Sentința civilă nr. 3240/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3240/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC V. LS și pe pârât D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra fondului au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere prin care s-a dispus și amânarea de pronunțare pentru data din_ și, ulterior pentru_ ,_ și_, încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta sentință.
Cauza este reținută în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată
de către reclamanta SC V. LS în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., s-a solicitat instanței să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 389/_, a Deciziei nr. F-CJ 106/_ și a raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 108/_ . În motivarea cererii
, s-a arătat că în urma inspecției fiscale la sediul reclamantei, au fost stabilite în sarcina reclamantei, în mod nejustificat, obligații de plată suplimentară, respectiv 80.139 lei TVA si 11.927 lei accesorii, 31.735 lei impozit pe profit, 2. 545 accesorii aferente acestei din
urmă sume.
Arată reclamanta că sumele contestate reprezintă T.V.A. în valoare de 62.957 lei, conform facturilor din perioada în care furnizorul S.C. Sumirgen
S.R.L. era o societate comercială activă și în valoare de 17.236 lei conform facturilor emise de S.C. RONTRANSMAR S.R.L plus accesoriile calculate la aceste sume.
Organul de inspecție fiscală a reținut că operațiunile de referință nu sunt înregistrate si declarate de furnizorul menționat si nu pot fi considerate reale iar reclamanta nu prezintă nici un alt document care să ateste realitatea tranzacției, prin urmare, nu ar avea drept de deducere.
Apreciază reclamanta că organele de control fiscal nu sunt abilitate în stabilirea realității unei tranzacții si nu pot exclude de la deducere anumite facturi pe considerentul că furnizorul nu le-a înregistrat.
Reclamanta nu a achiziționat mărfuri de la agenți fantomă, furnizorul fiind inactiv pe o perioadă scurtă,_ -_ .
Pe de altă parte, realitatea tranzacției este dovedită de faptul că bunurile achiziționate au fost găsite de organele de inspecție fiscală la sediul pârâtei.
Cu privire la suma contestată de 31.735 lei reprezentând impozit pe profit si 2545 lei reprezentând majorări de întârziere, s-a arătat că reclamanta a înregistrat pe cheltuieli facturile de achiziție de la S.C. SUMIRGEN S. datorită faptului că tranzacțiile au fost reale.
Prin urmare, în mod corect au fost înregistrate în contabilitate, readucerea sumei de bani în contul profitului realizat fiind nejustificată.
În drept
, au fost invocate prevederile art. 8-12 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 571/2003.
În probațiune
au fost anexate deciziile atacate, contestația administrativă, certificat de atestare fiscală, procesul-verbal de sechestru.
Prin întâmpinarea formulată
, pârâta a solicitat respingerea cererii.
A arătat pârâta că operațiunile comerciale înregistrate de către reclamantă nu reflectă realitatea și s-au derulat cu încălcarea cadrului legislativ, în sensul că aferent acestora, societatea furnizoare nu a înregistrat nici un venit declarat, în schimb petenta a beneficiat de pe urma acestor tranzacții, deducând fără drept TVA aferentă.
În sensul art. 6 din OG nr. 92/2003, organele fiscale sunt îndreptățite să aprecieze relevanța stărilor de fapt fiscale, astfel cele constatate sunt legale.
În ceea ce privește impozitul pe profit, diferența de plată a rezultat din același fapt al considerării ca nedeductibile fiscal, cheltuielile aferente celor opt facturi emise de S.C. Surmigen S. .
Cu privire la suma de 17.236 lei TVA aferent achizițiilor de la S.C. RONTRANSMAR S., cheltuiala este nedeductibilă, având în vedere că a fost destinată achiziției unui autoturism pentru transportul rutier de persoane, în mod expres legea prevăzând că nu se deduce TVA la această achiziție, conform art. 145 indice 1 alin.1 din Legea nr. 571/2003.
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este întemeiată în parte.
Astfel, instanța retine că actele fiscale atacate sunt nelegale, în parte sub aspectul obligației la plată stabilită pentru utilajul încărcător frontal, amestec deszăpezire, comision transport agabaritic aferente TVA corespunzătoare facturilor emise de către S.C. Surmigen S. în perioada ianuarie-mai 2011 în valoare de 62.957 lei si sub aspectul accesoriilor calculate în raport de această sumă.
