Sentința civilă nr. 198/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 198/2013
Ședința publică din data de 15 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de petenta S.C.
E. LS, împotriva intimatei D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 8 februarie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 15 februarie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC E. LS în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat cerere de suspendare a deciziei de impunere nr. F-BN 783/_, a raportului de inspecție fiscală nr. 467/_, a dispoziției nr. 484/_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a procesului verbal nr. 420/_ .
În motivare, s-a arătat, în esență, că suma pentru care s-a formulat cerere de suspendare se compune din 13.918 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 885 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 2.088 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 135.462 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar, 16.338 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar din care trebuie scăzute dobânzile/majorări de întârziere aferente sumei de 3290 lei, 20.813 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilit suplimentar, din care trebuie scăzute penalități de întârziere aferente sumei de 3290 lei.
In perioada_ -_ s-a efectuat o inspecție fiscală de către inspectorii Direcției Generale a F. P. a Județului B. -N. .
Inspecția fiscala a fost suspendată în perioada_ -_ în baza referatului de suspendare nr. 1988.
Perioada supusă verificării este cuprinsă între data înființării societății și data de_ .
În urma efectuării inspecției s-a întocmit raportul de inspecție fiscala F-BN467/_ înregistrat la D. G. a F. P. B. -N. sub nr. 3790 din_ .
Pe baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit și decizia de impunere nr.F-BN783/_
.
Inspecția fiscala a întocmit și Dispoziția de măsuri nr. 484/_, precum și procesul-verbal
nr. 420/0_ .
Raportul de inspecție fiscală, Dispoziția de măsuri nr. 484/_, procesul-verbal nr. 420/0_ și decizia de impunere au fost expediate contestatoarei prin poștă la data de_ și au ajuns la destinație la data de_ .
Împotriva Deciziei de impunere nr. F-BN 783/_ emise de către D. G. a F.
P. a județului B. -N., a Raportului de I. Fiscala nr. F-BN 467 din_, a Dispoziției nr. 484/_ privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala si a procesului-verbal nr. 420/0_ s-a formulat contestație înregistrată la D. G. F. P. a Județului B. -N. sub nr. 28.163/_, aceasta vizând următoarele sume:
- 13.918 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, 885 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 2.088 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 135.462 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar, dobânzile/majorările de întârziere aferente TVA stabilit suplimentar în sumă de 135.462 lei, penalitățile de întârziere aferente TVA stabilita suplimentar în sumă de 135.462 lei. Nu a fost contestată obligația de plată a TVA în sumă de 3290 lei, precum și dobânzile/majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente sumei de 3290 lei.
Totodată, contestația a vizat și măsurile dispuse de inspecția fiscală.
Cu privire la condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare, reclamanta susține că este îndeplinită cea a existenței cazului bine justificat.
Astfel, prin contestația depusă s-au prezentat detaliat aspectele cu privire la starea de fapt și de drept care sunt de natura să creeze o îndoială serioasă în privința legalității celor patru acte contestate.
Sunt lipsite de temei legal obligațiile stabilite suplimentar de inspecția fiscală cu privire la următoarele sume:
- 13.918 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 885 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 2.088 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
Inspecția fiscală nu a luat în considerare documentele justificative înregistrate în contabilitatea contestatoarei care au făcut dovada operațiunilor comerciale și a caracterului deductibil al cheltuielilor realizate.
Decizia de impunere nu a fost motivată pe baza de probe, așa cum cer dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Este de observat faptul că la data emiterii facturilor de către S.C. FLOR METAL S.R.L., S. EUROMEDA-LRV S.R.L., S.C. VALEAN TRANS INTERNATIONAL S.R.L. si S.C. DENIGAB
CONSTRUCT S.R.L., aceste societăți erau în funcțiune, suspendarea activității lor survenind la câteva luni după emiterea facturilor.
Facturile de achiziții mărfuri și servicii sunt documente justificative care îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 82/1991, precum și cele prevăzute în Codul fiscal;
In mod greșit s-a reținut de către inspecția fiscala că cheltuielile înregistrate în contabilitate nu au la baza documente justificative potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării in gestiune.
Inspecția fiscala nu a ținut seama de prevederile art. 46 din Codul comercial, potrivit cărora "Obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătura privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori.";
Prin urmare existența unei operațiuni comerciale se poate proba în condițiile reglementate de art. 46 din Codul comercial, iar contestatoarea a făcut dovada, în condițiile articolului sus- menționat, a existenței operațiunilor comerciale și înregistrării în evidența primară și contabilă a acestor operațiuni.
