Decizia civilă nr. 6855/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6855/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta D.
G. DE A. S. ȘI P. C. S. și intervenienții în nume propriu S. "S. " S. și S. "P. AS" S., împotriva sentinței civile nr. 5682/2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, având ca obiect anulare act administrativ anulare parțială decizie, suspendare măsuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta recurentă, consilier juridic Juca L., cu delegație la dosar, reprezentantul recurenților intervenienți, consilier juridic Cuzdriorean A. Cosmin, cu delegație la dosar și reprezentanta pârâtei intimată, consilier juridic Natalia Scarlat, cu delegație la dosar.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_ s-au depus la dosar, de către Curtea de Conturi a României note scrise, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurenților intervenienți.
Curtea pune în discuția părților admisibilitatea sesizării cu excepția de nelegalitate.
Reprezentanta reclamantei recurentă solicită admiterea excepției de nelegalitate, cu consecința suspendării prezentei cauze, până la soluționarea excepției.
Reprezentantul recurenților intervenienți arată că susține excepția de nelegalitate pe care au invocat-o entitățile pe care le reprezintă.
Reprezentanta Curții de C. a României (CCR) solicită respingerea excepției, precizând faptul că în ceea ce privește lipsa competenței materiale a directorului Camerei de C. S. există dispoziție clară - punctul 363 din Regulament - care face trimitere la legea organică.
Curtea, după deliberare, având în vdere dispozițiile art. 4 din legea nr. 554/2004 și criticile formulate la prima instanță, apreciază că nu se impune sesizarea instanței cu excepția de nelgalitate a Hotărârii nr. 130 din data de 4 noiembrie 2010 a plenului Curții de C. a României pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea acelor rezultate din aceste activități, respectiv a punctelor de la 174 la 229 din anexa la acest act administrativ, nefiind de natură a influența soluția cu privire la prezentul recurs.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul recurenților intervenienți solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată precizând că a invocat în principal necompetența materială a directorului adjunct a Camerei de C. a Județului S. . Apreciază că toate actele
întocmite trebuiesc aduse la cunoștința instituției auditate. Arată că singurele atribuții ale Curții de C. le constituie administrarea bugetelor și constatatrea și luarea măsurilor care se impun. Transformarea unui raport de audit într-un act administrativ cu forța juridică și caracterele acestuia este nelegală.
Reprezentanta Curții de C. a României solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Cât privește atribuțiile Curții de C. cu privire la audit și emiterea deciziei interpretarea furnizată de partea potrivnică este nelegală. În situația în care se descoperă nereguli se stabilește o măsură în sarcina autorităților de a stabili prejudiciul și de a-l recupera. Lipsa calității de reprezentant a Curții de C. față de C. de C. a detaliat-o în cuprinsul întâmpinării. Raportat la obiectul prezentei cauze nu este aplicabilă legea amnistiei fiscale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. a declarat recurs, împotriva sentinței civile nr. 5682/2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii, întrucât Curtea de Conturi a României nu are calitate procesuală pasivă și nici calitatea de reprezentat al intimatei C. de C.
S., din moment ce deciziile au fost emise de această din urmă instituție.
Pe de altă parte, sunt pe deplin aplicabile prev.Legii 84/2012 potrivit cărora s-a aprobat exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială. Sumele care au făcut obiectul controlului au fost prevăzute în acordul colectiv de muncă și în contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009 existând hotărâri judecătorești prin care Consiliul Județean S. a fost obligat să plătească aceste drepturi, iar în condițiile în care Consiliul Județean nu este parte a acordului colectiv de muncă, nu putea solicita prin recurs respingerea cererii sindicatului.
Având în vedere că acordul colectiv și contractul colectiv nu a fost anulat de o instanță judecătorească și acestea au fost încheiate în deplină legalitate, măsurile dispuse încalcă prevederile legale.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs S. P. As S. arătând că directorul Camerei de C. S. nu avea competența materială de a emite astfel de acte administrative, că așa zisele abateri de la legalitate nu pot fi reținute, dat fiind prevederile Legii 84/2012, cât și acordul colectiv de muncă și contractul colectiv de muncă care au putut fi implementate chiar și fără acțiuni în justiție.
De asemenea, S. P. As susține lipsa calității procesuale pasive a Curții de C. a României și lipsa calității de reprezentat a acestuia pentru
C. de C. S. .
Totodată, împotriva acestei sentințe a declarat recurs SS S. susținând modificarea sentinței și respingerea acțiunii, deoarece deciziile directorului Camerei de C. S. sunt emise cu depășirea competenței materiale, iar pe fond sunt ilegale față de acordul colectiv de muncă, față de sentințele judecătorești și față de prevederile Legii 84/2012.
Intimata Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare solicitând respingerea tuturor recursurilor ca nefondate, arătând că potrivit art.5 din Legea 94/1992, Curtea de Conturi a României fără a avea calitate procesuală poate să reprezinte C. de C. care reprezintă o structură fără personalitate juridică. În acest sens sunt și prev.art.1 alin.5, art. 9 alin.1, art. 60 alin.1 lit.a din Legea 94/1994 și art.42 din C.pr.civ. Astfel, susținerile recurenților cu privire la lipsa calității de reprezentant și lipsa calității procesuale nu pot fi reținute.
