Sentința civilă nr. 2356/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2356/2013
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul reclamanții A. I., D. R., O. I., R. S. -O., S. T., T. V., T. G., F. A.
-D., P. N., C. C. -D., G. L., P. L.
și P. D.
în contradictoriu cu pârâtele
A. N. de A. F. șiGarda Financiară - C. G.
, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cauza s-a judecat în fond la data de 26 noiembrie 2013, concluziile reprezentantului reclamanților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții A. I., D. R., O. I., R. S.
-O., S. T., T. V., T. G., F. A. -D., P. N., C. C. -D., G. L.
, P. L. și P. D., în contradictoriu cu pârâtele A. N. de A. F., Garda Financiară
C. G., au solicitat suspendarea executării următoarelor decizii emise de pârâta Garda Financiară - C. G. din cadrul Agenției Naționale de A. F., până la pronunțarea instanței de fond:
Decizia nr.1047 din_ privind eliberarea reclamantului A. I. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1048 din_ privind eliberarea reclamantului D. R. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. - Năsăud;
Decizia nr.1040 din_ privind eliberarea reclamantului O. I. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional principal în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1043 din_ privind eliberarea reclamantului R. S. -O. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1044 din_ privind eliberarea reclamantului S. T. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1046 din_ privind eliberarea reclamantului T. V. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1045 din_ privind eliberarea reclamantului T. G. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1049 din_ privind eliberarea reclamantului F. A. - D. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1050 din_ privind eliberarea reclamantului P. N. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1038 din_ privind eliberarea reclamantului C. C. -D. din funcția publică de execuție de consilier juridic clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1039 din_ privind eliberarea reclamantului G. L. din funcția publică de execuție de comisar clasa I, gradul profesional principal în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud;
Decizia nr.1041 din_ privind eliberarea reclamantului P. L. din funcția publică de execuție de expert clasa I, gradul profesional asistent în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană
B. -Năsăud;
- Decizia nr.1042 din_ privind eliberarea reclamantului P. D. din funcția publică de execuție de expert clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană
B. -Năsăud.
Totodată, s-a mai solicitat suspendarea organizării de către pârâta A. N. de A.
F. a concursului din data de 19 octombrie 2013 pentru ocuparea unui număr de 1181 posturi la Direcția G. ă Antifraudă F., potrivit anunțului emis de către pârâtă cu nr. 9. din_ .
În motivare s-a arătat că pârâta Garda Financiară din cadrul Agenției Naționale de A.
F., prin reprezentantul său comisarul general Ion Trăistaru, a emis deciziile în cauză privind eliberarea din funcția reclamanților, invocând în motivarea acestora dispozițiile art. 97 lit. c și art.
99 alin. 1, lit. a din Legea nr.188/1999, potrivit cărora încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici încetează prin eliberarea lor din funcție în cazul în care autoritatea sau instituția publică din care fac parte și-a încetat activitatea.
În acest sens, pârâta Garda Financiară din cadrul Agenției Naționale de A. F. a invocat art. 1 din O.U.G nr. 74/2013 care prevede că agenția N. de A. F., denumită în continuare A., se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.
Față de această situație de fapt și de drept, se solicită suspendarea executării acestor decizii întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 atât în ce privește cazul bine justificat, cât și în ce privește prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, în ce privește prima condiție care constă, potrivit alin.(1), lit. t) din Legea nr. 554/2004, în existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, se impune constatarea motivelor evidente de nelegalitate a acestor decizii ale Gărzii Financiare.
În primul rând, potrivit art. 1 din O.U.G. nr.74/2013, Garda Financiară se desființează ca instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Agenției Naționale de A. F. (așa cum este reglementată prin art. 1 din H.G. nr.1324/2009), dar nu se va desființa și activitatea acesteia, ci, dimpotrivă, va fi preluată de către A. N. de A. F., sub forma unei structuri fără personalitate juridică, denumită Direcția generală antifraudă fiscală, iar posturile de comisari nu vor fi desființate, ci vor fi preluate cu altă denumire, respectiv, inspector antifraudă, în cadrul noii structuri fără personalitate juridică.