Ca atare, în mod nelegal s-a reținut că nu reprezintă cheltuiala deductibilă suma de 86.986
lei.
Nu există prevedere legală care să nu permită deducerea cheltuielilor
în scopul calculării profitului impozabil și a impozitului pe profit ori în cazul deducerii TVA în situația în care se înregistrează facturi emise de societăți ai căror administratori nu pot fi identificați de organele fiscale la o dată ulterioară realizării operațiunilor comerciale.
Agentul economic nu poate fi sancționat pentru activitatea organelor fiscale, fiindcă nu are atribuții de identificare a administratorilor și nici nu răspunde în situațiile în care, la un interval de timp după realizarea operațiunilor comerciale, organele fiscale nu-i identifică ori afirmă că nu-i identifică pe administratorii unor societăți comerciale.
In consecința, sunt lipsite de temei legal obligațiile de plată constând din impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 13.918 lei, dobânzi/majorări de întârziere / în sumă de 885 lei și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar în sumă de 2.088 lei.
Cu privire la dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere este aplicabil principiul accesorium sequitur principale.
Sunt lipsite de temei legal obligațiile de plată stabilite suplimentar cu privire la TVA în sumă de 135.462 lei, obligațiile de plată a dobânzilor/majorări de întârziere aferente acestei sume, precum și penalitățile de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar în sumă de 135.462 lei.
In contestație s-au prezentat detaliat motivele de nelegalitate ale obligațiile de plată a TVA stabilită suplimentar.
Facturile emise de S.C. FLOR METAL S.R.L., S.C. EUROMEDA-LRV S.R.L., S.C. VALEAN TRANS INTERNATIONAL S.R.L. si S.C. DENIGAB CONSTRUCT S.R.L.
MĂGURA ILVEI îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 155 alin. 8 din Codul fiscal pentru deducerea TVA înscrisă în aceste facturi iar operațiunile comerciale sunt reale.
Nu există prevedere legală care să nu permită deducerea TVA în cazul în care, după efectuare operațiunilor comerciale, inspecția fiscală nu identifică ori afirmă că nu identifică administratorii societăților cu care contestatoarea a avut relații comerciale.
Sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 146 din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere.
Organele de inspecție fiscală nu fac, în conținutul actelor întocmite, nici o consemnare ca tranzacțiile în speță nu ar avea scop economic.
Toate societățile care au livrat bunuri ori au prestat servicii contestatoarei erau în funcțiune la data realizării operațiunilor comerciale, astfel că aspectele ulterioare, inclusiv suspendarea activității acestora, nu prezintă vreo relevanță juridică.
Potrivit art. 155 alin. 2 din Codul fiscal "Prin derapare de la prevederile alin. 1, daca beneficiarul dovedește achitarea taxei către persoana obligata la plata taxei, nu mai este ținut, răspunzător individual și în solidar pentru plata taxei."
Contestatoarea a făcut dovada plății către furnizori, astfel că nu este răspunzătoare cu privire la raporturile fiscale dintre furnizori și organele fiscale.
SC FITCH KERESKEDELMIIES SZOLGALTATAO KFT din Ungaria a
avut cod valid de înregistrare fiscală în scopuri de TVA așa cum precizează și inspecția fiscală, iar relațiile dintre contestatoare și această societate s-au derulat pe parcursul unui an și jumătate, respectiv din luna iulie 2010 până în luna decembrie 2011.
Această societate nu i-a comunicat că începând cu data de_ nu mai are cod valid de TVA, iar contestatoarea nu are acces la sursele de informare de care beneficiază organele de inspecție fiscală.
În toată această perioada s-au depus declarațiile informative 390 privind schimburile intracomunitare și i-au fost acceptate, inclusiv pentru lunile noiembrie si decembrie 2011.
Se mai precizează că aceste declarații nu sunt acceptate și nu se pot întocmi dacă codul de înregistrare fiscală nu este valid, programul informatic pe baza căruia se întocmesc neadmițând coduri nevalide. Prin urmare, în mod greșit a procedat inspecția fiscala iar obligațiile stabilite suplimentar la TVA sunt nelegale.
