Sentința civilă nr. 479/2013. Contestație act administrativ fiscal

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ și dosar conexat nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 479/2013

Ședința publică din data de 02 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.

GREFIER: D. C.

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A

  1. M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.

    Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_ și ulterior la data de_ .

    CURTEA

    Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la_ de reclamantul M. M.

    în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. M. s-a solicitat ca în urma probatoriului administrat să se procedeze la :

    1. Anularea Raportului de inspecție fiscală parțială - TVA încheiat de pârâtă la data de_ și înregistrat de către aceasta sub nr. 912 din_ ;

    2. Anularea Deciziei de impunere nr. 912/_ emisă de către pârâtă;

    3. Anularea Deciziei 993 din_ emisă de către pârâtă, privind soluționarea contestației formulate de către reclamant;

    4. Acordarea cheltuielilor de judecată în caz de opunere; În motivare s-au arătat următoarele:

Urmare primirii de către reclamant a Deciziei de impunere nr. 912 din 2011, a procedat la efectuarea procedurii prealabile prevăzută de legislația în vigoare, respectiv, a solicitat emitentei anularea acesteia pentru multiple nereguli în stabilirea bazei TVA și pentru înregistrarea multiplă a aceleiași tranzacții, operațiuni ce au condus la augmentarea fără temei în fapt a sumei pe care reclamantul trebuie să o plătească.

Prin Decizia 993 din 2011, intimata a procedat la respingerea ca neîntemeiată a contestației reclamantului, fără a lua în considerare vreunul dintre aspectele ridicate de acesta, limitându-se, practic, la a copia și reitera considerentele raportului de inspecție fiscală de la pct. 1.

În fapt, s-a reținut în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de

317.379 lei și accesoriile subsecvente, sume evidențiate în Raportul de inspecție fiscală cu numărul 912/2011, capitolul VI, punctul 6, alineatele 1 și 2.

Contestă decizia de impunere fiscală și decizia de soluționare a contestației sale și respectiv Raportul de inspecție fiscală având nr. 912/_ pentru următoarele considerente:

  1. În mod eronat, imobilul situat în Sighetul Marmației, str. G. Doja nr. 14, dobândit de către reclamant la data de_, a fost considerat ca fiind un

    imobil nou deși îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea 571/2003 pentru a fi considerat ca fiind o construcție veche.

  2. Astfel, potrivit prevederilor art. 141, alin. 2, litera f din Legea 571/2003, livrarea de construcții care nu sunt considerate noi, este scutită de TVA, situație în care această taxă nu poate fi percepută pentru cele 6 apartamente obținute prin recompartimentarea imobilului vechi și respectiv înstrăinată.

  3. O altă eroare a Raportului de I. fiscală, respectiv a Deciziei de impunere contestate rezidă în faptul că valoarea rezultată din înstrăinarea apartamentului nr. 6 făcută către Bilici M. din Ruscova nr. 448, a fost luată în calcul de două ori, atât în ceea ce privește veniturile aferente anului 2007, cât și în ceea ce privește veniturile aferente anului 2008.

  4. Ca urmare, suma de 286.144 lei, reprezentând preț al vânzării conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 1392/_, a fost luată în calcul în mod nejustificat atât pentru anul 2007, cât și pentru anul 2008 cu toate că tranzacția a fost efectuată o singură dată.

  5. În ceea ce privește veniturile realizate în anul 2009, consideră că și față de acestea cota de TVA a fost stabilită, respectiv aplicată în mod greșit, în sensul că apreciază că aceasta ar fi trebuit să fie cota de 5 %, cea redusă.

  6. Astfel, potrivit prevederilor art. 140, alin 2, ind. 1 din Legea 571/2003, "Livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maxim 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, a căror valoare inclusiv a terenului pe care sunt construite nu depășește suma de 380.000 lei" beneficiază de cota redusă de 5% TVA, începând cu data de_ .

Pe de altă parte, deși în speță este vorba de vânzări succesive, la diferite intervale de timp, situate atât la începutul cât și la sfârșitul perioadei controlate, organul de inspecție fiscală consideră ca fiind datorată întreaga sumă încă din_ .

Pentru aceste considerente, apreciază că Decizia de impunere este întocmită greșit în totalitate și ca atare ea nu poate fi menținută, situație în care consideră că prezenta acțiune se impune a fi admisă așa cum a fost formulată.

