009 s-a subliniat faptul că serviciile medicale veterinare nu mai sunt scutite de TVA, numai că această situație juridică există de la apariția Legii nr.343/2006. Totodată, HG 1620/2009 nu a completat în nici un fel textul legii, în sensul indicat de reclamantă pentru ca o atare situație juridică este interzisă explicit de norma constituțională invocată, ci doar au venit să sublinieze și să explice textul normei, Legea nr.343/2006 fiind în realitate actul care naște raportul de drept fiscal în ceea ce privește TVA.

În ceea ce privește obligația înregistrării ca plătitor de TVA și consecințele juridice ale neînregistrării reclamantului, s-a arătat că din nou acesta se află n eroare. Din documentele cuprinse în dosarul anexat rezultă fără echivoc faptul că în luna decembrie a anului 2009 reclamantul a depășit plafonul de scutire. Astfel încât, având în vedere că acesta nu a înțeles să se înregistreze ca plătitor de TVA a fost calculat TVA datorat doar pentru perioada aferentă în conformitate cu dispozițiile legale.

Referitor la majorările de întârziere și penalitățile de întârziere s-a arătat că, acestea se cuvin bugetului de stat ca o consecință a nerespectării de reclamantă a reglementărilor în materie fiscală. Faptul că reclamantul nu dorește să își asume responsabilitatea fiscală a faptelor sale este până la urmă o problemă de educație elementară.

Chemata în garanție, prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și lipsa sa de calitate procesuală pasivă. Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.

S-a arătat astfel că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, atâta timp cât obiectul acesteia se întemeiază pe o altă obligație decât cea pe care o pretinde reclamantul pârâtului.

S-a învederat instanței că prestarea serviciilor medicale veterinare se realizează de către reclamant în cadrul programelor naționale de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum și alte activități care concură la supravegherea sanitar veterinară a teritoriului, programe care au fost aprobate prin hotărâri de guvern, în baza contractului de concesiune încheiat cu chemata în garanție și prelungite prin acte adiționale. S-a menționat că anual, prin hotărâre de guvern s-a reglementat domeniul acțiunilor sanitar veterinare cuprinse în programele naționale, precum și tarifele maximale exclusiv taxa pe valoare adăugată.

Pentru aceste servicii C. ele M. e V. e întocmesc deconturi justificative cuprinzând situația animalelor efectiv identificate, crotaliate și înregistrate, situații care se depun lunar la sediul DSVSA M., emițând totodată facturi fiscale în conformitate cu tarifele stabilite prin contractul de prestări servicii și prin Hotărârile de Guvern privind aprobarea acțiunilor sanitar veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control liber al bolilor, precum și a acțiunilor de identificare a animalelor și a tarifelor aferente acestora.

Cât privește lipsa de calitate procesuală pasivă s-a arătat că nu există identitate între persoana chematului în garanție și persoana celui împotriva căruia ar putea să se îndrepte reclamantul, în cazul în care ar cădea în pretenții. S-a avut în vedere dispozițiile legale referitoare la finanțele publice, la bugetul de stat și la executarea titlurilor executorii de către instituțiile publice cu precizarea că potrivit Codului de procedură civilă, ceea ce determină participarea unei persoane la un proces este calitatea sa și nu opozabilitatea hotărârii cu care se finalizează acesta, raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului respectiv, obligației ce rezultă din dreptul material dedus judecății.

În probațiune au fost depuse înscrisuri, a fost efectuată expertiza fiscală de către expertul Hanes V. .

Referitor la raportul de expertiză efectuat în cauză pârâta D. G. a

F. P. M. a formulat un punct de vedere în scris (filele 47 -49 dosar vol.II), iar chemata în garanție a depus obiecțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Dispozițiile art.141 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal,

în forma sa inițială a prevăzut în mod explicit scutirea de la plata TVA pentru serviciile medical veterinare efectuate în unități autorizate.

