Sentința civilă nr. 3340/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTI NȚA CI VI LĂ Nr. 3340/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. G. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE A.
DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 15 februarie 2013 reclamantul a depus prin serviciul registratură un script prin care solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.a și alin.2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.17/2012 în sensul scutirii de la plata penalităților și majorărilor de întârziere coroborat cu OUG 53/2012, art. 5, alin.1, lit.a și b, precum și judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.
Tribunalul apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. | G. | - | |
G. | în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a J. | C. , | a |
solicitat anularea Deciziilor de impunere nr.320977/1 și 320977/2 ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS, precum și anularea deciziei prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziilor de impunere susmenționate, suspendarea executării a acestor acte administrate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deciziile susmenționate sunt nelegale și netemeinice, având în vedere că în perioada 2006-2011 a desfășurat activitate ca PFA și că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, motiv pentru care nu datorează contribuțiile și penalitățile stabilite de pârâtă.
Reclamantul a menționat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, contribuția către FNUASS se datorează in baza unui contract de asigurare încheiat cu una din casele de asigurare de sănătate existente în România, iar calitatea de asigurat se dobândește tot prin acest mod, precum și prin plata contribuției, iar alegerea unei case de asigurări este o opțiune recunoscută asiguratului.
Reclamantul a mai arătat că deciziile de impunere sunt lovite de nulitate absolută având în vedere că nu poartă semnătura în original a emitentului, astfel că nu datorează sumele stabilite in sarcina sa și că in lipsa unui titlu de creanță, nu există nici un temei legal ca pârâta să îi calculeze dobânzi și majorări de întârziere, acestea putând fi calculate doar de la termenul de plată stabilit de titlu de creanță, care se emite anticipat scadenței și nu ulterior acesteia.
Pârâta C. de A. de S. a J. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei procedurii prealabile instituită de prevederile art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între
C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.
Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă.
De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUAS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele: Reclamantul a înțeles să conteste, așa cum s-a arătat mai sus,
Deciziile de impunere cu nr._ și_, depuse la dosar la filele 23 și 24.
La prima zi de înfațisare, Tribunalul a pus în vedere reclamantului sa facă dovada ca a înregistrat o contestație la parată cu privire la deciziile de impunere din oficiu.
Reclamantul nu a reușit sa producă o astfel de dovada pana la termenul acordat pentru completarea probatoriului.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii raportat la faptul că reclamantul nu a contestat cele doua decizii în condițiile art. 205 din Codul de procedura fiscala se reține:
În speță sunt aplicabile prevederile art. 41 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora, în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Analizând, prin prisma acestor dispoziții, Deciziile de impunere cu nr._ și_, tribunalul constată că acestea sunt acte administrativ fiscale, în înțelesul legii și sunt supuse procedurii de contestare instituită prin Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale.
Pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu atacă o decizie emisă în soluționarea contestației împotriva titlului de creanță, astfel că, acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 205 din OG nr. 92/2003 va admite excepția inadmisibilității și în consecință va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia inadmisibilitate.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de B. G.
, cu domiciliul în G., str. Gelu, nr.30, sc.3, ap.30, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C. , cu sediul în C. -N., str. Constanța nr.5, jud.C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 Februarie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
L. C.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 15.03.13