La prezentul dosar a fost conexat dosarul nr._ al Tribunalului

M., înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr._ .

Pârâta DGFP M., legal citată, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea situație de fapt:

Urmare a efectuării unor tranzacții imobiliare în perioada_ -_, reclamantul M. M. a fost supus unui control în vederea determinării stării de fapt fiscale cu privire la activitatea desfășurată.

Constatările controlului au fost consemnate în procesul verbal înregistrat la D.G.F.P. M. - Activitatea de I. Fiscala, Persoane Fizice sub nr. 7729/_ .

Au fost menționate următoarele:

La data controlului contribuabilul nu era înregistrat ca plătitor de TVA.

Din verificarea informațiilor și documentelor transmise de către notarii publici, pe baza declarațiilor informative privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal s-a constatat ca d- nul M. M., a efectuat în perioada_ -_ un număr de 14 tranzacții imobiliare:

-contract de vânzare cumpărare nr. 3222 din_ în valoare de 142.844 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr .3762 din_ în valoare de 76.220 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 4136 din_ în valoare de 77.186 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 4138 din_ în valoare de 68.796 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 2866 din_ în valoare de 286.300 lei autentificat de notar Pop N Brândușa M.

-contract de vânzare cumpărare nr. 4451 din_ în valoare de 117.078 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 1392 din_ în valoare de 286.144 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 2232 din_ în valoare de 362.840 lei autentificat de Societate civila notariala Napoca Lex

-contract de vânzare cumpărare nr. 5302 din_ în valoare de 231.480 lei - autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 5441 din_ în valoare de 186.595 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 439 din_ în valoare de 206.179 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 1859 din_ în valoare de 6.500 lei autentificat de notar Sas G.

-contract de vânzare cumpărare nr. 2701 din_ în valoare de 160.178 lei autentificat de notar Sas G.

Din cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare rezultă că s-au vândut în principal construcții care se găsesc în diferite stadii de realizare, terenurile pe care acestea sunt amplasate, precum și terenuri construibile.

Organul fiscal a apreciat că, prin vânzarea succesivă de construcții noi și terenul aferent acestora, activitatea desfășurată de către contribuabil este efectuată în mod evident în scopul obținerii de venituri având și un caracter de continuitate, fapt pentru care acesta devine persoana impozabila iar activitatea desfășurata se încadrează în categoria activităților economice.

Sub acest aspect, Curtea reține că una dintre problemele care se impune a fi lămurită în speță este aceea dacă reclamantul este persoană impozabilă în înțelesul legii fiscale și dacă operațiunile desfășurate sunt supuse taxei pe valoarea adăugată.

Potrivit art. 127 C. fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități; în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

Conform art. 1251, alin. (1), pct. 18 din același act normativ, persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, este persoana fizica, grupul de persoane, instituția publica, persoana juridica, precum si orice entitate capabila sa desfășoare o activitate economica.

Prin urmare, o persoana fizica reprezintă persoana impozabilă în sensul titlului VI privind taxa pe valoarea adăugată din Codul fiscal, dacă aceasta

desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la art. 127, alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

In explicitarea prevederilor art. 127 alin. 2 din Codul fiscal, la pct. 2, alin.

  1. Titlul VI din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, se precizează că nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.

    Ulterior, prin modificările intervenite, prevederile pct. 3, alin. (1), Titlul VI, din același act normativ menționat se arată că în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea

    locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin.

  2. din Codul fiscal. [ .. ]".

    În speță, probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse în probațiune evidențiază împrejurarea că reclamantul a efectuat în perioada _

    -_ un număr considerabil tranzacții imobiliare. Raportat la numărul mare de tranzacții și la perioada relativ îndelungată de desfășurare a activităților menționate anterior se poate conchide că acesta a desfășurat activitatea de vânzare-cumpărare de imobile cu caracter de continuitate și cu scopul obținerii de venituri.

    Conform art.126 C.fiscal, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

    1. constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu

      plata;

    2. locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a

      fi în România;

    3. livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la ari. 127 alin. (1);

    4. livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).

Ulterior, dispozițiile legale menționate au fost modificate, textul stabilind că din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

  1. operațiunile care, în sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;

  2. locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile ari. 132 și 133;

  3. livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;

  4. livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).

