Sentința civilă nr. 244/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 244/2013
Ședința publică din data de 26 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta T. C. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. B. -N. , având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza s-a judecat în fond la data de 19 februarie 2013, concluziile reprezentantelor părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta T. C. a chemat în judecată pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N., solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.1469/_ emis de pârâtă și obligarea pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului în sumă de 8.518 lei cuvenită perioadei aferente concediului pentru îngrijirea copilului de până la doi ani, actualizată cu rata dobânzii legale de la data de_ până la plata efectivă.
În motivare s-a arătat că la data de_ a dat naștere la două fete gemene - T. A. si T.
C. .
În baza cererii înregistrată la Primăria Bistrița sub nr.78561/_, prin care a solicitat
indemnizația pentru creșterea copilului, a fost emisă de către pârâtă Decizia nr.6884/_, prin care, începând cu data de 0_, i-a fost acordată indemnizație în cuantum de 600 lei lunar, iar ulterior prin Decizia nr. 6884/_ i-a fost acordata indemnizație in cuantum de 2.744 lei lunar (reprezentând 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni) petru perioada_ -_ .
Prin urmare, în perioada la 0_ -_ a beneficiat de indemnizație doar pentru un copil născut din sarcina gemelară.
Având în vedere faptul că la data de_ a dat naștere la doi copii, consideră că este îndreptățită să beneficieze de câte o indemnizație pentru fiecare copil născut viu ( în sumă de 8.158 lei) în aceleași condiții ca și o altă persoană care a născut unul până la trei copii în perioade diferite, astfel:
- pentru perioada 0_ | - _ | = diferența de 600 lei lunar; |
- pentru perioada _ | - _ | = diferența de 7.918 lei (1.256 lei lunar x 5 luni + 1.638 x |
18 zile), reprezentând 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii, dar nu mai mult de 4.000 lei lunar.
Prezenta solicitare o consideră întemeiată raportat la Decizia I. nr. 26/_, din care reiese s-au aplicat în mod eronat prevederile OUG nr. 148/2005.
Prin Decizia I. mai sus menționată s-a stabilit faptul că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, astfel: 600 lei pentru perioada_ -_, 600 lei sau 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni,_ -_, dar nu mai mult de 4.000 lei.
In drept, se invocă prevederile Legii 554/2004.
Pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, tardiv introdusă, inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului reclamantei de a solicita sume de bani cu titlu de indemnizație lunară pentru creșterea copilului, s-a relevat că în cazul drepturilor ce intră sub incidența dispozițiilor OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, termenul de prescripție este cel general, respectiv de 3 ani, stabilit prin art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 republicat, privind prescripția extinctivă, care este aplicabil în virtutea prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, modificată și completată.
Fetițele reclamantei - T. A. și T. C., au fost născute la data de_ și au împlinit vârsta de 2 ani la data de_ . Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta solicită "indemnizația pentru celălalt copil", aferent perioadei 0_ -_, astfel că este evident că la data intentării acțiunii judiciare, dreptul reclamantei de a solicita sume de bani cu titlu de indemnizație prevăzută de OUG nr. 148/2005 era prescris.
Art. 7 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958 a stabilit că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune/raportul de drept. Indemnizația pentru creșterea copilului este o prestație lunară, astfel că este aplicabilă regula stabilită de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, conform căreia pentru fiecare prestație succesivă curge un termen de prescripție deosebit.
Apoi, s-a susținut că acțiunea este tardiv introdusă, întrucât la data de_ reclamanta, în temeiul art. 11 alin.(5) din Legea nr.554/2004, decăzuse din dreptul la acțiune prin care solicită "indemnizație pentru celălalt copil" aferent perioadei 0_ -_ .
Dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, în cuantum lunar de 600 lei, raportat la nașterea din data de_, a fost deschis pentru reclamantă prin Decizia nr.6884/_ . Prin Decizia nr.6884/_ a fost majorat cuantumul indemnizației lunare la 2.744 lei.