Deci, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013, va avea loc reorganizarea Agenției Naționale de
A. F., prin transformarea Gărzii Financiare ai cărei funcționari sunt, într-o structură fără personalitate juridică și cu altă denumire.
Or, așa fiind, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1, lit. a din Legea nr. 188/1999, cum au considerat autoritățile publice pârâte, ci dispozițiile art. 100 alin. 1 din această lege care prevăd: "In caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: se
modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; sunt reduse atribuțiile unui compartiment; este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; este schimbată structura compartimentului".
Cu alte cuvinte, potrivit acestor dispoziții legale, autoritățile publice pârâte aveau obligația legală să dispună numirea în noile funcții de inspector antifraudă ale căror atribuții sunt aceleași cu atribuțiile funcțiilor de comisari deținute de reclmanți anterior reorganizării Agenției Naționale de
A. F., așa cum se poate observa din compararea prevederilor O.U.G nr.91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare și ale O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de A. F., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, respective desființarea Gărzii Financiare și înființarea Direcției G. e Antifraudă F. .
În al doilea rând, prin deciziile în cauză au fost încălcate și prevederile art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora unul din principiile care stau la baza exercitării funcției publice îl constituie stabilitatea în exercitarea funcției publice. Or, autoritățile publice pârâte, în loc să le pună la dispoziție noile posturi, așa cum prevede art. 100 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999, au luat, în mod abuziv, aceste decizii de eliminare a acelor comisari considerați indizerabili, tocmai datorită îndeplinirii cu obiectivitate a atribuțiilor de control economic-financiar. In acest sens, stau mărturie declarațiile publice ale conducătorilor autorităților publice centrale care au decis direct sau indirect această soartă ingrată a comisarilor Gărzii Financiare, contrar rezultatelor oficiale prezentate in bilanțurile instituției.
Prin aceste decizii de eliberare a reclamanților din funcție s-au încălcat și dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că "este interzisă orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură". Or, în speță, dintre toți funcționarii publici aflați în subordinea Agenției Naționale de A. F. (cei din Direcțiile județene ale finanțelor publice, Direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, Autoritatea
N. a Vămilor), fără vreun criteriu profesional sau obiectiv numai reclamanții, comisari din cadrul Gărzii Financiare, au fost eliberați din funcție, ceilalți funcționari fiind preluați în structurile subordonate Agenției Naționale necondiționat. In acest sens, învederează că celorlalți funcționari menționați mai sus li s-a oferit de către A. N. posibilitatea de a opta în scris pentru alte funcții publice vacante corespunzătoare și numai în cazul în care două sau mai multe persoane au optat pentru același post s-a organizat examen de testare profesională. În schimb, funcționarii publici ai Gărzii Financiare nu numai că nu au beneficiat de același tratament, dar, mai mult, li s-au refuzat cererile de transfer în funcțiile publice specifice de inspector antifraudă.
Nelegalitățile comise de către autoritățile publice pârâte continuă cu scoaterea la concurs, în vederea ocupării lor de către alte persoane, a celor 1181 posturi în cadrul Direcției generale antifrauda fiscală care, în fapt, sunt posturile de comisari dar cu o nouă denumire, aceea de inspector antifrauda, încălcând astfel și dispozițiile art.100 alin. 5 din Legea nr.188/1999 care prevăd că "in cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării";.
În ce privește cea de a doua condiție privind prevenirea unei pagube iminente, se constată că și aceasta este îndeplinită, întrucât există pericolul eminent ca reclamanții să sufere o pierdere patrimonială importantă și previzibilă dacă aceste acte administrative vor fi puse în executare. În concret, vor fi lipsiți de drepturile salariale care reprezintă singura sursă de venituri pentru aceștia și familiile lor, iar reintegrarea în funcție ar deveni imposibilă, în urma anulării acestor acte, dacă posturile cu noua denumire de inspector antifrauda, la care reclamanții sunt îndreptățiți, vor fi ocupate de alte persoane.