Obligațiile de plata a dobânzilor/majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar sunt nelegale ca urmare a aplicării principiului accesorium sequitur principale.
Inspecția fiscală nu a respectat dispozițiile art. 49, 64 si 65 din Codul de procedura fiscala, motiv pentru care sunt nelegale obligațiile de plata ale sumelor stabilite suplimentar.
Potrivit art. 49 din Codul de procedura fiscala "(1) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând preceda la: solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane; solicitarea de expertize; folosirea înscrisurilor; efectuarea de cercetări la fața locului. (2) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege."
La art. 64 Codul de procedura fiscala se prevede ca "Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere", iar dispozițiile art. 65 alin. 2 prevăd ca "Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.".
Examinarea actelor atacate, a obligațiilor stabilite suplimentar si a masurilor luate de inspecția fiscala prin prisma cerințelor art. 49, 64 si 65 alin. 2 Codul de procedura fiscala conduc la concluzia nelegalității actelor atacate și a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar.
Este îndeplinită și cea de-a treia condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prin recomandarea nr. R (89) 8 din_ a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, se solicita autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de aceasta decizie - să ia măsuri de protecție în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există argumente juridice valabile în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
In acord cu dispozițiile art. 11, 20 alin. 2, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României si cu Recomandarea nr. R (89) 8 din_ a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării actelor administrative în cazul în care sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. 2 litera b) din Codul de procedură fiscală creanțele fiscale stabilite suplimentar prin actele întocmite urmare inspecției fiscale sunt scadente la data de 20 a lunii următoare, în situația în care data comunicării acestor acte este cuprinsă între 16-31 din luna.
In cazul de față, actele administrativ-fiscale au fost comunicate în data de_, astfel că începând din data de 20 noiembrie 2012 obligațiile stabilite in aceste acte devin scadente, cu riscul iminent de a se începe executarea silită.
Executarea actelor administrative atacate cu contestație este de natură să producă grave prejudicii nu doar pentru S.C. E. LSR.L., deoarece:
P. rirea sumelor existente în cont ori a celor care vor intra în aceste conturi va duce la imposibilitatea onorarii obligațiilor de plată către partenerii contractuali fapt care va genera multiple consecințe negative.
Cu titlu de exemplu se arată că S.C. E. LSR.L. este parte în contractul de leasing financiar nr. 39322 din_, în baza căruia are obligația de plată a ratelor de leasing cuprinse în planul de eșalonare a ratelor, astfel încât, în situațiile prevăzute de art. 12 pct. 4 și art. 13 din contract, utilizatorul are obligația de a plăti integral suma prevăzută în contractul de leasing, dar rămâne și fără bunul care face obiectul contractului de leasing.
P. rirea sumelor ar conduce inevitabil la consecințele menționate în condițiile generale ale contractului de leasing financiar.
S.C. E. LSR.L. este parte și în alte contracte anexate cererii de chemare în judecată.
Executarea silită ar determina încetarea activității societății cu consecința nerealizării veniturilor din care sa plătesc impozite si taxe către bugetul de stat și bugetele locale, context în care, în mod direct, vor fi afectate si veniturile Statului Român.
Prin urmare, paguba iminentă nu se produce doar în patrimoniul contestatoarei ci și în bugetul de stat.
Interesul social și fiscal este ca o societate să funcționeze, să genereze venituri și să plătească impozitele și taxele prevăzute de lege, fiindcă încetarea activității unei societăți produce pierderi pe termen îndelungat, pierderi care depășesc efectele care ar decurge din executarea silită mai înainte ca autoritățile statului ori instanțele de judecata să se pronunțe asupra legalității actelor contestate.
Executarea actelor contestate ar genera consecințe negative și asupra persoanelor care lucrează în cadrul S.C. E. LSR.L.. Aceste persoane și-ar pierde locul de munca, nu ar realiza venituri din care să-și întrețină familiile, nu ar plăti obligațiile care derivă din veniturile realizate, devenind consumatori ai fondurilor sociale.
Efectele executării actelor contestate s-ar propaga către partenerii contractuali ai contestatoarei generând reacție în lanț, fiindcă imposibilitatea de a-și onora obligațiile s-ar transmite fiecărui agent economic cu care, direct sau indirect, contestatoarea are raporturi comerciale.
În drept s-au invocat disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, art.11, 20 alin. 2, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere vizând suspendarea executării raportului de inspecție fiscală F-BN nr. 467/_, a Dispoziției nr. 484/_ și a procesului verbal nr. 420/0_ , iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca fiind neîntemeiată.