Adresa nr.1469/_ nu este un act administrativ, nici fiscal, ci este un răspuns la petiția intrată sub nr.1469/_, emisă în considerarea prevederilor art.8 din OUG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată și completată.
In accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, adresa nr. 1469/_ nu îndeplinește aceste criterii, neavând puterea de a da naștere, nici de a modifica, nici de a stinge vreun raport juridic. Drept urmare, termenul de un an nu poate fi socotit raportat la adresa nr. 1469/_ .
Reclamanta nu și-a arătat nemulțumirea față de cuantumul lunar al indemnizației decât după expirarea termenului de 1 an prevăzut la alin. (2) al art. 11 susmenționat.
În conformitate cu prevederile art.9 alin.(3) din OUG nr.148/2005, contestațiile formulate împotriva deciziei de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În conformitate cu prevederile art.9 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, coroborate cu dispozițiile art.6 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005, aprobate prin HG nr.1025/2006 modificată și completată ulterior, cererea pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului se depune, împreună cu documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București, pe raza căreia/căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința, după caz, pe un formular tipizat stabilit prin Anexa 1 la HG nr.1025/2006.
Din chiar denumirea prestației "indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani", dar și din prevederile art. 10 din OUG nr.148/2005 reiese fără putere de tăgadă că solicitarea de acordare a indemnizației poate fi depusă până la data la care copii împlinesc vârsta de 2 ani. Or cererea nr. 1469/_ a fost depusă la data de_, când copiii intimatei-reclamante împliniseră vârsta de 3 ani și peste 6 luni. În plus, cererea nr. 1469/_ nu a fost depusă pe formatul stabilit prin anexa nr. 1 la HG nr. 1025/2006, astfel că nu putea fi soluționată potrivit OUG nr. 148/2005, prin emiterea unei decizii.
Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este prevăzut de art.8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, pentru ca o acțiune judiciară să aibă obiect în primul rând este necesar ca să existe fie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din această lege.
Dacă totuși instanța apreciază că adresa nr.1469/_ este un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004, atunci solicită să se constate că reclamanta nu a îndeplinit procedura plângerii
prealabile prevăzute de art. 7 din această lege și să respingă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, având în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În fapt, la data de_, reclamanta a solicitat indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, reglementată prin OUG nr. 148/2005, raportat la nașterea din data de_, a copiilor T. A. și T. C. .
În soluționarea solicitării reclamantei, în temeiul art. 9 alin. (3) din OUG nr. 148/2005, a fost emisă Decizia directorului executiv al AJPS B. -N. nr.884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului, începând cu data de 1_, în cuantum lunar de 600 lei, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.148/2005, împotriva acestei decizii reclamanta nu a depus plângere prealabilă.
În art.2 alin.(2) al Deciziei nr.6884/_ s-a prevăzut că plata dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului se efectuează lunar. Pârâta a efectuat plata dreptului în baza acestei decizii până la data de_ .
Ca urmare a modificării art.1 din OUG nr.148/2005 prin OUG nr. 226/_, la data de 2_, reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului și acordarea acesteia în cuantum de 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copilului. Cererea a fost soluționată prin Decizia nr.6884/_, astfel că începând cu data de_ a plătit reclamantei indemnizație lunară în cuantum de 2.744 lei până la data de_, când a intrat în vigoare Legea nr.239/_, pentru modificarea prevederilor art.2 din OUG nr. 148/2005, în sensul că de la data intrării acesteia în vigoare cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
Nici împotriva Deciziei nr.6884/_ reclamanta nu a depus plângere prealabilă.
În aplicarea prevederilor Legii nr.239/2009, pârâta a emis Decizia nr. 1365287500 din _
, în temeiul căreia, începând cu data de_, reclamanta a beneficiat, pe lângă indemnizația lunară de 2.744 lei, de majorarea cu 600 lei lunar. Deci în data de_ reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului majorată, astfel că nu se justifică solicitarea reclamantei de a o obliga să-i plătească indemnizație majorată.