Mai mult decât faptul ca vor suferi o pierdere patrimonială importantă (unica sursa a subzistentei), dispozițiile art. 94, alin. (3) din Legea nr.161/2003, cu modificările si completările ulterioare privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției care prevăd că: "funcționarii publici care, în exercitară funcției publice, au desfășurat activități de monitorizare și
control cu privire la societăți reglementate de Legea 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau alte unități cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) nu pot să-și desfășoare activitatea și nu pot acorda consultanță de specialitate la aceste societăți timp de trei ani după ieșirea din corpul funcționarilor publici și le interzic dreptul de a desfășura activități aducătoare de venituri timp de cinci ani (doi ani in corpul de rezerva al funcționarilor publici si trei ani ulterior), fiind privați astfel de dreptul la muncă și de asigurare a mijloacelor de subzistență.
În drept, s-au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta A. N. de A. F.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea organizării de către parata A. N. de A. F. a concursului din data de_ pentru ocuparea unui număr de 1181 posturi la Direcția generala antifraudă fiscala, potrivit Anunțului emis de către parata cu nr. 9. /_, se impune respingerea ca fiind inadmisibil, pentru următoarele motive:
Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Prin urmare, acest concurs, din data de_, pentru ocuparea unui număr de 1181 posturi la Direcția generala antifraudă fiscala nu este un act administrativ in înțelesul Legii nr.554/2004 care sa poată fi atacat in contenciosul administrativ.
Astfel, cum se poate observa, acest concurs, din data de_, pentru ocuparea unui număr de 1181 posturi la Direcția generala antifrauda fiscala, nu a creat reclamanților vreun prejudiciu, vreo vătămare astfel încât sa fie in situația prevăzuta de art.1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acest concurs a cărui suspendare se solicita nici nu dă naștere, nici nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice, astfel încât nu este îndeplinită condiția ca acesta să fie considerat act administrativ susceptibil a fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
In acest context, se invocă dispozițiile art.106 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată, cu modificările si completările ulterioare: "(1) în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, [...]."ceea ce nu este cazul in speța, întrucât, astfel cum se poate constata, prin acest concurs, ce urmează a fi desfășurat, nu se modifica raporturile de serviciu ale reclamanților.
Având in vedere motivele invocate, prin acest capăt de cerere nu se solicită suspendarea unui act administrativ susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ și ca atare, se solicită respingerea cererii privind suspendarea organizării de către parata A. N. de A.
F. a concursului din data de_ pentru ocuparea unui număr de 1181 posturi la Direcția generală antifraudă fiscala, potrivit Anunțului emis de către pârâtă cu nr. 9. /_, ca inadmisibilă.
În subsidiar, in susținerea împrejurării ca acest concurs nu poate fi suspendat, se învederează că nu sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea a cazului bine justificat și paguba iminentă.
Se precizează că reclamanții aduc în argumentarea cererii de suspendare motive care au legătura cu fondul cauzei, iar nu cu susținerea acestor două condiții de suspendare.
In mod eronat reclamanții susțin că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a), ci prevederile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Având în vedere ca potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din OUG nr. 74/2013, Garda Financiară se desființează, iar personalul urmează a fi eliberat din funcție in condițiile legii, rezulta ca prevederile art.100 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile in aceasta situație, entitatea publică nemaiexistând ulterior datei de_ .
In ceea ce privește ocuparea funcțiilor publice specifice de inspector antifraudă, se precizează că legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin.(5) din OUG nr.74/2013, modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Se menționează că prin HG nr. 677/2013 publicata in Monitorul Oficial al României Partea I nr. 573/_ a fost aprobat Regulamentul de desfășurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcției publice specifice de inspector antifraudă in cadrul Agenției Naționale de A.
F. .
De asemenea, se precizează că ocuparea funcțiilor publice specifice de inspector antifrauda se face cu respectarea condițiilor minime prevăzute de art. 4 alin. (7) din OUG nr. 74/2013.