Rezultă, așadar, că intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri/prestările de servicii realizate cu plata pe teritoriul României, dacă sunt realizate de o persoană impozabila astfel cum este definita la art. 127 alin. (1), iar livrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/_ privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

De asemenea, potrivit art. 127. alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003, persoanele fizice care efectuează activități în urma cărora obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personala sau alte bunuri nu se consideră că

desfășoară activitate economica și nu intră în categoria persoanelor impozabile, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectiva este desfășurata în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în acest caz acesta dobândind calitatea de persoană impozabila.

În speță, întrucât reclamantul a efectuat în perioada_ -_ un număr mare de tranzacții imobiliare, se poate susține cu temei că operațiunile economice efectuate au caracter de continuitate si reprezintă o activitate economica supusă taxării.

În ceea ce privește data de la care reclamantul a devenit plătitor de

TVA

:

Potrivit art. 153 alin.1, din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă

trebuie să declare începerea, schimbarea și încetarea activității sale ca persoană impozabilă. Condițiile în care persoanele impozabile se înregistrează ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată sunt prevăzute de legislația privind înregistrarea fiscala a plătitorilor de impozite si taxe.

Data efectivă este precizată în referirea la art. 153 alin. 1 lit. c din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG. 44 /2004:

" c) prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. b) și, după caz, la alin.

(2) din Codul fiscal;"

Art. 153, alin.(7) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare prevede :"In cazul în care o persoana este obligata sa se înregistreze, în conformitate cu prevederile alin.(l), (2), (4) sau (5), și nu solicita înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana respectiva din oficiu."

Potrivit art.152, alin. (1) si (3) C. fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 200.000 lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adăugată.

Odată cu depășirea plafonului de 35.000 euro, stabilit în condițiile art. 152 alin 2) din Legea 571/2003, d-nul M. M. avea obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA.

Cu privire la vânzarea unui număr de 6 apartamente din imobilul

"Clădire de locuit" situata în localitatea Sighetu Maramatiei, str. G. Doja nr. 14, județul M. și caracterul de imobil vechi al acestuia:

Din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală precum și a Raportului de expertiză rezulta faptul ca urmare a lucrărilor efectuate asupra imobilului respectiv, care inițial constituia o singura locuința, au rezultat sase apartamente, fiecare dintre acestea având destinația de locuința, acestea fiind intabulate distinct în extrasul CF.

In baza prevederilor art. 141 alin 2 lit. f) pct. 3 din Legea 571/2003 și ale art. 37 alin 5 din Titlul VI cap IX a HG 44/2004, imobilele vândute sunt construcții noi și ca atare conform normelor legale în vigoare nu sunt scutite de TVA. Mai mult, numai lucrările de mansardare și ale șarpantei nou construite depășesc cu peste 50% valoarea de piața a construcției, astfel ca aceste construcții sunt noi și potrivit art. 141 lit. f) pct. 4 din Legea 571/2003.

Modificarea imobilului dintr-o casa de locuit intr-un imobil compus din sase apartamente, precum și mansardarea acestuia

, s-a făcut

în opinia instanței, cu modificarea structurii sale

. Astfel, în înțelesul art. 141 alin (2) lit.

  1. din Legea 571/2003, modificarea structurii unui imobil nu se refera strict la modificarea structurii sale de rezistenta, așa cum se retine prin raportul de expertiza, ci a structurii sale funcționale, fapt care a permis împărțirea acestuia

    în sase apartamente și vânzarea lor separata. De altfel, din punctul de vedere al organului de control, nu prezintă relevanță modificarea structurii de rezistență a unui imobil deoarece aceasta nu are valențe în plan fiscal, ceea ce este relevant fiind modificarea structurii funcționale, cu toate consecințele juridice aferente,

    inclusiv în ceea ce privește taxarea.

    Mai mult, pe lângă lucrările de mansardare M. M. a efectuat lucrări de recompartimentare a imobilului obținând 47 de încăperi aferente celor 6 apartamente din cele 12 camere plus 2 bai cumpărate, de unde rezulta ca în urma transformării, structura clădirii a fost modificata. 1

    Ținând cont de cele precizate rezulta ca operațiunile în cauza reprezintă livrări de construcții noi, pentru care nu se aplica scutirea de taxa pe valoarea adăugata.

    Astfel, data primei ocupări este data ocupării apartamentelor obținute ca urmare a modificării structurii clădirii vechi, acestea fiind construcții noi în înțelesul art. 141 (2) lit. (f)alin 4 din Legea 571/2003 care au fost vândute, și nu data ocupării clădirii vechi, deoarece nu aceasta se vinde reclamantului.

