Sentința civilă nr. 41/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 41/2013
Ședința publică din data de 17 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC T. S., împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. B. -N., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cauza s-a judecat la fond la data de 10 ianuarie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată :
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC T. S., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. B. -N. a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr. F - BN 471 până la judecarea în mod irevocabil a contestației pentru următoarele motive:
Reclamanta arată că, în decizia de impunere au fost stabilite în sarcina sa o serie de obligații suplimentare la plată, inclusiv dobânzi/penalități/majorări pe care le apreciază nelegale. Este și motivul pentru care a atacat în contencios Decizia de impunere.
Prin punerea în executare a acestei decizii, evident că s-ar ajunge la situația blocării conturilor societății, imposibilității rambursării creditelor cu consecința blocării activității economice a societății și intrării în insolvență/faliment. În această situație, paguba pe care o suferea contestatoarea este iminentă și reprezintă un caz bine justificat, cu atât mai mult cu cât criza economică se răsfrânge asupra tuturor societăților comerciale.
Măsura suspendării are un caracter vremelnic, în sensul că a solicitat a fi dispusă până la soluționarea în mod irevocabil a contestației.
În drept, invocă disp.art.15 din Legea nr.554/2004.
Pârâta DGFP B. -N. a formulat întâmpinare (f.10-13)
prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată de către reclamanta SC T. S. ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să nu se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere F-BN nr.471/_ emisă de către D. generală a F. P. B. -N. - Activitatea de I. Fiscală, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
In motivare pârâta susține că este într-adevăr cunoscut și legal faptul că potrivit art.14 alin.1 și 15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente fie prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, fie prin cerere separată formulată până la soluționarea acțiunii în fond, suspendarea putând dăinui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de către instanța până la soluționarea cererii, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță apreciază că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus amintite nu sunt îndeplinite, cererea reclamantei în opinia sa neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât pe de o parte reclamanta nu motivează cazul bine justificat și nici paguba iminentă, simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere, respectiv a sumelor stabilite prin această decizie, nu sunt suficiente și pertinente să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere F-BN,
nr.471/_, emisă de către D. generală a F. P. B. -N. - Activitatea de I. Fiscală.
Mai mult raportat la motivele invocate de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare, se impune a sublinia faptul că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2090/2007, nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.
În acest sens nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ, de natura a justifica suspendarea lui.
Cazul bine justificat care determina luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirma în fața instanței de contencios că sunt în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Apreciază că împrejurarea invocată de către reclamantă referitoare la o perturbare a activității și aducerea sa în stare de faliment ca urmare a punerii în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită, nu poate fi reținută de către instanța ca fiind un caz bine justificat.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente, în opina sa apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicita ar avea consecințe asupra activității, în sensul blocării activității a imposibilității rambursării creditelor nu sunt întemeiate în opinia sa.
Consideră că modul în care reclamanta a înțeles să-și motiveze condiția producerii pagubei iminente, rămâne doar la nivel declarativ ea nefiind susținută de o argumentație și o probațiune care să releve situația reclamanta.
Faptul că sumele stabilite de către organele de inspecție fiscală în sarcina reclamantei sunt mari și că prin executarea silită a acestora s-ar putea aduce atingere activității societății, nu înseamnă că implicit exista și o pagubă iminentă.
Consideră că actul administrativ-fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel că determină principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Susținerea reclamantei potrivit căreia actul administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită este nelegală, iar pe de altă parte obligațiile suplimentare stabilite nu sunt datorate și sunt incerte sub aspectul existenței lor, apreciază că nu satisfac cerințele dispozițiilor legale invocate în motivarea cererii.
In drept, invocă disp.art.115-118 C.pr.civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Reclamanta SC T. S. a formulat concluzii
(f.17-18) prin care a detaliat motivele cererii, arătând că, în evidențele reclamantei, a fost înregistrată marfă care nu le-a aparținut și singura persoană care putea da relații despre acest fapt a fost contabila societății Cotuțiu M. .
