Sentința civilă nr. 5620/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 5620/2013Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamantul C. U. V. în contradictoriu cu pârâtele A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A JUD.C. și A. F. P. H., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de_ și apoi pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. U. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. anularea Deciziei nr. 271/_ emisă de pârâtă, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia susmenționată s-a stabilit în sarcina sa achitarea în favoarea bugetului de stat a sumei de 421.148 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA, TVA, impozit pe profit, impozit pe venituri din alte surse, impozit pe venit din activități desfășurate în baza convențiilor/contactelor civile, contribuții concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice, contribuții pentru asigurări de sănătate datorate de angajator. Reclamantul a mai arătat că sumele stabilite prin actele administrativ-fiscale atacate succesiv și mențiune prin prezenta decizie, și anume impozit pe profit și diferență pe impozit pe profit pe 2007 în sumă de 179.511 lei, majorări de întârziere în sumă de 201.181 lei, TVA și diferență TVA în sumă de 931 lei și majorări de întârziere de 23 lei, impozit pe venituri din activități desfășurate în baza convențiilor/contactelor civile în sumă de 2310 lei, majorări de întârziere în sumă de 185 lei, impozit pe venituri din salarii și asimilate salariilor 10.044 lei, nu sunt datorate. Reclamantul a susținut că sumele privind impozitul pe profit, TVA și impozitul pe venit nu au fost stabilite corect, echipa de control efectuând înregistrări eronate, respectivă că
reclamantul nu trebuie să fie înregistrat ca plătitor de TVA.
Prin întâmpinarea formulată (filele 27-29), pârâta D. G. a F. P. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actelor administrative atacate ca temeinice și legale. În motivare, pârâta a arătat că prin Decizia nr. 271/_ a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. F-CJ 297/_ pentru suma de 394.176 lei. Cu ocazia controlului efectuat, pârâta a considerat că toate încasările realizate de reclamant din concesionarea terenurilor în anul 2007 sunt venituri ale reclamantului pentru anul 2007, procedând la stabilirea profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit suplimentar. De asemenea, cu ocazia controlului s-a constatat că în urma depășirii plafonului special de scutire de TVA, reclamantul avea obligația legală de a solicita înregistrarea sa ca plătitor de TVA până la data de_, astfel că de la această dată să devină plătitor de TVA. Referitor la impozitul pe venit, s-a constatat că în perioada verificată reclamantul a acordat sume cu titlu de indemnizații membrilor Consiliului de administrație și comisiei de cenzori, impozitul aferent nefiind declarat în totalitate. Având în vedere că aceste indemnizații reprezintă venituri asimilate salariilor, reclamantul avea obligația ca pentru sumele acordate în luna decembrie 2010 să declare la bugetul statului suma de 10.044 lei, cu titlu de impozit pe salarii.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată (filele 132-133). Cu privire la impozitul pe profit, s-a arătat că distribuirea unor sume către membrii composesori a fost posibilă datorită faptului că au existat disponibilități bănești, însă aceste disponibilități nu au legătură cu profitul și definirea lor ca dividende este incorectă. Pe de altă parte, contabilitatea de angajamente se aplică chiar și în situațiile invocate de pârâtă, respectiv atunci când concesionarul s-a eliberat de orice obligație de plată pe toată durata contractului, durată care în speță este mai mare de un an, astfel că se impune înregistrarea plăților în contabilitate, sub forma veniturilor in avans.
La data de_, reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă (filele 210-212), solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 271/2011, arătând că nu datorează sumele de bani stabilite în sarcina sa, doar în ceea ce privește suma de 2301 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile, întrucât, așa cum reiese și din expertiza efectuată in cauză, datorează doar suma de 417 lei și datorează diferența de 1884 lei. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de
61.492 lei, cu titlu de impozit recuperat, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică contabilă, respectiv la plata sumei totale de 392.620 lei, reprezentând impozite încasate de pârâtă și nedatorate, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a mai arătat că înțelege să conteste următoarele sume: 179.511 lei cu titlu de impozit pe profit și 201.181 lei majorări de întârziere; din suma de 1884 lei reprezentând impozit pe venituri din activități desfășurate in baza contractelor civile datorează doar suma de 417 lei și suma de 185 lei majorări de întârziere, precum și suma de 10.044 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii. Reclamantul a susținut că a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei H., în prezent suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.
Pârâta D.G.F.P. C., prin completare la întâmpinare
, a invocat exc epția lipsei cali tățiiprocesuale pasive
în ceea ce privește restituirea sumei de 61.492 lei către reclamant și a sumei de 392.620 lei (fila 229).
Prin extinderea și precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației F. P. a Orașului H., precum și obligarea acesteia la restituirea sumei de 61.492 lei cu titlu de impozit de recuperat și la plata sumei de 392.620 lei cu titlu de impozit nedatorat, cu cheltuieli de judecată (filele 232-235).