Potrivit alin. (3) al art.10 din OUG nr.148/2005, pentru fracțiunile de lună, cuantumul drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se stabilește proporțional, în funcție de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin și se acordă, astfel că nu este justificată nici pretenția reclamantei de a i se plăti încă o indemnizație de 600 lei aferent perioadei 0_ -_ .
Faptul că în perioada 0_ -_ a acordat reclamantei indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 600 lei aferent perioadei 0_ -_ și în cuantum lunar de 2.744 lei aferent perioadei_ -_ se datorează interpretării date, la nivel național de agențiile pentru plăți și inspecție socială, inclusiv de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, articolului 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, așa cum era în vigoare pe parcursul acordării dreptului, în sensul că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se cuvenea pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, pornind de la definiția nașterii dată de art. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 (nașterea este aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii).
Dreptul reclamantei la indemnizație (majorată) pentru creșterea copilului a încetat la data de_, în temeiul Deciziei nr. 1284503838291/_ .
La data de_, reclamanta i-a solicitat "indemnizația pentru celălalt copil", iar prin adresa nr. 1469/_ a răspuns acestei petiții.
Și pretenția reclamantei la actualizarea cu rata dobânzii legale de la data de 0_ este neîntemeiată. Chiar dacă pe fond instanța apreciază ca întemeiată cererea de acordare a unor indemnizații lunare, aferente perioadei 0_ -_, nu există nici o justificare pentru care reclamanta să aibă dreptul la dobândă chiar începând cu data acordării dreptului. Obligația pârâtei de plată a indemnizației pentru creșterea copilului față de reclamantă a fost lunară, iar plata indemnizației nu a fost exigibilă în data de_ .
Potrivit art.9 alin.(5) din OUG nr.148/2005, acordarea dreptului la indemnizație se face prin decizie, care se emite în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenție a cererii
formulate în acest sens, cerere care în conformitate cu prevederile alin. (4) al aceluiași articol i se comunică de Primărie până la data de 10 a lunii următoare celei în care aceasta o primește.
Așa fiind, dreptul la indemnizație lunară a fost stabilit în luna martie 2009, fiind evident că scadența plății indemnizației lunare pentru creșterea copilului nu a avut loc în data de 0_, astfel că de la această dată nu poate curge dobândă.
Art. 1088 din vechiul cod civil și art. 1489 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil republicată prevăd că dobânzile curg de la data cererii de chemare în judecată.
Decizia nr. 26/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este un act normativ care reglementează acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, ci o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit interpretarea și aplicarea unor dispoziții din OUG nr. 148/2005.
Pronunțarea Deciziei nr.26/2011 nu împiedică instanța judecătorească să se pronunțe asupra excepțiilor invocate în speță.
In drept, s-au invocat disp. OUG nr. 148/2005, Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată, Codul de procedură civilă, Decretul nr. 167/1958; Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil și Legea nr. 71/2009 privind aplicarea Codului civil; HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; OUG nr. 116/2007 privind organizarea și funcționarea ANPS, cu modificările și completările ulterioare; Statutului propriu de organizare și funcționare al ANPS, aprobat prin HG nr. 1285/2008 (în prezent abrogată), HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, modificată; OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. și I. S., ale HG nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru P. și I. S. .
Reclamanta T. C.
a depus la dosar "precizare de acțiune";
și "răspuns la întâmpinare";
(f. 49-50), prin care a arătat următoarele:
Cu privire la pretențiile formulate în cel de-al doilea petit al acțiunii introductive se precizează câtimea acestora la suma totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, respectiv suma de 445 lei pentru perioada 0_ -_ și suma de 15.275 lei pentru perioada_ -_ .
De asemenea, reclamanta solicită respingerea, ca nefondate, atât a excepțiilor formulate de către pârâtă, cât și apărările formulate de către aceasta pe fondul cauzei.
