Sentința civilă nr. 11624/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11624/2013
Ședința publică din 09 iulie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul
O. N. V., CU D. A., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_ cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei și în încheierile de ședință din data de_ și_, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul O. N. V. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., a solicitat anularea în parte a Deciziei nr.127/_, anularea în parte a Deciziei de impunere nr.7547/_ și a raportului de inspecție fiscală nr.7547/_ emise de pârâtă, respectiv obligarea pârâtei la restituirea sumei de 27.688 lei achitată prin O.P. nr.1/_, cu dobânda fiscală de la data de_ și până la data restituiri efective, și a dobânzii prevăzute de OG 9/2000 pentru perioada_ -_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma inspecției fiscale efectuate de pârâtă, au fost întocmite Decizia de impunere nr.7547/_ și Raportul de inspecție fiscală nr.7547/_, stabilind în sarcina sa obligația de plată a sumei de 27.688 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere.
Reclamantul a mai arătat că această sumă a fost achitată în data de_ în contul pârâtei și că împotriva actelor administrativ-fiscale susmenționate a formulat contestație, iar prin Decizia nr.127/_ emisă de pârâtă, contestația a fost respinsă în totalitate.
De asemenea, a învederat că, in ceea ce privește calitatea de "persoane impozabile" in sensul TVA a persoanelor fizice care au livrat construcții și terenuri in perioada 2004 - 2009 se pot reține următoarele:
In perioada 2004 - 2006, legea națională exclude expres aceste persoane din randul
"persoanelor impozabile";, considerând ca aceste persoane nu desfășoară "activități economice".
Reclamanta a susținut că pentru perioada 2007 - 2009, persoanele fizice care au livrat terenuri și construcții nu aveau de asemenea obligația de a se înregistra ca plătitori de TVA întrucât legislația comunitara și jurisprudența comunitara care ar fi putut constitui repere ale noțiunilor de "activități economice"; și "persoane impozabile" nu era accesibila și previzibila, legislația națională nu conținea niciun fel de explicații utile in acest sens, iar practica administrativa a organelor fiscale era in sensul excluderii acestor operațiuni din sfera de aplicare a TVA.
Consecințele juridice ale acestei stari de fapt și de drept sunt acelea ca persoanele fizice in cauza nu aveau obligația inregistrarii ca persoane impozabile și nici obligația de a colecta și varsa
la bugetul de stat TVA aferenta tranzacțiilor, astfel că asemenea obligații fiscale nu pot fi in mod legal stabilite in sarcina persoanelor fizice respective la nivelul anului 2010.
Reclamanta a apreciat că în aceste condiții, se impune anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscala pe motiv ca ele sunt intocmite cu incalcarea principiului constitutional al neretroactivitații legii și cu incalcarea principiului european și conventional al securitații juridice.
Așa cum rezulta din prevederile Codului fiscal in vigoare la data efectuarii operațiunilor in discuție, operațiunile efectuate nu intrau in sfera de impozitare a TVA și obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică.
Deoarece a instrainat bunurile imobile in cauză pentru scopuri personale, este evident faptul ca nu are calitatea de "persoana impozabila" și nu a realizat o "activitate economica" in sensul prevederilor privind TVA cunoscute la acel moment.
Daca instanța nu ar valorifica argumentele referitoare la anularea raportului de inspecție fiscala și a deciziei de impunere pentru lipsa temeiului juridic, se solicita constatarea inexistenței unei "persoane impozabile" și a unei "activități economice", cu consecința ca toate cele reținute in raportul de inspecție fiscala și decizia de impunere sunt nefondate.
Astfel, trebuie observat faptul ca dispozițiile Codului fiscal [art. 127 alin. (2)] și dispozitiile Normelor metodologice aferente [pct. 1521 alin. 3 din H.G. nr. 44/2004], in vigoare in perioada 2008 - 2009, nu permiteau o alta concluzie decat aceea ca vanzarea, de catre o persoana fizica, a unor locuințe aflate in proprietatea personala, nu reprezinta o activitate economica in sensul prevederilor privind taxa pe valoarea adaugata.
Interpretarea legala a noțiunilor de "persoana impozabila", "activitate economica" și "venituri cu caracter de continuitate" a fost facuta de legiuitorul roman, pe baza principiilor ce reies din jurisprudența Curții, doar de la 1 ianuarie 2010 iar reclamantul s-a conformat imediat noilor dispoziții legale și a solicitat inregistrarea ca platitor de TVA, prin opțiune, la inceputul anului 2010, dupa lectura noilor dispoziții legale. Raportat la aceste elemente, reclamantul a apreciat că nu a desfașurat o "activitate economica" in perioada 2008-2009, in sensul interpretarii date acestei noțiuni dupa_, și ca prin urmare nu avea calitatea de "persoana impozabila" in materie de TVA.
In subsidiar, reclamantul a arătat că daca instanța ar aprecia ca a desfășurat in perioada 2008 - 2009 o "activitate economica" și a dobândit astfel calitatea de "persoana impozabila", optează pentru o soluție subsidiara, bazata pe nelegalitatea modului de aplicare a legii.