În motivare cu privire la inadmisibilitatea invocată, pârâta a arătat, în esență, că titlul de creanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.
Titlul de creanță se întocmește sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscal al statului și cărora le revine competența de a calcula impozitele și taxele datorate bugetului de stat.
Titlul de creanță fiscală, ca act juridic unilateral, dă naștere unui drept de creanță al statului având ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului general consolidat, precum și obligației ce revine contribuabilului de a plăti aceste sume în cuantumul și la termenele stabilite.
Dispozițiile art. 109 alin.(1) si (2) C.procedura fiscala stipulează: (1) Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal. (2) La finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere."
Raportat la modul în care reclamanta a înțeles să-și formuleze cererea de suspendare, se desprinde concluzia că actul administrativ fiscal prin care au fost constatate, stabilite si individualizate in sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare, urmare a inspecției fiscale realizate, este Decizia de impunere F-BN nr.783/_, aceasta reprezentând titlul de creanță fiscală ce poate fi contestat potrivit dispozițiilor art.205 C.procedura fiscală, act administrativ fiscal pe care reclamanta l-a considerat a fi vătămător drepturilor și intereselor sale, acesta producând efecte juridice și fiscale.
Raportul de I. Fiscala F-BN nr.467/_, Dispoziția nr.484/_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și Procesul verbal nr.420/0_ emise de către Activitatea de I. Fiscală, nu sunt acte administrative-fiscale (titluri de creanța), prin care să se fi constatat, stabilit și individualizat în sarcina reclamantei obligații bugetare suplimentare și nici nu pot deveni titluri executoriu in condițiile legii astfel încât să poată fi puse în executare, respectiv să poată fi solicitat pe calea instanței suspendarea executării lor.
Pe fondul cauzei
, pârâta apreciază că în speță cerințele de admisibilitate ale cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus amintite nu sunt îndeplinite, cererea reclamantei neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât pe de o parte reclamanta nu motivează cazul bine justificat și nici paguba iminentă, simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere, respectiv a sumelor stabilite prin aceasta decizie, nu sunt suficiente și pertinente să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere F-BN nr.783/_, emisă de către D. G. a F. P. B. -N. - Activitatea de I. Fiscală.
Mai mult, raportat la motivele invocate de către reclamanta în susținerea cererii de suspendare, se impune a sublinia faptul că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2090/2007, nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.
În acest sens, nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ, de natură a justifica suspendarea lui.
Cazul bine justificat care determină luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă în fața instanței de contencios că suntem în prezenta unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Se apreciază că împrejurarea invocată de către reclamantă referitoare la "îndeplinirea condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat",rămâne doar la nivel declarativ și de dovedit ca urmare spunem că nu poate fi reținută de către instanța existența unui caz bine justificat.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente, se apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită ar avea consecințe asupra negative asupra societății în sensul, blocării activității, neplata furnizorilor, neplata ratelor de leasing, etc. nu sunt întemeiate.
Se consideră că modul în care reclamanta a înțeles să-și motiveze condiția producerii pagubei iminente și aceasta rămâne doar la nivel declarativ ea nefiind susținută de o argumentație și o probațiune care să releve situația reclamată.
Se consideră că actul administrativ-fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel că determină principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
In drept, se invocă art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Analizând cererea de suspendare formulată de reclamantă, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. F-BN 783/_ emisă de pârâta D. G. a F. P.
B. -N. (f. 8 și urm. dosar), ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscală act administrativ fiscal, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC E. LS obligații suplimentare de plată, suma totală pe care reclamanta a înțeles a o contesta și care face obiectul prezentei cereri de suspendare compunându-se din 13.918 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 885 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar,
2.088 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar,
135.462 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar, 16.338 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar din care trebuie scăzute dobânzile/majorări de întârziere aferente sumei de 3290 lei, 20.813 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilit suplimentar, din care trebuie scăzute penalități de întârziere aferente sumei de 3290 lei.
Decizia a fost emisă în baza raportului de inspecție fiscală F-BN467 încheiat la data de_ de către DGFP B-N - Activitatea de inspecție fiscală (f. 15 și urm. dosar), raport în baza căruia pârâta DGFP B. -N. a emis și Dispoziția nr. 484/_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală (f. 48) și procesul-verbal nr. 420/0_ .
