Sentința civilă nr. 5719/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5719
Ședința publică din 15 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | S. | - Președintele Secției |
G. ier: A. | O. |
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, promovată de reclamanta Ș. G. A. I. C. , cu sediul în B. M., str. C. Vodă, nr. 74 și cu sediul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. M. - B. M., str. G. C. nr. 23/13, județul M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. - D. de V. - prin P. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei reclamantei fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față,constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată pe rolul T. ui M. reclamanta Ș. G. A. I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.
M. - D. V. prin P. anularea Raportului de I. fiscal nr. 6322 din_, deciziei de impunere nr. 1688 din_ și dispoziției nr. 1704/_
, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 6322 din_ și decizia de impunere nr. 1688 din_ pârâtele rețin că le datoram suma de 95.303,96 lei reprezentând venituri din închirieri (51.122,82 lei reprezentând venituri din închirieri și 44.181,14 lei reprezentând majorări de întârziere).
Verificarea efectuată de către D. de V. B. M. a cuprins perioada_ -_ . S-a reținut, în esență, de către pârâtă că în perioada de timp supusă verificării Ș. G. A. I. C. a încasat suma de 51.122,82 lei din închirierea bunurilor pe care nu a virat-o la bugetul local încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 213/1998, art. 16.
În mod greșit se reține în raportul de inspecție fiscală faptul că prin nevirarea la bugetul local a veniturilor din închirieri s-au încălcat dispozițiile legale mai sus arătate în condițiile în care potrivit Legii 84/1995 (legea educației
naționale) republicată și a Ordinului Ministerului Învățământului nr. 3320/1996, veniturile realizate din activitatea de închiriere a bunurilor de învățământ rămân la dispoziția unităților de învățământ care au închiriat spațiile și vor fi folosite de către acestea. Potrivit Legii nr. 1/2011 a educației naționale, art. 8, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii iar potrivit Legii 273/2006 a finanțelor publice locale, art. 68, veniturile proprii ale instituțiilor publice finanțate în condițiile art. 67 alin. 1, lit. b și c se încasează, se administrează, se utilizează și se contabilizează de către acestea. V. le proprii ale bugetelor instituțiilor publice finanțate potrivit art. 67 alin. 1 lit. b și c provin din prestări servicii, chirii, manifestări culturale și sportive, concursuri artistice și altele. Rezultă astfel indiscutabil că veniturile proprii provenite din închirierea bunurilor în perioada_ -_ putea fi reținute de către unitatea școlară și utilizate potrivit necesităților în condițiile în care în tot acest interval de timp a existat o subfinanțare a învățământului iar primăria B. M. - Consiliul Local aveau obligația de a se preocupa și de a asigura o finanțare adecvată a activității de învățământ.
Ca nu exista obligația de a vira la bugetul local veniturile obținute din închirieri rezultă și din aspectul că, anual s-a întocmit bugetul de venituri și cheltuieli care a fost aprobat de Primăria Baia Mare unde de altfel se depune și contul de execuție bugetară atât din venituri proprii cât și din bugetul local. Rezultă deci că sumele din închirieri au fost obținute și cheltuite cu aprobarea ordonatorului de credite și a consiliului de administrație. Mai mult, în toată această perioadă s-au făcut verificări și de la Curtea de Conturi și niciodată nu a fost reținut faptul că în mod incorect s-a încasat și utilizat în interesul Colegiului sumele obținute din chirii în final obținând descărcarea de gestiune pentru această perioadă. Din faptul că în tot acest interval de timp pârâta nu a emis o hotărâre de Consiliu Local prin care să stabilească procentul ce trebuie achitat din veniturile din chirii (abia prin HCL nr. 182/2011 făcând acest lucru), cât și aspectul că anual a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, rezultă că pârâta a înțeles să lase aceste venituri la dispoziția reclamantei în vederea finanțării activității Colegiului. Astfel, în mod greșit prin raportul de inspecție fiscală și dispoziția atacată reclamanta a fost obligată să plătească suplimentar la bugetul local suma totală de 95.303,96 lei motiv pentru care se solicită admiterea cererii așa cum a fost ea formulată.