Astfel, în ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinare, a prescripției, tardivității și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, arată că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Contrar susținerilor pârâtei, din întâmpinare, reclamanta nu a înțeles să atace decizia inițială nr.6884/_ privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului și nici nu avea vreun interes să o atace deoarece prin ea s-a admis cererea sa inițială de acordare a indemnizației și nu s-a respins vreo cerere a reclamantei privind acordarea a două indemnizații de creștere a copilului. Prin această decizie, reclamantei i s-a acordat indemnizația de creștere a copilului raportat la naștere și fără a se face distincție raportat la faptul că din această naștere au rezultat doi copii și nu unul.
Prin urmare, reclamanta a formulat, la data de_, o cerere către pârâtă, prin care a solicitat să i se plătească retroactiv indemnizația de creștere pentru cel de-al doilea copil născut din sarcină gemelară, cerere respinsă de către instituția pârâtă prin răspunsul nr. 1469/_, comunicat la data de_ .
Ne aflăm, prin urmare, în prezența situației reglementate de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, care asimilează actelor administrative individuale "refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim" și, respectiv, ale art.8 alin. 1 teza a-II-a din Legea nr.554/2004, care stabilesc faptul că, în cazul acestor acte asimilate: "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. "
Ori, potrivit dispozițiilor art.11 alin. 1 lit. b din Legea nr.554/2004, termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, în această situație, este de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
Reclamanta a respectat acest termen, de sesizare a instanței, întrucât, răspunsul la cererea sa i-a fost comunicat la data de_, conform mențiunii pe care a făcut-o pe exemplarul pârâtei, iar cererea de chemare în judecată a înregistrat-o la Tribunalul B. -N. la data de_, înăuntrul termenului de prescripție de 6 luni.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată și, pentru aceleași considerente, este nefondată și excepția tardivității, invocată de către pârâtă prin raportare la prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Astfel, termenul de decădere, de un an de zile, prevăzut de art.11 alin.2 din lege, la care face referire pârâta, începe să curgă tot "de la data comunicării actului", în speță,_ . Cererea de chemare în judecată a fost formulată înăuntrul termenului de 6 luni de la data comunicării actului de refuz, termen de prescripție reglementat de art.11 alin. 1 lit. b din lege, deci, implicit, și înăuntrul termenului de decădere de 1 an, care începe să curgă de la același moment.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă și motivată prin aceea că reclamanta nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, aceasta este, de asemenea, nefondată, întrucât, în speță este în discuție un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim (art.2 alin.2 din lege), situație în care, potrivit dispozițiilor art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin. 1 nu este obligatorie în cazurile prevăzute la art.2 alin.(2) și la art.4 nu este obligatorie plângerea prealabilă ".
Pe fondul cauzei, chestiunea privind interpretarea prevederilor art.1 alin. 1 și art.6 alin.1 din OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.239/2009), referitor la ce anume se înțelege prin "naștere"; în cazul sarcinilor gemelare, de tripleți sau multipleți, a fost reglementată prin Decizia de recurs în interesul legii nr.26/_, dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța statuând faptul că, în interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale, "indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie
2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni. dar
nu mai mult de 4000 lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009".
Și aceasta întrucât indemnizația prevăzută de art.1 alin.1 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, nu a părinților, scop declarat de legiuitor în mod clar în preambulul OUG nr. 148/2005, atunci când arată că acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon a copiilor.
In acest context, și pentru a nu crea și menține un tratament discriminatoriu, pe de o parte, între copiii proveniți din sarcini simple (care beneficiază, fiecare dintre ci, de plata câte unei îndemnizații art.6 alin.1 din OUG nr. 148/2005) și cei proveniți din sarcini multiple și, pe de altă parte, între copiii rezultați din sarcini multiple aflați în întreținerea părinților firești și copiii adoptați, încredințați în cedarea adopției, dați în plasament ori plasament în regim de urgență de urgență sau aflați sub tutelă (care beneficiază, fiecare dintre ei de indemnizație separată de creștere art.5 alin.2 și 3 din OUG nr. 148/2005), singurul mod în care pot fi interpretate și aplicate prevederile OUG nr. 148/2005 în cazul sarcinilor multiple este acela că de indemnizația instituită de art.1 alin.1 din ordonanță beneficiază, până la intrarea în vigoare a Legii nr.239/2009, fiecare copil născut dintr-o astfel de sarcină.