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității cererii de suspendare cu privire la Raportul de inspecție fiscală F-BN467, Dispoziția nr. 484/_ și procesul-verbal nr. 420/0_, instanța reține că aceasta nu este întemeiată motivat de faptul că toate aceste acte, contrar susținerilor pârâtei, întrunesc elementele definitorii ale actelor administrative fiscale, prevăzute de art. 41 C.pr.fiscală, în condițiile în care, în mod evident, din conținutul lor rezultă consecința aplicării legislației privind stabilirea, respectiv modificarea drepturilor și obligațiilor fiscale ale reclamantei.
Mai mult decât atât, însăși organul fiscal emitent consemnează în conținutul acestor acte calea de atac prevăzută de art. 205, 207 din OG nr. 92/2003, ce reglementează procedura soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.
Prin urmare, excepția invocată urmează a fi respinsă, iar cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă, să fie analizată în raport cu toate cele patru acte administrative fiscale invocate în cererea de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei
, instanța reține că în raportul de inspecție fiscală sus arătat, la capitolul III
- Constatări fiscale a evidențiat, printre alte aspecte, faptul că organele de inspecție fiscală nu au dat drept de deductibilitate la calculul profitului pentru anul 2011 la cheltuieli totale în sumă de 86.986 lei ce reprezintă aprovizionări de la SC FLUOR METAL S., SC EUROMEDA S., SC VALEAN TRANS S. și SC DENIGAB CONSTRUCT S., reținând în privința tuturor acestor societăți, declarate inactive, că nu au fost luate în considerare tranzacțiile efectuate între acestea și reclamantă chiar dacă tranzacțiile au avut loc înainte de a fi declarate inactive, întrucât facturile emise nu reprezintă documente justificative pentru că nu respectă legislația în vigoare, sens în care se face referire la înregistrarea de facturi de la societăți ai căror administratori nu pot fi identificați și din informațiile primite de la alte instituții se sustrag de la plata obligațiilor la bugetul de stat. În privința tranzacțiilor efectuate de reclamantă cu menționatele societăți, se concluzionează că bunurile nu au fost achiziționate în realitate, iar prestările de servicii nu au fost efectuate, deoarece facturile nu respectă prevederile art. 155 alin. 5 litera d din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În privința sumelor stabilite suplimentar cu titlu de TVA, organele de inspecție fiscală au reținut că tranzacțiile efectuate de reclamantă în cursul lunii decembrie 2012 cu SC FITCH KERESKEDELMIES SZOLGALTATAO KFT din Ungaria, în valoare totală de 479.784 lei (reprezentând vânzări de făină), s-au derulat ulterior datei până la care menționata societate avea cod valid de TVA. Totodată, s-a calculat TVA suplimentar de plată pentru achizițiile de la aceleași societăți comerciale evidențiate și cu ocazia stabilirii impozitului pe profit, mai sus enumerate, reținându-se că acestea nu au depus declarații în anul 2011cu privire la livrările efectuate către reclamantă astfel încât, neconcordanțele în ceea ce privește baza de calcul a TVA și TVA deductibilă indică nerealitatea operațiunilor menționate în facturi.
Împotriva deciziei de impunere emisă în temeiul raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestația administrativă în temeiul prevederilor art. 205 și urm. C.pr.civ., înregistrată sub nr. 28153 din_ (f. 90), nesoluționată până la data formulării cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar.
Reglementând procedura de suspendare a executării actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executării acestuia în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub condiția depunerii cauțiunii ale cărei criterii de stabilire sunt prevăzute la alin. 2 al art. 215 C.pr.fiscală (cauțiune achitată în cauză de reclamantă).
În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";.
Astfel, cazurile bine justificate sunt reprezentate, în accepțiunea legii, de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prin urmare, suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat.
De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ reprezintă transpunerea în dreptul național a prevederilor, cu valoare de principiu, cuprinse în Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv.";
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În speță, reclamanta invocă (după cum rezultă și din conținutul contestației administrative formulate) nelegalitatea constatărilor organului fiscal prezentate în esență în cele ce preced, subliniind inexistența vreunei prevederi legale care să nu permită deducerea cheltuielilor în scopul calculării profitului impozabil și a impozitului pe profit ori în cazul deducerii TVA în situația în care se înregistrează facturi emise de societăți ai căror administratori nu pot fi identificați de organele fiscale la o dată ulterioară realizării operațiunilor comerciale.