Se menționează că s-a depus plângere prealabilă la raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, pârâta emițând dispoziția nr. 1704/_ .
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la petitul privind anularea dispoziției P. ului M. ui B. M. nr. 1704/2012, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea din 9 aprilie 2013 T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1688 din_ emisă de D. de venituri din cadrul M. ui B. M. s-a stabilit obligația de plată în sarcina reclamantei
în cuantum de 95.303,96 lei din care 51.112,82 lei debit și 44.181,14 lei accesorii.
Pentru a emite acest act administrativ fiscal s-a întocmit raportul de inspecție fiscală prin care s-a constatat că în perioada_ -_ unitatea verificată a încasat suma de 46.840,5 lei din închirierea bunurilor pe care nu a virat-o la bugetul local.
În același raport s-a reținut încălcarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 213/1998 deoarece unitatea școlară a încasat sub formă de chirie întreaga sumă, deși, nefiind emisă vreo hotărâre de consiliu local prin care să se stabilească cota parte din sumele încasate care ar fi putut fi reținute ca venituri proprii, sumele trebuiau virate în întregime în contul bugetului local.
Prin dispoziția nr. 1704 din_ emisă de P. ul M. ui B. M. s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva actului administrativ de impunere și a raportului de inspecție fiscală (f.13 - 14 vol. I).
Acțiunea formulată este întemeiată.
În primul rând, pentru emiterea deciziei de impunere era necesar ca în prealabil să existe un raport juridic fiscal care să atragă, potrivit art. 1 alin.1 și 2, aplicabilitatea Codului de procedură fiscală.
Este adevărat că aceste venituri nefiscale provin dintr-un raport juridic de drept public pe care unitatea școlară le obține prin intermediul unui contract administrativ, anume un contract de închiriere.
Însă, sumele încasate din încheierea bunurilor proprietate publică care se fac venit la bugetul local reprezintă un venit nefiscal al unității administrativ teritoriale pentru care Codul de procedură fiscală este inaplicabil.
Art. 1 alin. 4 Cod procedură fiscală, astfel cum a fost m odificat p rinO.U.G. nr.47/2012, începând cu 6 septembrie 2012, exclude expres din sfera sade aplicare sumele ce constituie venituri bugetare rezultate din raporturilejuridice contractuale,
cu excepția redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contractele de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului. De precizat că alin.4 a fost introdus de O.G. nr.29/2011, fiind aplicabil începând cu 17 septembrie 2011, având în forma inițială următorul conținut: "Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere și a redevențelor petroliere
";.
Fiind venituri nefiscale provenite din închiriere le va fi aplicabil regimul juridic de drept comun, iar nu regimul fiscal mai favorabil în ceea ce privește termenul de prescripție, nivelul majorărilor de întârziere sau posibilitățile de executare silită.
Pe de altă parte, art. 16 din Legea nr. 213/1998 trebuie coroborat și cu legislația specifică în materie.
Astfel, potrivit art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995:
"
(1) Unitățile de învățăm ânt preuniversitar de stat funcț ionează ca
unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea
, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde:
finanțarea de baz ă și fina nțarea com plem entară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.
Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea de bază cuprinde urmatoarele categorii de cheltuieli:
cheltuieli de personal;
cheltuieli materiale și servicii;
cheltuieli cu perfecționarea profesională, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
cheltuieli pentru transportul elevilor;
cheltuieli pentru naveta, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare și didactice auxiliare.
(9) Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare, care ia în considerare costul standard pe elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor și alți factori.
Finanțarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului București, al municipiului București și, respectiv, al județului.
Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe baza de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare";
.
Prin urmare, rezultă foarte clar că bugetul de venituri și cheltuieli, inclusiv cu veniturile obținute din închirieri, a fost aprobat în fiecare an; de asemenea, sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară au fost înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli.
Pârâtul M. ui B. M. nu a demonstrat că veniturile obținute din închirieri în perioada de referință nu au fost incluse în cheltuielile cu finanțarea de bază și complementară a unității de învățământ preuniversitar de stat din speță.