Mai mult decât atât, așa cum se arată chiar în cuprinsul răspunsului pârâtei nr. 1469/_, prin care a respins cererea sa, la data de_, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a făcut, urmare a Deciziei în interesul legii nr.26/2011 a I., unele precizări, publicate pe pagina de web a instituției și redate în răspuns, prin care a arătat faptul că instituția pârâtei nu poate acorda indemnizația pentru al doilea copil din sarcină gemelară în baza acestei decizii ale instanței supreme, întrucât aceasta este obligatorie pentru instanțele de judecată, nu și pentru celelalte instituții. Se arată, însă, faptul că: ,,Mamele care au născut înainte de 17 iunie 2009 vor primi
retroactiv indemnizația suplimentară pentru creșterea copiilor din sarcina gemelară, de tripleți sau multipleți, conform deciziei I. numai în baza unei decizii în instanță cu caracter individual" iar
..Guvernul are obligația de a pune in aplicare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile care stabilesc drepturi individuale, emise după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei I. nr.26 din 14 noiembrie 2011". Astfel, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale arată că, deși nu poate acorda retroactiv, din proprie inițiativă sau la cererea celor îndreptățiți drepturile asupra cărora s-a pronunțat I., îi îndrumă pe aceștia să-și solicite aceste drepturi în instanță, urmând ca plata lor să se facă în baza unei hotărâri judecătorești.
In sfârșit, în ceea ce privește susținerea pârâtei, din întâmpinare, conform căreia reclamanta nu ar fi depus, anexat cererii sale și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a indemnizației, pe de o parte, așa cum se poate observa din refuzul pârâtei nr. 1469/_
, prin acesta nu i s-a imputat o atare lipsă și nici nu i s-a pus în vedere să completez documentația și, pe de altă parte, toate documentele justificative ale dreptului reclamantei au fost anexate, în copie, chiar de către pârâtă, la întâmpinarea formulată de către aceasta.
Pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N.
a depus la dosar un înscris intitulat "completare a întâmpinării";,
prin care a arătat următoarele:
În speță nu este vorba de vreun refuz neîntemeiat de soluționare a vreunei cereri a reclamantei, întrucât s-a răspuns în conformitate cu prevederile legale la fiecare cerere a reclamantei, astfel că pârâta este îndreptățită să invoce excepția neîndeplinirii plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea contenciosului administrativ, nr. 55472004.
Această excepție se susține și raportat la prevederile art. 109_alin.(2) din Codul de procedură civilă, modificat și completat, în conformitate cu care în cazurile anumite prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată.
Deși art. 9 alin. ultim din OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului a prevăzut că deciziile emise în temeiul acestui act administrativ pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004, care la art. 7 prevede în mod imperativ obligația celor nemulțumiți de un act administrativ de a îndeplini procedura prealabilă, reclamanta nu s-a adresat pârâtei cu nici o plângere mai înainte de a intenta acțiunea judiciară.
Atâta timp cât reclamanta solicită indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de OUG nr.148/2010 pentru nașterea fetițelor sale din_, soluționarea pricinii este posibilă doar în cadrul instituit prin Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile acestei ordonanțe de urgență și implicit la cererea pe care reclamanta a depus-o în data de_ la Primăria mun. B. .
Neacordarea indemnizației "pentru celălalt copil" născut din sarcină gemelară nu s-a întâmplat în data de_, ci în perioada 0_ -_, în baza Deciziei nr.6884 din_, împotriva căreia nu s-a depus plângere prealabilă și referitor la care reclamanta arată că nu are nici un interes să o atace.