Or, în privința acestui aspect, instanța constată că organul fiscal, deși a reluat acest argument cu privire la fiecare dintre societățile comerciale enumerate în partea din raport referitoare la impozitul pe profit, nu a decelat norma legală pe care se întemeiază.
Acest aspect, coroborat cu faptul relevat de reclamantă în sensul că organul fiscal se prevalează de art. 11 din Codul fiscal, deși în cuprinsul raportului nu se reține explicit că tranzacțiile reclamantei nu au scop economic, deși textul legal face trimitere expresă la tranzacțiile care nu au
scop economic, se constituie în împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal, iar nu constatat ca nelegal.
Executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea lor, este de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, în condițiile în care, la o analiză în aparență, s-a reținut existența îndoielii serioase cu privire la legalitate. Problema pagubei iminente trebuie abordată în contextul particular al fiecărei cauze, pornind de la analiza modului în care executarea actului posibil ilegal afectează părțile în cauză și de la condițiile în care paguba ar putea fi acoperită în situația constatării nelegalității actului.
Or, raportându-se la cauza de față, poprirea iminentă a contului bancar al reclamantei, coroborată cu valoarea foarte mare a creanței supuse executării, raportată la obligațiile contractuale ale reclamantei și obligații vizând plata drepturilor salariale ale angajaților relevate de înscrisurile depuse în probațiune (f. 152 - 237) este în mod evident de natură să producă un blocaj al activității contestatoarei, cu consecințe în planul eventualei declanșări a procedurii insolvenței. Mai mult decât atât, executarea demarată în vederea recuperării sumelor contestate de reclamantă este aptă a aduce atingere nu doar interesului privat al reclamantei, ci și unui interes public câtă vreme, prin contractul nr. 275 din_ de prestare a serviciului de salubrizare a localităților încheiat cu D. de Gospodărie Comunală Beclean (f. 200 și urm. dosar), reclamanta și-a asumat obligația prestării activității de colectare a deșeurilor municipale, imposibilitatea respectării clauzelor contractuale ca efect al afectării grave a activității reclamantei producând perturbări asupra activității de interes public ce vizează salubrizarea localității.
Se instituie astfel un dezechilibru între păstrarea efectelor actului posibil ilegal și gradul de afectare al reclamantei prin producerea efectelor acestui act.
În același sens, trebuie avută în vedere aceeași Recomandare nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, la care s-a făcut trimitere în cele ce preced și care consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României membru al Consiliului Europei, arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu este înlăturat, ci eventual doar amânat până la pronunțarea cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
Cum punerea în executare a actelor contestate ar avea un impact negativ asupra drepturilor reclamantei, pentru conservarea acestora, tribunalul apreciază că se impune suspendarea executării actului, în măsura în care acesta este contestat, respectiv în limita sumei de 498.746 lei, conform precizărilor reclamantei atât în cadrul cererii de suspendare, cât și în cadrul cererii în anularea actului.
Față de cele ce preced, tribunalul, având în vedere prevederile art. 215 C.pr.fiscală, rap. la art. 15 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va admite cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-BN 783/_ emisă de D. G. a F.
P. B. -N., a Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 467/_, a Dispoziției nr.484/_ și a procesului verbal nr. 420/0_ care au stat la baza încheierii Deciziei de impunere, însă doar în limita sumelor contestate, respectiv 13.918 lei impozit pe profit, 885 lei dobânzi, 2.088 lei penalități, 135.462 lei TVA, 16.338 lei dobânzi și 20.813 lei penalități de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. .
Admite acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. E. L.
S.,
cu sediul în comuna Spermezeu, localitatea D. nr. 101, județul B. -N. împotriva pârâtei D. G. a F. P. B. -N.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B.
-N. .
Dispune suspendarea exercitării Deciziei de impunere nr. F-BN 783/_ emisă de D.
a F. P. B. -N., a Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 467/_, a Dispoziției nr.484/_ și a procesului verbal nr. 420/0_ care au stat la baza încheierii Deciziei de impunere, însă doar în limita sumelor contestate, respectiv 13.918 lei impozit pe profit, 885 lei dobânzi, 2.088 lei penalități, 135.462 lei TVA, 16.338 lei dobânzi și 20.813 lei penalități de întârziere, până la pronunțarea instanței de fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