In raport de cele mai sus precizate, precum si faptul ca G. F. se desființează, rezultă că solicitarea reclamanților privind numirea într-o funcție publică specifică de inspector antifrauda în temeiul art. 100 din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările și completările ulterioare, este lipsită de suport legal.
Mai mult, în reorganizarea ANAF nu au fost încălcate principiul stabilității in exercitarea funcției publice prevăzut de art. 27 alin.(2), art. 56 privind modalitățile de ocupare a funcțiilor publice, precum si modalitatea de încetare a raporturilor de serviciu prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. a).
In acest sens, se precizează că instituția reorganizării unei instituții publice este prevăzută de Legea organica nr.188/1999, astfel încât în contextul reorganizării Agenției Naționale de A.
nu se poate reține discriminarea funcționarilor publici.
De asemenea, contrar celor susținute de reclamanți, se învederează că activitatea Direcției
e Antifrauda F. este diferită de activitatea Gărzii Financiare, întrucât pe lângă activitățile și atribuțiile acestei instituții, Direcția G. a Antifaruda F. are și alte atribuții legate de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
In ceea ce privește cererea de suspendare formulată de către reclamanții A. I., D. R.
, O. I., R. S. O., S. T., T. V., T. G., F. A. D., P. N., C. C.
D., G. L., P. L., P. D. împotriva Deciziilor nr._ ,_ ,_, _
, 1042 emise la data de_, de către G. F. - C. G., nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile reglementate de art.14 din Legea nr.554/2004.
Art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004 prevede: "Suspendarea executării actului" în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate"
Măsura suspendării actelor administrative este o măsura excepțională care se dispune in situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții.
In speță, se apreciază ca nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și existența iminentei unei pagube.
Prin Decizia nr. 257/_, Curtea Constituționala a reținut faptul ca "suspendarea actelor administrative reprezintă, totodată, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate."
Din prevederea legală invocată, se desprind următoarele condiții de admisibilitate pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de suspendare a executării actului administrativ unilateral (individual sau normativ): cazul bine justificat; paguba iminentă; sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare
Cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat si paguba iminentă, că sunt reciproc determinate.
În ceea ce privește existenta unui caz bine justificat se menționează că până la anularea de către o instanța judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate. In caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o
prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
In jurisprudență s-a statuat că această condiție este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, cu alte cuvinte, există un indiciu temeinic de nelegalitate.
De asemenea, în practica instanțelor de contencios administrativ și în doctrină, înțelesul sintagmei "caz bine justificat" a fost definit în sensul că exprimă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității a actului administrativ. Înalta Curte de Casație si Justiție a constatat că aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită: analiza actului administrativ se limitează doar la o simplă pipăire a fondului.
Din chiar definiția dată de lege actului administrativ, se observă că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Reclamanții, în argumentarea cazului bine justificat, fac referiri la OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de A. F. .
Astfel, deciziile solicitate a fi suspendate au fost date in aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si funcționarea ANAF și ale OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de A. F., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Sub acest aspect, se arată că atât OUG nr.74/2013, cât și HG nr.520/2013 sunt actele normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, au fost publicate in Monitorul Oficial si au fost respectate prevederile Legii transparentei decizionale nr.52/2003, proiectele au fost publicate pe site-ul ANAF si s-au aflat in dezbatere publica.
Din conținutul notei de fundamentare la OUG nr. 74/2013 si la HG nr. 520/2013, postate pe site-ul ANAF, rezulta faptul ca promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile si recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum si necesitatea eliminării disfuncționalităților, întăririi aparatului fiscal și utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima și în condiții de eficiență.