Reclamantul a învederat că în literatura de specialitate s-a indicat faptul ca dreptul de deducere este dreptul recunoscut de lege persoanelor impozabile plătitoare de TVA, beneficiare ale livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, de restituire a taxei aferente acestor operatiuni și că dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugata ia naștere in momentul in care taxa devine exigibila.
Dreptul de a deduce TVA aparține oricărei persoane impozabile asupra bunurilor care i- au fost livrate sau urmează sa îi fie livrate, pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează sa îi fie prestate de o alta persoana impozabila și nu in ultimul rând asupra TVA achitat pentru bunurile importate, daca acestea sunt destinate desfașurarii de:
operatiuni taxabile;
operatiuni de livrari de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata și a celor ce rezulta din activități economice pentru care locul livrării/prestarii este considerat a fi in străinătate, daca taxa pe valoarea adaugata ar fi deductibila, in cazul in care operațiunea s-ar desfașura in tara.
operatiuni scutite de taxa, fiind incluse in aceasta categorie scutirile pentru exporturi sau alte operatiuni similare, pentru livrari intracomunitare și pentru transportul international și intracomunitar, scutirile speciale legate de traficul international de bunuri și nu in ultimul rand scutirile pentru intermediari;
operațiuni precum: prestarile de servicii financiare și bancare; operatiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestarile de servicii in legatura cu operatiunile de asigurare și/sau de reasigurare; transferul tuturor activelor sau al unei parți a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active și pasive, ca urmare a unor operatiuni precum divizarea, fuziunea, indiferent
daca e facut cu plata sau nu ori ca aport in natura la capitalul unei societăți, in condițiile in care primitorul activelor este o persoana impozabila daca taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
Pentru a putea fi realizata deducerea taxei pe valoarea adaugata, persoanele interesate trebuie sa faca potrivit prevederilor legale, dovada acestui drept. Astfel, pentru bunurile care i-au fost livrate sau urmeaza sa ii fie livrate și pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ii fie prestate, persoana impozabila va face dovada dreptului de deducere a taxei cu factura ce trebuie sa îndeplinească conditiile prevazute la art. 155.
De asemenea, s-a susținut că orice persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA, conform prevederilor art. 153 C. fisc, are dreptul sa scada din valoarea totala a taxei colectate, pentru o perioada fiscala, valoarea totala a taxei pentru care, in aceeași perioada, a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere. Exercitarea dreptului de deducere prin decontul de taxa se face chiar daca nu exista o taxa colectata. Potrivit art. 1471 alin. 2 C. fisc, persoana impozabila își poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale in care sunt îndeplinite condițiile susmenționate sau printr-un decont ulterior, într-un termen de maximum 5 ani de la data la care a luat naștere dreptul de deducere.
In prezenta speța, in cadrul inspecției fiscale, reclamantul a solicitat ca in cazul reținerii obligației de a plăti TVA, sa se aplice și dispozițiile legale corespondente referitoare la dreptul de deducere, însă la întocmirea raportului de inspecție fiscala și a deciziei de impunere nu s-a ținut cont de acest lucru, deși a prezentat organelor de inspecție fiscala toate documentele ce atesta achizițiile efectuate in perioada 2008 - 2009, pentru care a solicitat exercitarea dreptului de deducere.
In cuprinsul deciziei de soluționare a contestaiei s-a menționat mai clar acest refuz: in opinia fiscului, datorita faptului ca in perioada relevanta nu s-a înregistrat la cerere ca plătitor de TVA, in momentul depășirii plafonului de 35.000 euro cifra de afaceri, nu i se recunoaște dreptul de deducere al TVA.
Reclamantul a apreciat ca acest refuz este nelegal, pentru urmatoarele motive:
Formal, reclamantul îndeplinește conditiile prevazute de art. 145 C. fisc. pentru exercitarea dreptului de deducere:
livrările de bunuri și serviciile prestate sunt destinate operațiunilor impozabile (fiind vorba de materiale de construcții, servicii de construcții, etc);
pentru livrările de bunuri și prestarile de servicii in cauză deține facturi fiscale.
Din moment ce organul fiscal a stabilit faptul ca data la care reclamantul era obligat sa se inregistreze ca platitor de TVA este data de_, dispunand inregistrarea sa din oficiu, este evident faptul ca de la aceeași data avea și dreptul de deducere al TVA aferente achizițiilor efectuate. Numai astfel se poate respecta principiul neutralității fiscale a TVA, proiectata in aceea ca dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității TVA.
Spre aceeași concluzie conduce și o speța soluționata de Curtea de Justiție Europeană. In lumina acestei jurisprudențe, are dreptul nu numai la deducerea TVA aferenta achizițiilor efectuate după data de_, ci și a achizițiilor efectuate anterior datei de_, in vederea realizării de operațiuni impozabile după aceasta data.