Pârâta A.F.P. H., prin întâmpinarea
formulată, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat ex cepția li ps ei cali tății pr ocesual e pasiv e
, având în vedere că nu este emitentul actului administrativ atacat (fila 242). În privința sumei de 61.492 lei, a arătat că reclamantul nu a declarat la organul fiscal și achitat această sumă și nici nu face obiectul actelor administrative atacat, astfel că solicitarea reclamantului este inadm isibilă
și neîntemeiată.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba cu raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de exp. Mare A. da C. (filele 153-184, 219-228).
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ-268/_ (filele 97-127), D. G. a F. P. C. a emis pe seama reclamantului C. U. V. Decizia de impunere nr. F-CJ 297/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o diferență suplimentară de 459.702 lei reprezentând: 179.511 lei diferența suplimentară de impozit pe profit, 201.181 lei accesorii de întârziere aferente, 931 lei diferența suplimentară de TVA, 23 lei dobânzi de întârziere aferente acesteia, 2.301 lei diferența suplimentară de impozit pe veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile, 185 lei majorări de întârziere aferente,
10.044 lei diferența suplimentară de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor,
16.378 lei diferența suplimentară de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, 11.974 lei majorări de întârziere aferente, 18.137 lei diferența suplimentară de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de asigurat, 13.582 lei majorări de întârziere aferente acesteia, 2.614 lei diferența suplimentară de contribuții pentru concedii și indemnizații, 1.888 lei majorări de întârziere aferente, 953 lei majorări de întârziere aferente diferenței suplimentare de impozit pe veniturile comerciale (filele 77-84).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr.271/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C. (filele 6-18), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Astfel cum reiese din precizarea de acțiune, sumele contestate de reclamant sunt următoarele: 179.511 lei stabilită cu titlu de impozit pe profit și 201.181 lei majorări de întârziere; din suma de 1.884 lei reprezentând impozit pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor civile susține că datorează doar suma de 417 lei și suma de 185 lei majorări de întârziere, precum și suma de 10.044 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii și asimilate salariilor.
Referitor la impozitul pe profit, diferența suplimentară în cuantum de 179.511 lei a fost determinată de organul fiscal ca urmare a constatării faptului că în perioada supusă verificării reclamantul a înregistrat venituri din concesionări de terenuri, fără a emite facturi pentru aceste venituri și fără să înregistreze, să declare și să vireze la bugetul statului impozitul pe profit aferent.
Reclamantul, pe de altă parte, susține că sumele încasate în cursul anilor 2007, 2008 nu reprezintă venituri ale acelor ani, ci venituri încasate anticipat pentru o perioadă de 99 de ani, respectiv pe perioada termenului de concesionare.
Raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză de exp. Mare A. da C. (filele 153-184, 219-228) confirmă poziția procesuală a C. ui U. V. .
Astfel, în baza contractelor de concesiune încheiate, reclamantul trebuia să emită facturi pentru toate sumele prevăzute sau în tranșele convenite, sume care trebuiau înregistrate în contul 472 Venituri înregistrate în avans, deoarece se referă la întreaga perioadă
contractuală, urmând ca în fiecare lună să se transfere de acesta pe contul de venituri din redevențe, valoarea cotei părți aferente. Dacă facturile se emit între momentul semnării contractelor și încasarea contravalorii acestora, înregistrarea veniturilor se face contabil de aceeași manieră, cu precizarea că în locul contului 472 Venituri înregistrate în avans se utilizează contul 461 Debitori diverși.
Aplicând aceste reguli speței de față, expertul a determinat valoarea sumelor de înregistrat în evidența contabilă a composesoratului, aferente contractelor de concesiune încheiate, raportând valoarea totală a fiecărui contract la numărul de ani prevăzut în acesta, pentru a concluziona că în perioada de referință reclamantul nu are impozit pe profit de plată, având impozit de recuperat de la organul fiscal în valoare de 61.492 lei. De aceea, nu datorează nici majorări și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.
Pentru aceasta, se reține că reclamantul a înregistrat eronat veniturile totale din contracte la nivelul anului 2007 sau 2008, iar nu cota parte aferentă anului respectiv din perioada de concesionare de 99 ani, iar organul de inspecție fiscală a aplicat cota de impozit pe profit la suma totală a veniturilor înregistrate eronat de composesorat, fără a aduce corecții asupra bazei impozabile, prin reducerea veniturilor înregistrate în plus.
Referitor la impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor civile și impozitul pe venituri din salarii și asimilare salariilor, organul de control a constatat în raportul de inspecție fiscală că reclamantul a achitat suma de 1.884 lei în categoria impozitului pe veniturile din activități desfășurate în baza convențiilor/contractelor civile încheiate potrivit Codului civil
și suma de 10.044 lei în contul impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor
, însă pentru aceste sume recla man tul nu a depu s declara ții le fiscale aferen te
.
Astfel, suma totală de 11.928 lei a fost declarată de reclamant pe tipul de impozit Impozite pe alte venituri ale PF iar nu pentru cele două tipuri de impozite și de aceea suma nu a fost luată în considerare și a rămas în contul unic al bugetului de stat, în curs de distribuire.