Totodată, faptul că în perioada de referință sumele au fost reținute în întregime de către unitățile școlare, fapt imputat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi M. prin actele încheiate (f.136 -198 vol. I) se înscrie în limitele principiului autonomiei locale financiare prevăzut de art. 16 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
De asemenea, au fost respectate și regulile bugetare prevăzute de art. 14 alin. 2 - 4 din același act normativ câtă vreme există baza legală (art. 167 din Legea nr. 84/1995), care să autorizeze înscrierea unei atari cheltuieli în buget, buget ce a fost aprobat în condițiile legii.
În fine, dacă am accepta prin absurd teza pârâtului (preluată tale quale de la Curtea de Conturi a României) că art. 16 din Legea nr. 213/1998 trebuie interpretat izolat de întregul context legislativ arătat mai sus, decizia de impunere este oricum nelegală.
Astfel, potrivit art. 16 din Legea nr. 213/1998 sumele încasate din închirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. În cazul în care contractul de închiriere se încheie de către titularul dreptului de administrare (cum este cazul de față), acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte
între 20-50%, stabilită prin hotărâre a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Așadar, potrivit legii, reclamanta, în calitate de titular al dreptului de administrare și de parte în contractul de închiriere, era îndreptățită să încaseze din chirie o cotă parte cuprinsă între 20 și 50%.
Până în anul 2011, Consiliul Local al M. ui B. M. nu a emis o hotărâre prin care să stabilească procentul din chirie pe care unitățile de învățământ le pot reține ca venituri proprii, astfel încât, pentru perioada_ -_ (perioada în care reclamantul a încasat și reținut integral chiria), nu exista o hotărâre, prin care organul deliberativ al M. ui B. M. să-și fi îndeplinit obligația instituită de prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Pasivitatea de care a dat dovadă autoritatea locală, chemată să stabilească procentul din chirie pe care unitățile de învățământ le pot reține ca venituri proprii, nu poate înfrânge îndreptățirea pe care o recunoaște acestora
legiuitorul însuși, în sensul încasării unei cote părți din chirie. Textul Legii nr. 213/1998 este clar, fiind evident dreptul conferit de legiuitor, de încasare de către titularul dreptului de administrare a unui procent din chirie.
Consiliul local nu stabilește îndreptățirea la chirie, ci este chemat doar să hotărască asupra procentului fixat de legiuitor între 20 și 50%.
În situația neîndeplinirii de către consiliul local a obligației de a determina cota din chirie cuvenită reclamantei, nu putem afirma că dreptul conferit de legiuitor la încasarea unei părți din chirie nu subzistă, decât cu ignorarea totală a legii și cu nesocotirea principiului nemo auditur propriam turpitudinemallegans.
Și aceasta cu atât mai mult dacă avem în vedere și contextul legislativ în care administrației publice locale îi revine obligația de a contribui la finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Prin urmare, ope legis reclamanta avea dreptul - chiar în lipsa hotărârii de consiliu local - la 20% din chirie întrucât organul deliberativ nu putea să coboare sub acest prag, iar textul de lege este imperativ și direct aplicabil.
În raport de aceste considerente, T. va admite acțiunea, va anula actele atacate și pe temeiul art. 274, alin. 1 de la 1865 Cod procedură civilă va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.500 lei reprezentând onorar avocațial și 4 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta Ș. G.
I. C.
, cu sediul în B. M., str. C. Vodă, nr. 7, județul M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M., B. M., str. G. C., nr. 23/13 județul M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. - D. de V. - prin P., cu sediul în B.
M., str. Gh. Ș., nr. 37, județul M. .
Anulează dispoziția nr. 1704/_, decizia de impunere nr. 1688/_, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 6322/_ care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, emise de pârât.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
SA O.
Red. AS/_
Tred. A.O. /_ - 5 ex
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios | fiscal formulată de reclamanta Ș. | G. | |
A. | I. C. , cu sediul în B. M. | , str. C. Vodă, nr. 7, județul M. | , cu |
domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M., B. M., str. G. C., nr. 23/13 județul M., în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. - D. de V. - prin P., cu sediul în B. M., str. Gh. Ș., nr. 37, județul M. .
Anulează dispoziția nr. 1704/_, decizia de impunere nr. 1688/_, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 6322/_ care a stat la baza emiterii deciziei de impunere, emise de pârât.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE,