Dovedirea corectitudinii sau bunei credințe în efectuarea unei tranzacții nu este restrânsă sub aspect probatoriu, putând administra orice probă pe calea contestației la executare, iar simplele prezumții ale organului constatator pun sub semnul întrebării legalitatea acestei decizii, fapt pentru care apreciază că prima condiție este îndeplinită.
Mai mult, decât atât a fost dedus și TVA-ul aferent acestor tranzacții, deducere verificată la vremea respectivă de către organele abilitate.
Cea de a doua condiție, având în vedere suma mare reținută în sarcina sa și specificul societății, evident că prejudiciul cauzat prin emiterea acestei decizii conduce la închiderea activității societății, ceea ce, în opina sa, în condițiile de criză mondială, nu este o soluție - soluția este că fiecare contribuabil să-și poată continua activitatea, astfel încât să poată asigura plata contribuțiilor la bugetul de stat și nu întregirea rândurilor șomerilor.
Solicită să se rețină și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că "în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerate ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil că atâta timp cât autoritatea publică au judecătorul se afla în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Prin punerea în executare a acestei decizii, evident că s-ar ajunge la situația blocării conturilor societății, imposibilității rambursării creditelor cu consecința blocării activității economice a societății și intrării în insolvență/faliment. În această situație, paguba pe care o suferea contestatoarea este iminentă și reprezintă un caz bine justificat, cu atât mai mult cu cât criza economică se răsfrânge asupra tuturor societăților comerciale.
Măsura suspendării are un caracter vremelnic, în sensul că a solicitat a fi dispusă până la soluționarea în mod irevocabil a contestației obiect al dosarului nr._ .
In drept, invocă disp.art.15 din Legea nr.554/2004.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 471/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală B. -N., s-au stabilit în sarcina SC T. S. obligații suplimentare de plată în sumă totală de 66.733 lei, din care suma de 36.508 lei reprezintă taxă pe valoarea adăugată, suma de 15.565 lei reprezintă dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, suma de 8.668 lei reprezintă impozit pe profit, iar suma de 5.992 lei reprezintă dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit.
Constatările organelor de control se regăsesc în Raportul de inspecție fiscală nr. 298/_, încheiat ca urmare a inspecției fiscale generale efectuate la SC T. S. în perioada_ -_, inspecție ce a cuprins perioada_ -_ .
Referitor la taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 15.010 lei, organele de inspecție fiscală au constatat că în lunile iulie și decembrie 2008, respectiv august 2009, au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, fără a avea la bază documente justificative, sume (în valoare totală de 79.002 lei) reprezentând diminuarea stocului scriptic de marfa, astfel:în luna iulie 2008: 371=401, 60095,26; în luna decembrie 2008: 401=371, 4130,93; în luna august 2009: 3028
= 371, 3977,21; 303 = 371, 2773,11; 473 = 3718026,30.
Cu privire la aceste înregistrări contabile, în timpul controlului, organele de inspecție fiscală au solicitat administratorului societății explicații, acesta menționând că reprezintă erori de înregistrare în evidenta contabilă. Întrucât organele de inspecție fiscală au constatat că până la finalizarea controlului respectivele erori nu au fost corectate, nu au fost aduse precizări legate de tipul erorii, nu au fost puse la dispoziție documente justificative pe baza cărora s-au înregistrat sumele respective, au considerat că înregistrările respective au determinat o diminuare nejustificată a stocului scriptic de marfă, cu repercusiuni asupra TVA. S-a motivat această reținere pe considerentul că, la momentul intrării în gestiune a mărfurilor, societatea a beneficiat de prevederile art.l45-ahn.(2) lit.a) din Codul fiscal, respectiv de deducerea TVA aferentă mărfurilor înregistrate în contul 371, fiind considerate la acel moment că sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor impozabile. Ulterior, prin descărcarea gestiunii de mărfuri cu suma de 79.002 lei, reprezentând c/v unor bunuri cărora nu li se recunoaște destinația faptică și nu mai figurează în evidențele societății, acestea nu mai pot face obiectul unor operațiuni economice pentru care să se colecteze TVA.