Din conținutul aceleași note de fundamentare rezultă faptul că, prin aceasta reorganizare, s- au avut în vedere următoarele:
crearea nivelului regional in scopul reducerii numărului de raportări către centrala ANAF, îmbunătățirii planificării si controlului, reducerii costului colectării si creării de unități mai echilibrate din perspectiva ponderii economice si a ponderii in colectarea veniturilor; abordarea structurii regionale are ca principal obiectiv îmbunătățirea performantei operaționale a ANAF si diminuarea costului colectării, în condițiile în care de la nivel central la nivel teritorial se va opera cu un număr de 8 structuri în locul celor 42, nivelul regional având inclusiv un rol de planificare, coordonare și control in raport cu unitățile subordonate din raza sa teritoriala, numărul funcțiilor de conducere reducându-se considerabil regionalizarea păstrează structura de organizare pe 3 paliere (sediul central/nivel regional/nivel local in loc de sediul central/nivel județean/nivel local) permițând însă un management mai bun, dar și economii importante în procesul de administrare fiscală;
crearea structurii antifrauda prin reorganizarea controlului operativ în cadrul aparatului propriu al ANAF, aceasta direcție antifrauda va fi o structură puternică având 8 servicii regionale aflate în directa subordonare a aparatului central, în scopul consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, prin crearea unui mecanism unic de control care să înlăture paralelismele și să elimine astfel evaluarea fiscală diferită sau chiar contrară a aceleiași operațiuni economice;
asigurarea autonomiei Direcției generale a vămilor în exercitarea funcțiilor specifice vămii: securizarea frontierei externe a UE, efectuarea operațiunilor de vămuire, combaterea traficului de droguri si a traficului de mărfuri contrafăcute;
implementarea unei noi strategii de resurse umane si simplificarea procesului decizional care se va realiza pe de o parte prin realocarea personalului spre domeniile deficitare (antifrauda, inspecție fiscala, IT, juridic) sau spre organele fiscale cu cel mai mare grad de încărcare si pe de alta parte prin eliberarea din funcție a celor care nu mai corespund din punct de vedere profesional si al integrității; prin reducerea cu pana la 30% a funcțiilor de conducere se va accelera procesul decizional si se vor realiza economii in vederea încadrării in fondurile bugetare alocate pentru cheltuielile de personal; a apărut necesitatea redistribuirii personalului atât între structurile județene (care au un număr prea mare sau prea mic de personal in funcție de numărul de contribuabili administrați) cat si intre funcțiile administrației (migrarea personalului dinspre procesele masive cu valoare adăugata redusa către funcțiile mai complexe precum inspecția fiscala, asistenta contribuabililor si IT.
Astfel, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013 si a HG nr. 520/2013, măsuri de implementare mai sus amintite, au fost emise Deciziile nr._ ,_, _
,_, 1042 emise la data de_, de către G. F. - C. G. .
Potrivit art.1 din deciziile solicitate a fi suspendate, reclamanții au fost eliberați din funcțiile publice de execuție.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 din actul administrativ anterior menționat s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data de_ .
În conformitate cu prevederile art. 3 din Deciziile sus-menționate, urma să se solicite Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției, care va fi publicata pe site-ul Gărzii Financiare (www.gardafinanciara.ro).
În concluzie, se apreciază că Deciziile nr._ ,_ ,_ ,_, 1042 au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare, fiind fără echivoc că nu există motive temeinice pentru a fi suspendate.
De asemenea, la emiterea acestor acte administrative au fost avute în vedere dispozițiile OUG nr. 74/2013, ale HG nr.520/2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de A.
F., precum si prevederile art.97 lit. c, art. 99 alin.1 lit. a, alin.2-6 și art.103 din Legea nr.188/1999, republicata.
In ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea unei pagube iminente, se arată că paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate, că această vătămare este ireparabilă pentru reclamanți.
Susținerile reclamanților referitoare la faptul că paguba iminentă care i-ar fi fost creată prin actele a căror suspendare se solicita ar consta în pierderea unor drepturi legate de funcția deținută, cum ar fi drepturile salariale, nu sunt suficiente și concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, întrucât astfel de susțineri nu sunt de natură a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actului administrativ contestat.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenta producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în acțiunea formulată.
Având în vedere cele arătate se solicită a se constata că, în speță, în ceea ce privește paguba iminentă, această condiție nu este îndeplinită de către reclamanți.
Astfel, argumentele reclamanților, aduse în susținerea cererii de suspendare, nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de lege, acesta neputând fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei.
Cele două condiții prevăzute de art.14 alin.1, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectiva a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminentei producerii pagubei.