Pârâta este instituție publică și are competența de a acorda indemnizație pentru creșterea copiilor născuți înainte de_ doar în conformitate OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, la cererea persoanei îndreptățite care domiciliază pe raza teritorială a județului B. -N. și care depune cererea la primăria de domiciliu ori de reședință, după caz, pe formularul stabilit prin Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006 modificate și completate, până la data la care copii împlinesc vârsta de 2 ani.
Este mai mult decât evident că la data de_ copiii născuți la data de_ depășiseră vârsta de 3 ani, iar cererea nr. 1469/_ nu a fost formulată, nici depusă în potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005.
Reclamanta a depus cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, având în vedere nașterea din data de_ a copiilor gemeni, potrivit prevederilor OUG nr. 148/2010 în data de_ (cererea înregistrată sub nr. 78561/_ la Primăria mun. B. ), pe care a înaintat-o în copie primei instanțe alăturat întâmpinării).
Din acțiunea precizată se înțelege că reclamanta este nemulțumită doar de răspunsul primit la cererea nr. 1469/_, care nu este un refuz, neîntemeiat de soluționare a unei cereri. În această situație, cererea reclamantei este neîntemeiată pentru motivele învederate în întâmpinarea completată prin prezenta.
In cauză nu este vorba de refuz de soluționare a vreunei cereri, întrucât reclamantei s-a dat răspuns astfel: la cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului nr. 78561/_ prin Decizia nr. 6884/_, la cererea nr. 127/2_ de recalculare a indemnizației, prin Decizia nr. 6884/_, la cererea nr.1469/_, de acordare a "indemnizației pentru celălalt copil", prin adresa nr. 1469/_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține în fapt următoarele:
Reclamanta T. C. a dat naștere la data de_ la două fete gemene - T. A. si T.
C., prin decizia nr.6884/_ - fila 21 dosar, stabilindu-se o indemnizație pentru creșterea copilului în sumă de 600 lei, acordată începând cu data de_, decizie in cuprinsul căreia se menționează că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la AJPS B. -N. ; în situația în care beneficiara deciziei era nemulțumită de soluționarea contestației se putea adresa Tribunalului B. -N. conform legii contenciosului administrativ.
La baza emiterii acestei decizii a stat cererea și declarația pe propria răspundere pentru acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului/stimulentului și alocației de stat pentru copii depusă la data de_, prin care se solicita de către reclamantă, în calitate de părinte natural acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru cele două minore (a se vedea pct. II. lit. A
- fila 16 dosar).
Cu toate acestea, reclamanta a beneficiat de acordarea indemnizației pentru creștere copilului prev. de OUG nr.148/2005, doar în cuantum de 600 lei lunar de la_ până la data de_, când prin decizia nr.6884/_ s-a acordat o indemnizație pentru creșterea copilului de 2.744 lei lunar începând cu data de_ - fila 22 dosar, ca urmare a modificării art.1 din OUG nr.148/2005 prin OUG nr.226/_, reclamanta solicitând recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului și acordarea acesteia în cuantum de 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copilului. Deci pârâta a plătit reclamantei indemnizație lunară în cuantum de 2.744 lei până la data de_, când a intrat în vigoare Legea nr.239/_, pentru modificarea prevederilor art.2 din OUG nr.148/2005, în sensul că de la data intrării acesteia în vigoare cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcina gemelară, …, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
În aplicarea prevederilor Legii nr.239/2009, pârâta a emis Decizia nr.1365287500 din _
, în temeiul căreia, începând cu data de_, reclamanta a beneficiat, pe lângă indemnizația lunară de 2.744 lei, de majorarea cu 600 lei lunar, încasând o indemnizație pentru creșterea copilului majorată la suma de 3344 lei - file 23, 24 dosar.
Pretențiile ridicate de reclamantă în prezenta cauză vizează acordarea sumei totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea celui de-al doilea copil, aferentă perioadei _ -_ , plus dobânda legală calculată de la data de_ ( așa cum s-a precizat la ultimul termen de judecată) și până la data restituirii efective.