Prin Legea nr.343/2006 acest articol a fost modificat astfel că începând cu anul 2007 operațiunile efectuate de către cabinete medical veterinare nu mai sunt considerate operațiuni de interes general scutite de taxă, fiind eliminate din cuprinsul acestei dispoziții.

Precizările aduse prin modificarea pct.24 din Titlul VI a HG nr.44/2004 începând cu anul 2010 subliniază modificările aduse Codului fiscal, făcând trimitere la Decizia Curții Europene de Justiție în cazul C.E.J.C.122/87.

Hotărârea nr.1620/_ pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.57/2003 privind Codul fiscal clarifică dubiul creat prin "omiterea cabinetelor medical veterinare din dispozițiile art.141 alin.1 în forma modificată de Legea nr.343/_ .";

Faptul că dispozițiile legii prevăd expres și cabinetele medical veterinare ca operațiuni de interes general denotă intenția legiuitorului de a nu le mai acorda un regim fiscal preferențial acestora și nu poate fi interpretată decât ca o excludere a acestor servicii din sfera celor netaxabile în ceea ce privește TVA.

Instanța reține că transpunerea Directivei 2006/112 CE a Consiliului din_ privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată publicată în JOCE L347/1/_ s-a desfășurat temporizat, în etape succesive și distanțate în timp respectiv modificarea Codului fiscal în 2007 și normele metodologice de aplicare în 2010 însă interpretarea stricto sensu a prevederilor legale face normele dreptului național să corespundă prevederilor Directivei.

Prin urmare, întrucât dispozițiile art.141 alin.1 din Codul Fiscal modificat prin Legea nr.343/2006 nu fac trimitere explicită la scutirea serviciilor medicale veterinare, reclamantul este obligat să plătească TVA și toate accesoriile calculate pentru neplata acestui impozit.

Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la C. s-a stabilit că depășirea plafonului de scutire a avut loc în luna noiembrie 2009 fapt pentru care reclamantul datorează TVA începând cu_ . Faptul că plafonul a fost depășit la data stabilită de organele de inspecție fiscală nu este contestat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de experții Cupar Gheorghe și Hanes V. expertiză a cărei concluzii nu și le însușește pentru considerentele expuse în continuare.

În condițiile prev. de art.150 alin.1 din Legea nr.571/2003 reclamantul datorează TVA, iar faptul că nu s-a declarat ca plătitor de TVA și nu a înscris în facturi această taxă și prin urmare nu a colectat și încasat această taxă nu

poate fi imputat chematei în garanție și nici nu justifică nedatorarea acestei taxe, reprezentând o invocare a propriei culpe.

Instanța reține că pârâta D. G. a F. P. M. a calculat suma datorată cu titlul de TVA prin extragerea sumei înscrise în facturi a TVA datorat, astfel că aceasta a fost încasată odată cu plata de către DSVA a facturilor respective.

În consecință chemata în garanție nu poate fi obligată la plata unei alte sume cu acest titlu.

Mai mult potrivit art.127 alin.4 Cod fiscal "instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice……";.

Prin urmare, instanța a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată considerând admisibilă de principiu această cerere care, pentru opozabilitate, ar justifica participarea procesuală a DSVSA M. .

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge acțiunea precizată a reclamantului, potrivit art.18 din Legea nr.554/2004, considerând actele administrativ fiscale emise ca fiind temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile invocate de către chemata în garanție DS ă V. și pentru SA M. .

Respinge acțiunea precizată formulată de către reclamantul C. medical veterinar D. B. G., cu sediul în Cetățele, nr.138 și cu sediul procedural ales la C. avocat A. R. D. - B. M., str.I. C., nr.7/84 în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. cu sediul în B.

M. . Al.S., nr.2A și chemata în garanție DS ă V. și pentru S.

A. M. cu sediul în B. M., str.V.Alecsandri, nr.66. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .

Președinte, G. ier,

S. O. A. H.

Red.S.O.-_

Tred. A.H.-_ 5 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1973/2013. Suspendare executare act administrativ