Se solicită a se verifica îndeplinirea cumulativă a celor două condiții în raport de înscrisurile cu care reclamanților înțelege să facă dovada celor susținute. Pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficientă simpla afirmație a persoanei presupus vătămate în sensul că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia susținerilor la existența unui caz bine justificat și la prevenirea producerii unei pagube iminente.
In drept, se invocă art.14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, art. 138 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin deciziile nr.1038 - 1050/_ emise de Garda Financiară - C. G. din cadrul Agenției Naționale de A. F., prin comisarul general Ion Trăistaru, s-a dispus eliberarea reclamanților din funcțiile publice de execuție deținute în cadrul Gărzii Financiare - Secția județeană B. -Năsăud: A. I. - comisar clasa I, gradul profesional superior; D. R. - comisar clasa I, gradul superior; O. I. - comisar clasa I, gradul profesional principal; R. S. -O.
comisar clasa I, gradul profesional superior; S. T. - comisar clasa I, gradul profesional superior; T. V. - comisar clasa I, gradul profesional superior; T. G. - comisar clasa I, gradul profesional superior; F. A. -D. - comisar clasa I, gradul profesional superior; P. N.
comisar clasa I, gradul profesional superior; C. C. -D. - consilier juridic clasa I, gradul profesional superior; G. L. - comisar clasa I, gradul profesional principal; P. L. - expert clasa I, gradul profesional asistent și P. D. - expert clasa I, gradul profesional superior, invocându-se dispozițiile art. 97 lit. c, art. 99 alin.1 lit. a, alin.2, 3, 4, 6 și art.103 din Legea nr.188/1999, prevederile art.1,19 alin.1 și 2 din O.U.G nr.74/2013, respectiv art.32 din HG nr.520/2013, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data de_, menționându-se la art. 3 din aceste că se va solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici lista funcțiilor publice vacante existente la nivelul instituției, care va fi publicată pe site-ul Gărzii Financiare.
Totodată, în prealabil emiterii deciziilor sus menționate, pârâta A. N. de A. F. prin "Anunțul concurs"; nr.9. /_, aducea la cunoștință organizarea unui concurs în data de 19 octombrie 2013( proba scrisă) pentru ocuparea unui număr de 1181 posturi la Direcția G. ă Antifraudă F. ( file 28-30 dosar), concurs care însă, până la primul termen de judecată -_ s- a și desfășurat, în contextul introducerii acțiunii abia la data de_, astfel că tribunalul va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea organizării acestui concurs.
Tribunalul reține că actele administrative atacate, au fost emise în temeiul prevederilor art. 97 lit. c, art. 99 alin.1 lit. a, alin. 2, 3, 4, 6 și art.103 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și în aplicarea dispozițiilor art.1 din OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de A. F., text legal care prevede că: ";A. N. de A. F., …, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează";, cu mențiunea că potrivit art. 19 alin.1 și 2, 3 din această ordonanță, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. 1, adică_ ( cu referire la art.32 din HG nr.520/2013), se abrogă actele normative anume precizate privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, iar Garda Financiară se desființează, eliberarea din funcție a personalului urmând a se realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.
Potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare( cerință verificată în speță, file 8-11 dosar), persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Așadar, văzând dispozițiile legale mai sus arătate se constată că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin.(1) lit. t) din Legea nr.554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care s-ar întemeia însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de chiar de Î. ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Ori, așa cum s-a relevat anterior, actele administrative atacat au fost emise ca urmare a dispozițiilor legale referitoare la reorganizarea A.N.A.F., fiind emise și comunicate deciziile de eliberare din funcție la data expirării termenului de preaviz acelor funcționari publici ale căror posturi au fost desființate, persoanele vizate putând opta pentru participarea la concursul organizat în data de 19 octombrie 2013, în vederea ocupării unui număr de 1181 posturi la Direcția G. ă Antifraudă F. .