După cum a subliniat reclamanta în precizarea de acțiune, nu a înțeles să conteste decizia inițială nr.6884/_ deoarece i s-a acordat indemnizație pentru creșterea copilului raportat la naștere, fără a se face distincție raportat la nr. copiilor rezultați din naștere, astfel că examinând cu prioritate, conf.art.137 alin.1 Cod proc.civilă, excepțiile lipsei procedurii prealabile și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă, tribunalul reține că în cauza dedusă judecății se urmărește obligarea pârâtei la plata unei sume cu titlu de indemnizație de creștere și pentru cel de al doilea copil minor, ca urmare a refuzului pârâtei de acordare a acestei sume, exprimat prin adresa nr.1469/_ - file 13, 14 dosar, situație față de care devin incidente prev. art.1 și 8 din Leg.554/2004, reclamanta considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică menționată prin refuzul explicit de recunoaștere a dreptului pretins, cu consecința nereparării pagubei pretinse.
Este evident că, în speță ne aflăm în prezența unui refuz de a da eficiență solicitării acordării dreptului pretins de reclamantă, astfel încât procedura prealabilă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, nu se impunea a fi parcursă, alin.5 al aceluiași articol menționând că o asemenea plângere nu este obligatorie în cazurile prev. de art.2 alin.2 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru aceste considerente excepția lipsei procedurii prealabile se dovedește a fi neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Apoi, până la împlinirea vârstei de 2 ani de către cele două minore, reclamanta era îndreptățită la primirea indemnizației și pentru creșterea celui de al doilea copil, moment de la care se pune problema calculării termenului de prescripție -_ . Din economia dispozițiilor OUG nr. 148/2005 rezultă că indemnizația pentru creșterea copilului are natura juridică a unui drept de creanță, astfel ca îi sunt aplicabile prevederile Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, deci solicitarea privind acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr.167/1958, argumente pentru care și această excepție va fi respinsă.
Pe fond
, tribunalul reține că reclamanta și-a întemeiat acțiunea tocmai pe cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.26/2011
, decizie prin care au fost admise recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași statuându-se, cu caracter obligatoriu, față de prevederile art. 330^7 alin. 4 din codul de procedură civilă că:"; În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, …, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară
, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008
; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009
";, astfel că în condițiile în care reclamanta a beneficiat de acordarea indemnizației pentru creștere copilului prev. de OUG nr.148/2005, doar în cuantum de 600 lei lunar de la_ până la data de_, respectiv în sumă de 2.744 lei lunar începând cu data de_ până la data de_ (adică 85 % din media veniturilor profesionale nete obținute în anul anterior datei nașterii copiilor), pentru un singur copil, relevantă fiind, în acest sens și expunerea de motive ce se regăsește în preambulul O.U.G. nr.148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor, intenția legiuitorului convergând spre ideea de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului avută în vedere prin remedierile ulterioare făcute de legiuitor prin Legea nr.239/2009.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează a admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. C. împotriva pârâtei A. J. Pentru P. și I. S. B. -
N. cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea celui de-al doilea copil, aferentă perioadei_ -_ ( compusă din 445 lei:_ -_, 15.275 lei pentru intervalul_ -_ prin raportare la suma acordată cu titlu de indemnizație pentru această perioadă - 2744 lei), plus dobânda legală calculată însă de la data exprimării refuzului de restituire -_ și până la data restituirii efective, conform art.1 alin.3 și art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil.
În temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune și neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâta A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. .
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. C. , cu domiciliul în B.
, str. I., nr.2, sc.A, ap.8, județ B. -N., împotriva pârâtei A. J. Pentru P. și I.
S. B. -N.
, cu sediul în B., str. L. R., nr. 59, județ B. -N. și, în consecință:
- obligă pârâta să plătească reclamantei suma totală de 15.720 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea celui de-al doilea copil, aferentă perioadei_ -_, plus dobânda legală calculată de la data de_ și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |||
D. | E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