    Ca urmare, organele de control au fost îndreptățite sa considere apartamentele rezultate ca urmare a transformării structurii vechiului imobil ca fiind construcții noi și sa determine asupra lor TVA.

    Pornind de la premisa greșita ca în înțelesul art. 141 (2) lit. f) din Legea 571/2003 ca transformarea unei construcții existente intr-o construcție noua se face doar cu modificarea structurii de rezistenta a acesteia, expertul a stabilit o alta data de depășire a plafonului de scutire și o alta baza de calcul a taxei datorate.

    În speță, în anul fiscal 2007 reclamantul s-a încadrat în plafonul de scutire prevăzut de art. 151 alin 1 din Legea nr. 571 din 2003 privind Codul fiscal doar pentru tranzacția în suma de 142.844 lei, efectuata în_ - contract de vânzare cumpărare nr. 3222 din_ autentificat de notar Sas G. .

    Prin urmare, reclamantul avea obligația de se înregistra ca plătitor de TVA până în data_, iar începând cu data de_ devenea plătitor de TVA, în conformitate cu art. 22 din O.G.nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Ca persoana impozabila, avea următoarele obligații fiscale

    :

    1. obligatia de a declara bunurile și veniturile impozabile sau dupa caz, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;

    2. obligația de a calcula și de a înregistra în evidentele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;

c)obligatia de a plați la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat;

d)obligatia de a plați majorări de intirziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plata accesorii;

e)obligatia de a calcula, de a retine și de a înregistra în evidentele contabile și de plata, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursa;

f) orice alte obligații care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale."

Conform art.23 din O.G. nr.92/2003 "[.....] dreptul de creanța fiscala și obligația fiscala corelativa se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează."

Pentru trimestrul IV/2007

, după depășirea plafonului de scutire au fost realizate venituri care se cuprind în baza de calcul a TVA, din următoarele tranzacții imobiliare :

  • apartamentul 3 vândut lui Ardelean Alexa, format dintr-o bucătărie

    +living,un hol,o baie,un dormitor,un balcon,un dormitor, un garaj - contractul de vânzare cumpărare nr.4136/_ în valoare de 77.186 lei.

  • apartamentul 2 vândut lui TOLCIS M. este format din: un dormitor,o baie,o bucătărie+living, un balcon, un garaj - contractul de vânzare cumpărare nr.4138/_ în valoare de 68.796 lei.

  • -apartamentul 4 vândut lui S. iac Vaselina, compus dintr-un dormitor, o baie, o bucătărie plus living, un balcon, un garaj, datele sunt extrase din contractul de vânzare cumpărare nr.4451/_ în valoare de 117.079 lei.

Cu privire la vânzarea celor doua terenuri

, arător în S. de 2.652 m.p., înscris în CF 18026 B. M. și arător în S. de 2.650 m.p., înscris în CF 18.474 B.

M., având în vedere faptul ca în cursul judecății reclamantul a depus Certificate de urbanism din care rezulta ca acestea nu sunt construibile, pârâta a arătat că este de acord că veniturile realizate din vânzarea acestora nu sunt supuse TVA. Prin urmare, ele vor fi excluse de stabilirea bazei impozabile, împreună cu toate accesoriile calculate de către organul fiscal.

În ceea ce privește suma de 286.144 lei

, preț al vânzării apartamentului nr. 6, conform contractului nr. 1392/_, ea nu a fost luată în calcul pentru stabilirea contribuțiilor aferente anul 2007, organele de control incluzând doar apartamentele înstrăinate în perioada arătată. La un simplu calcul matematic se constată că totalul veniturilor realizate de către reclamant în trim. IV 2007 a fost stabilit de către organul fiscal la 549.360 lei, sumă compusă din prețul aferent contractelor 4136/2007 - 77.186 lei, 4138/_ -68.796 lei, 4451/_ -

117.078 lei și 2866/_ - cele două terenuri extravilane excluse de baza impozabilă de către instanță - 286.300 lei. Însumând cele 4 valori, rezultă tocmai suma de 549.360 lei reținută de către organul fiscal. Ca urmare, nu a fost stabilita TVA de doua ori asupra veniturilor realizate din vânzarea apartamentului nr. 6.