Astfel, reclamanții au prezentat cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actelor administrative, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, în esență, anume că nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1, lit. a din Legea nr. 188/1999, ci dispozițiile art. 100 alin.1 din această lege: "In caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; sunt reduse atribuțiile unui compartiment; este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; este schimbată structura compartimentului", deci pârâtele aveau obligația legală să dispună numirea în noile funcții de inspector antifraudă ale căror atribuții sunt aceleași cu atribuțiile funcțiilor de comisari deținute de reclamanți anterior reorganizării Agenției Naționale de A. F., după cum reiese din analiza comparativă a prevederilor O.U.G nr.91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare și ale O.U.G. nr.74/2013, respectiv desființarea Gărzii Financiare și înființarea Direcției G. e Antifraudă F., însă instanța reține că toate aceste situații nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, nefiind evidențiate pregnante indicii de nelegalitate în emiterea actelor administrative.
De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul unei încetări a primirii drepturilor salariale, care poate fi recuperată, reclamanții relevând consecințele actelor administrative a căror suspendare o solicită, pur ipotetic, cu atât mai mult cu cât în justificarea îndeplinirii condiției pagubei iminente nu pot fi pur și simplu invocate efectele actului. De asemenea, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la alineatele următoare și la definiția dată de art. 2 lit. ș) din lege, rezultă că măsura suspendării, astfel cum a fost avută în vedere de legiuitor, reclamă un caracter urgent în ceea ce privește prejudicierea persoanei fizice/juridice, însă, din această perspectivă, reclamanții nu au făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, ci doar eventual, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada lipsei altor venituri și care i-ar aduce în situația de a nu se putea întreține ei și familiile acestora.
Pentru considerentele relevate, se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării deciziilor nr.1038 - 1050/_ emise de A.N.A.F. Garda Financiară - C. G., ca neîntemeiată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A. I. , domiciliat în municipiul B., str. Cerbului, nr. 1, județul B. -Năsăud, având CNP: 1., D. R. , domiciliat în municipiul B., str. Crinilor, nr. 2, sc. A, ap. 4, județul B. -Năsăud, având CNP:
1., O. I. , domiciliat în municipiul B., str.Zavoaie de Jos, nr.2B, județul B. -Năsăud, având CNP: 1., R. S. -O., domiciliat în municipiul B., str.Colinei, nr. 11 A, județul
B. -Năsăud, având CNP: 1., S. T. , domiciliat în loc. Unirea, Municipiul B., nr.960 C, județul B. -Năsăud, având CNP: 1., T. V. , domiciliat în orașul Beclean, str.Grivitei, nr. 2A, județul Arad, având CNP: 1., T. G. , domiciliat în municipiul B., P-ta Morii, nr.7, sc. B, ap.24, județul B. -Năsăud, având CNP: 1., F. A. -D. , domiciliat în municipiul B., str. Lt. Calin, nr. 1, sc. D, ap.47, județul B. -Năsăud, având CNP:
1., P. N. , domiciliat în municipiul B., str. Solomon Halită, nr.1, sc. D, ap.40, județul
B. -Năsăud, având CNP: 1., C. C. -D. , domiciliat în municipiul B., str.Gheorghe P. de Basesti, nr.11, sc. A, ap.2, județul B. -Năsăud, având CNP: 1650809182773, G. L. , domiciliat în municipiul B., P-ța Centrala, nr.42, județul B. - Năsăud, având CNP: 1., P. L. , domiciliată în loc. Viișoara, Municipiul B., str. Calea C. ului, nr.37, județul B. -Năsăud, având CNP: 2., P. D. , domiciliat în sat Livezile (Com. Livezile), nr.406, județul B. -Năsăud, având CNP: 1., toți cu domiciliul procesual ales la SCA Bora & Bora din mun. B., S. Al. Odobescu nr.7, Jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. N. de A. F., cu sediul în B., sector 5, str. A., nr. 17, astfel:
- ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului din data de_ pentru ocuparea unui nr. de 1181 posturi la Direcția generală antifraudă fiscală;
- ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziilor nr.1038
- 1050/_ emise de A.N.A.F. Garda Financiară - C. G. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -Năsăud, sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA/_ / 2 ex
