Sentința civilă nr. 2378/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2378/2013
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul T.
G. I.
în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B.
-Năsăud
, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, c.j.Creța Crina, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul procedează la verificarea delegației reprezentantei pârâtei - fila 16 (verificări impuse de art. 219 NCPC), stabilind caracterul public al ședinței de judecată cu privire la cercetarea procesului, conform disp. art. XII din Legea 2/2013.
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art.131 cu referire la art.136 alin.1 C.pr.civ., care prevăd că dispozițiile prezentei secțiuni se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe de judecată, tribunalul invocă excepția necompetenței materiale a Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în soluționarea prezentei acțiuni, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 80/_ emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, pentru recuperarea unor sume reprezentând indemnizație de șomaj încasată necuvenit în baza Legii nr. 76/2002, față de disp.alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2002 care fac trimitere la normele procedurale privind conflictele de drepturi,
"Litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii. Litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel";
, directivele date de art. 47 alin. 1 din același act normativ, prevăzând că recuperarea sumelor se face pe baza deciziilor ce constituie titluri executorii, și pune în discuția reprezentantei pârâtei excepția invocată.
Reprezentanta pârâtei arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va da acestei excepții.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul T. G. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, a formulat contestație împotriva deciziei de imputare nr.80/0_, solicitând admiterea contestației în sensul anulării Deciziei de imputare nr. 80/0_, ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că se impune anularea deciziei atacate deoarece, prin sentința civilă nr. 1036/F/2013 pronunțata de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ s-a admis contestația, iar pârâta A.D.I.S.A.A.C. BN a fost obligată să-i achite despăgubiri la nivelul salariilor indexate, majorate și reactualizate.
In aceasta situație, reclamantul nu este în culpă în ceea ce privește sumele achitate de AJOFM BN, singura răspunzătoare de aceasta situație, fiind A.D.I.S.A.A.C BN, care a înteles să dispună desfacerea contractului individual de muncă în mod abuziv.
In concluzie, se solicită anularea Deciziei de Imputare 80/0_, emisa de AJ.O.F.M. B.
, ca netemeinică și nelegală, iar in subsidiar, obligarea A.D.I.S.A.A.C BN la plata sumelor solicitate și exonerarea de plata acestor sume.
In drept, se invocă prevederile Codului Muncii.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud
, a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, să se constate decăderea privind exercitarea dreptului la acțiune conform art. 188, alin.1 si alin. 2 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 205-218 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală si art. 7 alin. 1, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și să se constate că Decizia de imputare nr.80 din 0_ emisă de AJOFM BN este temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că decizia de imputare nr.80 din 0_ emisa de directorul executiv al AJOFM BN este un act administrativ fiscal, conform art.41 din OUG 92/2003 cu referire la art.2 alin.2 din aceeași ordonanță "act emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale", iar potrivit dispozițiilor art.205 alin. 1 Cod procedura fiscala, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Cele menționate trebuie privite prin prisma prevederilor art. 31, 33 si 34 din Ordinul 279/2004 privind aprobarea Procedurii privind activitatea de control, de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum și de efectuare a executării silite, a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Prevederile art. 2, alin.1, lit.j) din Legea nr. 554/2004 arată că plângerea prealabilă este "cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia".
Conform art. 188 alin.1) din Codul de Procedura Civila "Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată." Conform art.7, alin. 1, din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în tot sau în parte a acestuia".
Față de cele menționate, se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și să se constatei că reclamantul a decăzut din dreptul de a exercita acțiunea în contencios administrativ, întrucât nu a depus în termen de 30 de zile contestația împotriva deciziei de imputare, ca procedură prealabilă.
Pe fondul cauzei se menționează că reclamantul T. G. I. a beneficiat din bugetul asigurărilor pentru șomaj de indemnizație de șomaj conform art. 34 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de muncă, pentru perioada_ -_ . Conform Sentinței Civile nr. 1036/F/2013 pronunțata de Tribunalul BN in dosarul nr._ s-a dispus anularea Deciziei nr.18/_ de desfacere a contractului individual de muncă ca nelegală, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata de către angajator a despăgubirilor constând în drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin Decizia de imputare nr. 80 din 0_ emisa de AJOFM BN, s-a dispus imputarea sumei de 5.190 lei încasată în mod necuvenit de reclamant în perioada_ -_, in temeiul art.47 din Legea 76/2002 care prevede " Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă, care constituie titluri executorii".
In data de_ reclamantul a depus la AJOFM BN - Agenția Năsăud, cererea nr. 1858 privind acordarea indemnizației de șomaj, ca urmare a încetării raportului de muncă de la ADISAAC BN și a fost pus în plată ca șomer indemnizat începând cu data de_, data de la care a beneficiat de indemnizație de șomaj până în data de_ conform Legii 76/2002.