Organele fiscale au înlăturat de la deducere facturile aferente perioadei menționate, având în vedere că societatea furnizoare nu a înregistrat veniturile obținute în urma tranzacției cu reclamanta, apreciindu-se că situația fiscală este nereală.
Instanța apreciază însă că realitatea tranzacțiilor a fost dovedită pe de-o parte de prezența la fața locului a utilajului achiziționat în baza facturii înlăturate, respectiv a încărcătorului frontal care, de altfel, a și fost sechestrat de către organele fiscale.
Prin urmare, în aceste condiții nu se poate susține că tranzacția referitoare la acest utilaj nu a fost reală.
Cu referire la realitatea celorlalte tranzacții desfășurate cu aceeași societate comercială, instanța apreciază că nu s-a putut dovedi în cauză
înțelegerea celor două societăți reținută de către organele fiscale, în sensul diminuării obligațiilor fiscale.
Pe de altă parte, instanța reține că împrejurarea referitoare la faptul că societatea furnizoare nu si-a înregistrat în contabilitate veniturile obținute în urma tranzacțiilor cu reclamanta nu este imputabilă reclamantei.
Astfel, reținând realitatea tranzacțiilor, instanța apreciază că T.V.A. aferent facturilor menționate, poate fi dedus în mod legal, astfel cum reclamanta a procedat. Prin urmare, obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei referitoare la T.V.A.-ul aferent si accesorii se vor diminua corespunzător.
Cu privire la achiziționarea autoturismului instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 145 indice 1 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit dispozițiilor acestui text legal, nu se deduce taxa pe valoare adăugată decât în situația vehiculelor cumpărate, destinate transportului rutier de persoane, care depășesc 3500 kg si au mai mult de 9 scaune, înscriindu-se în categoriile speciale prevăzute la lit. a-d detaliate în normele metodologice de aplicare a acestei prevederi legale.
Reclamanta susține că are dreptul de deducere a taxei invocând dispozițiile art. 147 indice 1 alin. 1 si 2 ale Codului Fiscal, motivând că începând cu_ societatea are un agent comercial încadrându-se printre excepțiile prevăzute la art. 145 indice 1 alin.1 din Legea nr. 571/2003.
Autoturismul BMW cumpărat de către reclamantă a fost achiziționat în baza Facturii fiscale nr. 862/_, obligația înregistrării în contabilitate fiind aferentă lunii august 2011 or, contractul de muncă invocat a fost încheiat la 10 octombrie 2011.
În plus, normele metodologice prevăd că în aplicarea art. 145 indice 1 alin.1 lit. a din Codul Fiscal, vehiculele destinate exclusiv utilizării de către agenții de vânzare reprezintă vehiculele utilizate în cadrul activității unei persoane impozabile de către angajații acesteia care se ocupă în principal cu prospectarea pieții,desfășurarea activității de merchandising, negocierea condițiilor de vânzare,derularea vânzării bunurilor, asigurarea de servicii postvânzare și monitorizarea clienților. Se limitează deductibilitatea taxei la cel mult un vehicul utilizat de fiecare agent de vânzări.
Reclamanta nu a făcut dovada utilizării vehiculului pentru activitățile menționate, întrucât printre actele contabile ale societății nu există deconturi care justifică deplasarea persoanei angajate în scopurile menționate.
Pentru motivele arătate, în baza art. 1,8 din Legea 554/2004, raportat la aspectele menționate, instanța va admite în parte cererea formulată cu privire la suma de 62.957 lei TVA si accesoriile calculate în raport cu această sumă, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. V. L.
, cu sediul în comuna M., nr. 246, jud. C. în contradictoriu cu pârâta
D.
G. a F.
P.
a Județului C., cu sediul în C. -N.
, P.
A.
I.
nr. 19, jud. C. .
Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 389/_, Decizia de impunere F-CJ 106/_ și Raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 108/_, în parte, sub aspectul obligațiilor de plată stabilite pentru utilajul încărcător frontal, amestec deszăpezire, comision transport agabaritic aferente T.V.A. corespunzător facturilor emise de către S.C. Surmigen S. în perioada ianuarie-mai 2011 în valoare de 62.957 lei si sub aspectul accesoriilor calculate în raport de această sumă.
Menține celelalte dispoziții ale actelor fiscale atacate. Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT Tehnored.VAM 4 ex./_