În ceea ce privește lipsa de competență materiale a Directorului Camerei de C. S. se susține că atribuțiile îi sunt conferite de art.164 și
180 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. adoptat ca urmare a prevederilor art.11 alin.2 din Legea 94/1992.
De asemenea, rolul și competențele ce revin Curții de C. sunt prevăzute atât de Constituție, cât și de legea de organizare a acestei instituții.
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că sumele acordate
funcționarilor publici s-au întemeiat pe acordul colectiv de muncă din cadrul DGASPC S., dar aceste drepturi stipulate sunt peste prevederile Legii 330/2009 și a OUG 1/2010.
Referitor la incidența Legii 84/2012 aceasta a intrat în vigoare ulterior înregistrării cererii introductive de instanță, astfel că nu are nicio aplicabilitate.
DGASPC S. a ridicat excepția de nelegalitate parțială a hotărârii 130 din_ a Plenului Curții de C., însă cererea de sesizare cu excepția de nelegalitate a fost respinsă în ședința publică din 13 iunie 2013.
Asupra recursurilor, Curtea va reține următoarele:
Acțiunea introdusă de reclamantă a fost formulată împotriva Camerei de C. S. deoarece deciziile ce fac obiectul acțiunii judiciare au fost emise de directorul acestei instituții pentru care apărările au fost făcute de Curtea de Conturi a României. Camerele de C. Județene sunt structuri fără personalitate juridică, iar Curtea de Conturi a României chiar dacă nu are calitate procesuală, poate să reprezinte această pârâtă având chiar obligația să o facă raportat la prevederile art.1 alin.5 și 60 din Legea 94/1992.
Recurenții au criticat emiterea deciziilor de către directorul Camerei de
C. S., însă Hotărârea 130/2010 referitoare la Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., dau posibilitatea exercitării funcției de control, iar decizia se emite potrivit pct.363 de directorul Camerei de C. prin procedura reglementată de la pct.174 la 188 din Regulament.
Ca atare, din moment ce deciziile au fost emise de persoana stabilită în actul administrativ intern adoptat conform prevederilor art.11 din Legea 94/1994 această critică urmează a fi înlăturată.
Celelalte aspecte din recursurile declarate vizează legalitatea acordării drepturilor salariale bazate pe acordul colectiv încheiat având nr.9256 din_ . Persoanele cărora li s-au acordat drepturile stabilite prin acord, sunt funcționari publici din cadrul DGASPC S. cărora în perioada 2007-2010 li
s-au acordat drepturi reprezentând contravaloarea unei mese calde, a unei ținute decente, ajutor de sărbători și ajutor prenatal.
Prevederile art. 31 din Legea 188/1999 stabilesc că doar prin lege pot fi stabilite drepturi salariale pentru funcționari publici, iar în raportul de audit s-a menționat în mod corect nerespectarea prevederilor art.55 alin.4 lit.b și e C.fiscal, raportate la pct.82 și 84 din Normele metodologice precum și a art.257 din Legea 95/2006, a art.23 și 24 din Legea 19/2000, art.26 din Legea 76/2002, a art.101 din Legea 346/2002 și a art.6 alin.1 din OUG 158/2005.
Recurentele nu au arătat de ce reținerea acestor aspecte de către Curtea de C. - C. de C. S. nu ar fi conforme cu prevederile legale și cu privire la situația de fapt a cauzei.
Astfel, deși acest acord colectiv de muncă a fost încheiat, totuși el încălca prevederile art.22 alin.1 din HG 833/2007 pentru că prin el puteau fi stabilite doar măsuri care să îmbunătățească condițiile de muncă și nu drepturi în bani. Astfel, obligativitatea acestui acord luat în considerare de către autoritatea publică chiar dacă hotărârile judecătorești au refuzat acordarea acestor drepturi stabilite, nu poate fi reținută de către instanța de recurs.
De asemenea, pot fi luate în considerare apărările Curții de C. a României potrivit cărora pentru funcționarii publici din cadrul DGASPC S. nu există o lege specială care să prevadă obligația de a purta uniformă în timpul serviciului și faptul că Legea 142/1998 stabilește că alocația individuală de hrană poate fi sub forma tichetelor de masă.
Și în ce privește drepturile ajutor pentru sărbători și ajutor prenatal nu există acoperire legală.
De asemenea acordarea unor drepturi funcționarilor publici care nu aveau hotărâri judecătorești, nu poate fi justificată.
În ceea ce privește incidența Legii 84/2012, această lege nu este în măsură să ducă la constatarea că actele emise de C. de C. S. nu sunt legale deoarece este o lege apărută ulterior adoptării actelor atacate. Prin urmare, legalitatea actelor administrative poate fi apreciată doar în raport de cadrul normativ existent la data emiterii lor și nu în funcție de o lege ulterioară. Chiar dacă efectele acestei legei influențează și deciziile atacate în instanță, ea nu este în măsură să determine nulitatea acestor acte.
Față de toate aceste aspecte, Curtea va aprecia că recursurile DGASPC
S., a Sindicatelor P. As și S. sunt nefondate și în conformitate cu art.312 C.pr.civ.și art.20 din Legea 554/2004 va menține în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de DGASPC S. și Sindicat "S. " și "P. As", împotriva sentinței civile nr. 5682/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
P. nunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JDUECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | D. R. R. | D. | L. | U. | M. T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