Întrucât prin Decizia ADISAAC BN nr. 29 din_ s-a dispus anularea deciziei de concediere nr.18 din_, reclamantul a fost reintegrat în funcția și pe postul deținut anterior și repus în situația anterioara emiterii dispoziției de concediere, beneficiind totodată de drepturile de natura salarială pentru întreaga perioadă în care a beneficiat de indemnizație de șomaj, a procedat la
emiterea Deciziei de imputare a indemnizației de șomaj încasată necuvenit, ce face obiectul prezentului dosar în vederea recuperării debitului creat bugetului asigurărilor pentru șomaj, deoarece pentru aceasta perioada noiembrie 2012 - iunie 2013, în care reclamantul a avut calitatea de șomer si-a dobândit si calitatea de persoana încadrată în muncă cu contract individual de muncă, iar conform stagiului de cotizare anexat reclamantul figurează încadrat în muncă cu stagiu de cotizare complet la sănătate, pensie si șomaj si totodată șomer indemnizat, cu stagiu dublu de cotizare. Ori conform art.5, pct.4,lit. c) si art..34, alin.1), lit. b) din Legea 76/2002 " șomerul nu are loc de munca, nu realizează venituri...". Reclamantul a primit toate drepturile salariale si contribuțiile aferente prin declarații rectificative si plăți retroactive la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi fost disponibilizat.
Prin anularea deciziei de concediere s-au înlăturat și efectele produse de aceasta decizie, in speță acordarea indemnizației de șomaj. Repunerea reclamantului, în situația anterioara de către instanța de judecată presupune aplicarea principiului retroactivității potrivit căruia nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci si pentru trecut. întrucât instanța a dispus anularea deciziei de concediere si repunerea reclamantului in situația anterioara, devine aplicabil principiul retroactivității care presupune înlăturarea efectelor deciziei de concediere efecte care s-au produs intre momentul emiterii acesteia si cel al anularii sale, ajungându-se în situația in care nu ar fi intervenit nici o concediere. Acest fapt presupune ca raportul juridic dintre angajator si salariat nu a încetat, fapt incompatibil cu calitatea de șomer, iar perioada de șomaj trebuie anulata conform art.5, pct.4,lit. c) si art.34, alin.1), lit. b) din Legea 76/2002.
Prin anularea deciziei s-au înlăturat si efectele acestei decizii. Ori aceasta situație este contrara prevederilor Legii nr. 76/2002, dubla calitate a reclamantului de salariat repus in drepturi si de șomer indemnizat este incompatibila in raport cu prevederile art. 5, punctul IV si art. 34, alin. 1) din Legea 76/2002 și anume că pe perioada cât a fost șomer indemnizat are și calitatea de persoană încadrată în muncă și realizează venituri de natură salarială. Decizia de concediere - care a stat la baza stabilirii dreptului de indemnizație de șomaj, a fost anulată prin decizia instanței, motiv pentru care s-a procedat la imputarea acestor drepturi în vederea recuperării lor ca sume încasate necuvenit, întrucât reclamantul a primit retroactiv toate drepturile salariale la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi fost disponibilizat. Despăgubirile acordate reclamantului reprezintă drepturi salariale indexate prin prisma calității sale de angajat repus în drepturi ulterior. In acest sens mai este de menționat că această perioadă este recunoscută ca și vechime în muncă.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 alin 2) din Codul de procedura civilă, OG 92/2003, Legea 554/2004, Legea nr. 76/2002 și Ordinul 279/2004.
Examinând, cu prioritate, potrivit art.248 Noul Cod de procedură civilă, excepția de necompetență materială a Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului B. -Năsăud,
invocată din oficiu, tribunalul constată că obiectul prezentei acțiuni este anularea Deciziei de imputare nr.80 din 0_ emisă de directorul executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, în temeiul art.47 din Legea nr. 76/2002, act prin care s-a dispus imputarea unei sume de 5190 lei, reprezentând indemnizație de șomaj, apreciată ca fiind încasată în mod necuvenit în perioada_ -_ .
Potrivit dispozițiilor art.119 alin.1 din actul normativ menționat, litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii, iar conform alin. 2 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.
Este real că potrivit dispozițiilor art.47 alin.1 din aceeași lege, sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesionala a adulților, care constituie titluri executorii.
În lipsă de alte stipulații legale, contestarea acestor decizii de imputare urmează să fie inclusă în sintagma litigii privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj căci, prin premisă, decizia de imputare nu este altceva decât rodul stabilirii necuvenite a sumelor de bani de la bugetul asigurărilor de șomaj.
Trebuie menționat că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr.76/2002, prevederile acestei legi reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor și politicilor elaborate în vederea protecției persoanelor pentru riscul de șomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării și adaptării forței de muncă la cerințele pieței muncii.
Pe cale de consecință, sfera relațiilor sociale care intră sub incidența acestei legi conturează perimetrul de incidență al raporturilor de muncă și de asigurări sociale, jurisdicția chemată să dezlege conflictele în legătură cu aceste tipuri de raporturi fiind cea specializată în aceste materii.
Pentru argumentele expuse, instanța constată că nu este competentă material în soluționarea cauzei de față, ci Secția a I - a civilă a Tribunalului B. -Năsăud, completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, astfel că, ținând cont și de prevederile art.132 și art.136 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă care arată expres că dispozițiile secțiuni privitoare la excepția de necompetență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleași instanțe judecătorești, tribunalul va admite excepția de necompetență materială a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal a Tribunalului B. -Năsăud, cu consecința declinării competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. G. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, în favoarea Tribunalului B. - Năsăud, Secția a I-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Secției a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. -Năsăud, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul T. G. I., domiciliat în sat N. de Jos, str. P., bl. 1, sc. A, ap.3, jud. B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă B. -Năsăud, cu sediul în B., str. G., nr.2-4, jud. B. -Năsăud, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud, Secția a I-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4ex