După cum arată expertul, aceste tipuri de impozite intră în aceeași categorie a impozitelor cu reținere la sursă, plata lor făcându-se în același cont bancar. De aceea, declarația fiscală depusă de reclamant la organul fiscal ar fi trebuit luată în considerare, chiar dacă tipul de impozit declarat nu era cel corect, reprezentanții organului de control putând să facă o compensare a sumelor declarate de pe un tip de impozit pe altul.
Pe cale de consecință, culpa care se poate reține în sarcina reclamantului este aceea de nedeclarare a sumei de 417 lei (diferența dintre suma de 11.928 lei declarată și cea de
12.345 lei care trebuia declarată).
Prin prisma probatoriului administrat, respectiv a raportului de expertiză contabilă ale cărui concluzii și le însușește, tribunalul apreciază că prezenta cerere este întemeiată, sens în care, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, va dispune anularea parțială a Deciziei nr. 271/2011 și respectiv a Deciziei de impunere nr. F-CJ 297/2011, în ceea ce privește următoarele sume: 179.511 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit; suma de 201.181 lei reprezentând accesoriile de întârziere aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; suma de 1.884 lei reprezentând parte din diferența suplimentară de impozit stabilită pentru veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile; suma de 10.044 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.
Prin extinderea de acțiune formulată, reclamantul mai solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 61.492 lei cu titlu de impozit de recuperat, potrivit concluziilor
raportului de expertiză tehnică contabilă, respectiv la plata sumei totale de 392.620 lei reprezentând impozite încasate de pârâtă și nedatorate de reclamant.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâte, care se impune a fi analizate cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (filele 191-195), pârâta A. F.
P. a orașului H. este instituția care a încasat sumele de bani solicitate spre restituire prin acest petit, în temeiul art. 117 din Codul de procedură fiscală. În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident că doar AFP H. are calitate procesuală pasivă, nu și DGFP C., care se bucură de personalitate juridică distinctă.
Pe cale de consecință, se va admite ex cepția lipsei cali tății pr ocesual e pa siv e
a Direcției Generale a F. P. a județului C. în ceea ce privește petitul privind restituirea sumelor achitate de reclamant și se va respinge aceeași excepție în ceea ce o privește pe pârâta A. F. publice a orașului H. .
Referitor la suma de 61.492 lei, pârâta invocă și exc epția inadm isibilit ății
deoarece reclamantul nu a declarat la organul fiscal și nu a achitat această sumă, care nici nu face obiectul actelor administrative atacate.
Sub acest aspect, se constată că prin cererea înregistrată la AFP H. la data de _
, reclamantul a solicitat restituirea (inclusiv a) sumei de 61.492 lei, reprezentând impozit încasat de la composesorat și nedatorat (fila 238). Întrucât pârâta nu a făcut dovada formulării și comunicării unui răspuns la această cerere de restituire, este logic a se proceda la soluționarea pe fond a solicitării reclamantului. De aceea, se va respinge excepția inadmisibilității invocată.
Pe fondul pretenției
, tribunalul apreciază că sunt incidente prevederile art. 117 lit.a și b din Codul de procedură fiscală, suma totală de 392.620 lei reprezentând impozite încasate de pârâtă în lipsa unui titlu de creanță (decizia de impunere fiind desființată parțial prin prezenta hotărâre) iar suma de 61.492 lei constituind impozit achitat în plus față de obligațiile fiscale ale reclamantului, conform celor reținute în cuprinsul sentinței.
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâtele căzute în pretenții vor fi obligate în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.468,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrelor judiciare, onorariului avocațial și onorariului expert achitate de composesorat (filele 144, 189, 214, 215).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a județului C. în ceea ce privește petitul privind restituirea sumelor achitate de reclamant.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. publice a orașului H. invocată pentru același petit.
lei.
Respinge excepția inadmisibilității invocată cu privire la restituirea sumei de 61.492
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.
U. V.
, cu sediul procesual ales în C. -N., B-dul 1 D. 1918 nr. 124, ap. 26, jud.
, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. a județului C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C. și A. F. publice a orașului H. , cu sediul în H., str. H. nr. 23, jud. C., astfel cum a fost precizată și extinsă.
Anulează în parte Decizia nr. 271/_ emisă de pârâta D. G. a F. P. a județului C. în soluționarea contestației reclamantului și respectiv Decizia de impunere nr. F-CJ 297/_, în ceea ce privește următoarele sume:
suma de 179.511 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit;
suma de 201.181 lei reprezentând accesoriile de întârziere aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit;
suma de 1.884 lei reprezentând parte din diferența suplimentară de impozit stabilită pentru veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile;
suma de 10.044 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.
Obligă pârâta A. F. publice a orașului H. la restituirea către reclamant a sumei totale de 454.112 lei reprezentând sume achitate de reclamant și nedatorate.
Respinge capătul de cerere privind restituirea sumelor achitate formulat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. ca fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâtele în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.468,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2013.
Președinte,
A. G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.ACG/Tehn.MG 5 ex. _