Ca urmare, invocând prevederile art.128 alin.(4) lit.a) din Codul fiscal, conform cărora "sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operațiuni: a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către acesta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial", organele de inspecție fiscală au stabilit TVA colectată în cuantum de 15.010 lei (79.002 x 19%), sumă ce s-a constituit în TVA suplimentar de plată.
Referitor la impozitul pe profit în cuantum de 8.668 lei, organele de inspecție fiscală au constatat următoarele aspecte referitoare la impozitului pe profit:
au fost înregistrate în evidența contabilă cheltuieli deductibile atât pe baza facturilor originale cât și pe baza copiilor xerox după facturile în cauză, respectiv atât pe baza facturilor proforme cât și pe baza facturilor finale, dublându-se astfel valoarea acestor cheltuieli;
au fost considerate de societate ca deductibile, cheltuieli de protocol ce depășeau cotele legale, precum și cheltuieli cu combustibilii aferenți unor autoturisme care nu se încadrau în categoria vehiculelor pentru care asemenea cheltuieli puteau fi deduse;
nu s-au înregistrat în evidența contabilă toate veniturile facturate;
pentru anumite perioade, sumele înregistrate în evidențele contabile la impozitul pe profit sunt mai mici decât cele declarate la organul fiscal.
Urmare acestor constatări, organele de inspecție fiscală au stabilit pentru perioada verificată un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 8.668 lei, prin neadmiterea la deducere a cheltuielilor descrise mai sus, a impozitării veniturilor neevidențiate în contabilitate, respectiv a evidențierii impozitului nedeclarat. în acest sens au fost invocate următoarele prevederi legale: art.19 alin.(l), art.21 alin.(3) lit. a), art.21 alin.(4) lit. f) și lit. t) din Codul fiscal și art. 82 alin.(3) din Codul de procedură fiscală.
Referitor la dobânzile/majorările de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 15.565 lei s-a reținut că, ca urmare a stabilirii de sume suplimentare de plată reprezentând taxă pe valoarea adăugată, în valoare totală de 36.508 lei (din care doar suma de 15.010 lei a fost contestată), organele de inspecție fiscală au calculat, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) și 120 alin.(l) din Codul de procedură fiscală, dobânzi/majorări de întârziere în sumă totală de 15.565 lei (filele 18-19).
În ceeea ce privește dobânzile/majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 5.992 lei s-a apreciat că, urmare a stabilirii de sume suplimentare de plată reprezentând impozit - pe profit în cuantum de 8.668. lei, organele de I. fiscală au calculat, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) și Î20 alin.(l) din Codul de procedură fiscală, dobânzi/majorări de întârziere în sumă totală de 5.992 lei.
Tribunalul reține că, actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului, în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la_ prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului.
Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei invocată de reclamantă pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor.
Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării și recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.
În speță, reclamanta a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, însă instanța apreciază că acestea nu întrunesc exigentele prevăzute de art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, deoarece nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat presupune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Motivele invocate de reclamantă în cadrul analizei de aparență a legalității
actului administrativ contestat, în sensul că, în evidențele reclamantei, a fost înregistrată marfă care nu a aparținut societății reclamante, singura persoană care poate da relații despre acest fapt fiind contabila societății Cotuțiu M. și că deducerea TVA-ului aferent acestor tranzacții a fost verificată la vremea respectivă de către organele abilitate nu sunt in măsură să răstoarne prezumția de legalitate prin raportare la dispozițiile legale incidente - art. 128 alin. 4 litera a Cod fiscal, la împrejurarea că până la finalizarea controlului erorile de înregistrare nu au fost corectate și nici nu s-au prezentat documente justificative care au stat la baza înregistrării sumelor respective, cu mențiunea că, în cazul suspendării actului, instanța realizează numai o analiză de aparență a legalității, fără a influența fondul cauzei.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită cumulativ și anume, paguba iminentă
, tribunalul apreciază că aceasta nu se impune a fi analizată
în speță, datorită faptului că nu este realizată prima condiție.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ, instanța va respinge cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC T. | S., cu sediul în B. | , | |
str. L. | , nr. 41-43, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta D. | G. A F. P. | B. |
-N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte, | Grefier, | ||
B. L. | T. | M. | D. |
Red/dact BLT/VF _