Cu privire la clădirea monument istoric situata în B. M. , organele de control nu au cuprins veniturile realizate din vânzarea acesteia în baza de calcul a TVA și în decizia de impunere emisa.

În ceea ce privește cota de impozitare,

aceasta este prevăzută la pct. 23 din H.G. nr.44 / 2003 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003:

"23. (1) Taxa se determină prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.

(2) Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x 1/119 în cazul cotei standard și 9 x 1/109 în cazul cotei reduse, atunci când prețul de vânzare include și taxa. De regulă prețul include taxa în cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii direct către populație pentru care nu este necesară emiterea unei facturi conform art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum și în orice situație în care prin natura operațiunii sau conform prevederilor contractuale prețul include și taxa."

Cota aplicabilă este, în speță, de 19%

, așa cum reține și expertul principal în lucrarea depusă, prezentarea de către reclamant a declarației pe proprie răspundere autentificată în 2011, aferentă unei tranzacții din 2009, neconducând la aplicarea cotei reduse de TVA, de 5% în condițiile în care, potrivit pct. 23 alin. 10 din NM, în vederea îndeplinirii condiției prevăzute la art. 140 alin. 21 lit. c pct. 1 și 2 din Codul Fiscal, cumpărătorul trebuie să pună la dispoziție, înainte sau în momentul livrării bunului imobil, declarația notarială.

Prin urmare, întrucât reclamantul nu au solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în termenul legal, în mod corect organele de inspecție fiscală au stabilit obligațiile fiscale suplimentare datorate, aferente celor tranzacțiilor efectuate după data amintită anterior.

Cât privesc majorările de întârziere la taxa pe valoarea adăugată, se poate observa că această obligație suplimentară datorată bugetului de stat a fost stabilita pentru debitul aferent.

Potrivit art.119 C. fiscal, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere[. .. ] iar conform art.120 din același act normativ, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv iar nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Rezultă, așadar, că în speță, reclamantul, întrucât nu și-a achitat la scadență obligațiile de plată, datorează și majorări de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între termenul de scadență și data stingerii debitului datorat, susținerile contrare ale reclamantului fiind nefondate.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 18 din L.554/2004, Curtea va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. M. , va anula în parte decizia nr. 993/_ emisă de D. G. A F. P. A J. M., va admite în parte contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 912/_

, va anula în parte Decizia de impunere nr. 912/_ și raportul de inspecție fiscală parțială din_ ale DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. M. în sensul excluderii, din baza impozabilă în sumă totală de 1.671.415 RON a sumei de 286.380 lei, preț aferent contractului de vânzare-cumpărare nr. 2866/_ autentificat de BNP Pop Brândușa M. .

Va fi astfel înlăturată obligarea reclamantului la plata TVA, majorări, dobânzi și penalități de întârziere aferente tranzacției din_, în sumă de

286.380 lei.

Vot fi menținute restul dispozițiilor cuprinse în actele administrative contestate.

Din totalul de 18.000 lei cheltuieli de judecată solicitate de către reclamant, în baza art. 274 alin 3 Cod proced. civilă, Curtea va obliga pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată parțiale, proporțional cu admiterea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. cu domiciliul procesual ales în B. -M. la Societatea Civilă Profesională de Avocați "Stănilă & Feher"; din B-dul Republicii, nr. 3/1, jud. M. în contradictoriu cu pârâta D.

G. A F. P. A J. M.

cu sediul în B. -M., A. S., nr. 2A, jud. M. .

Anulează în parte decizia nr. 993/_ emisă de D. G. A F.

P. A J. M. .

Admite în parte contestația formulată de reclamantul M. M. împotriva Deciziei de impunere nr. 912/_ a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J.

M. .

Anulează în parte Decizia de impunere nr. 912/_ și raportul de inspecție fiscală parțială din_ ale DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A

J. M. în sensul excluderii, din baza impozabilă în sumă totală de

1.671.415 RON a sumei de 286.380 lei, preț aferent contractului de vânzare- cumpărare nr. 2866/_ autentificat de BNP Pop Brândușa M. .

Înlătură obligarea reclamantului la plata TVA, majorări, dobânzi și penalități de întârziere aferente tranzacției din_, în sumă de 286.380 lei.

Menține restul dispozițiilor cuprinse în actele administrative contestate. Obligă pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 5.000 lei,

cheltuieli de judecată parțiale.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. H. D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

4 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 479/2013. Contestație act administrativ fiscal