Reclamantul a mai susținut că în speță s-au aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la cota redusa de 5% TVA, deoarece atata timp cat Codul fiscal nu prevede condiții furnizarii unei declaratii notariale, ci doar îndeplinirea obiectiva a condițiilor prevăzute de art. 140 alin. 21 lit. c)
C. fisc, a apreciat ca acest lucru nu poate fi stabilit prin norme.
Reclamantul a considerat că se impune exonerarea sa de la plata majorarilor de intarziere, întrucat in speță nu au fost respectate exigențele art. 6 par. 2 și 3 din Convenție, in special cele referitoare la încălcarea prezumției de nevinovăție și respectarea drepturilor apărării.
În ceea ce privește restituirea sumei de 38.805 RON și dobanzile aferente, reclamantul a susținut că prin ordinul de plata nr.1 din_ a achitat această sumă în contul pârâtei și se impune acordarea dobanzilor aferente acestei sume, astfel: pentru perioada cuprinsa intre_ și data restituirii efective, se solicita dobanda legala in materie fiscala prevazuta de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 C. pr. fisc. Avand in vedere faptul ca organul fiscal a refuzat nejustificat sa dea curs cererii de restituire din_, dobanzile curg la expirarea unui termen de 45 de zile de la data formularii cererii de restituire.
Reclamantul a considerat că a suferit un prejudiciu și in perioada_ -_, cand aceasta suma s-a aflat la dispoziția fiscului, astfel că in temeiul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, se solicită repararea prejudiciului cauzat prin obligarea fiscului la plata dobanzii legale prevazute de O.G. nr. 9/2000 pentru aceasta perioada.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a Județului C., a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în urma înstrăinării de către reclamant împreună cu 6 persoane a 122 de apartamente construite în perioada 2008-2009, acesta intră in categoria persoanelor impozabile în conformitate cu prevederile art.127 alin.1 și 2 din Legea nr. 571/2003, iar construirea și valorificarea a 122 de apartamente reprezintă operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA-ului, reclamantul având obligația să se înregistreze în scopuri de TVA la organul fiscal competent.
Deoarece reclamantul a devenit plătitor de TVA începând cu data de 0_, obligație legală care nu a fost dusă la îndeplinire de acesta, organul de inspecție fiscală a procedat la stabilirea de obligații fiscale în sumă de 32.939 lei, iar majorările de întârziere aferente au fost calculate conform, dispozițiilor legale și în consens cu principiul accesorium sequitur principale.
Pârâta a mai arătat că în interpretarea dispozițiilor art.152 alin.8 și 9 C.fiscal și raportat la situația de fapt, din care rezultă că în concret contribuabilul a aplicat regimul de scutire de plată pe toată perioada supusă verificării, fără a solicita înregistrarea ca plătitor de TVA până la finalizarea inspecției fiscale, deși avea această obligație legală, acesta nu are dreptul la deducerea TVA aferentă bunurilor achiziționate.
Analizand actele și lucrarile dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 7547/_ emisă in baza constatărilor cuprinse in raportul de I. fiscala încheiat la data de_ de către organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala C. -Serviciul I. Fiscala persoane fizice a fost stabilită in sarcina reclamantului obligația de plata a sumei totale de 27.688 lei reprezentând TVA si accesorii aferente .
Prin contestatia formulata reclamantul solicita anularea Deciziei de Impunere nr. 7.547/_, a Raportului de inspectie fiscala care a stat 1 la baza emiterii deciziei si restituirea integrate a sumei de 27.688 lei I achitata cu O.P. nr. 1/_ ca urmare a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii.
In sustinerea solicitarii sale, reclamantul invoca urmatoarele: Nulitatea inspectiei fiscale ca urmare a depasirii termenului legal,
conform dispozitiilor art. 104, alirt. 1 din Codul de procedura fiscala,
durata inspectiei fiscale nu poate fi mai mare de 3 luni, ori inspectia fiscala a inceput in realitate in luna octombrie 2009 si s-a finalizat la data de_, astfel ca depasirea termenului imperativ fixat de lege este sanctionata cu nulitatea inspectiei fiscale in ansamblu ei.
Inexistenta unei "activitati economice" si a unei "persoane impozabile" in sensul dispozitiilor referitoare la TVA la nivelul anilor 2008-2009,
potrivit Raportului de inspectie fiscala, inspectorii fiscali au facut aplicarea unor texte legale in vigoare din anul 2010 la situatii fiscale din perioada 2008-2009, fara a avea in vedere principiul neretroactivitatii legii,
practic organele de inspectie fiscala au considerat ca exista o "activitate economica" si o "persoana impozabila" in sensul Directivei 2006/112/CE si a jurisprudentei relevante a Curtii de Justitie Europene, in
perioada 2008-2009, teza care nu poate fi acceptata,
legislatia fiscala romana relevanta in matenie de TVA nu respecta principiul securitatii juridice in perioada 2008-2009, intrucat contribuabilului nu i se ofera nici cea mai mica idee asupra a ceea ce inseamna "obtinerea de venituri cu caracter de continuitate". Textul art. 127 din Codul fiscal nu este un text cert, neechivoc, previzibil, din lectura caruia contribuabili sa cunoasca exact consecintele financiare ale comportamentului lor si întinderea obligatiilor fiscale in materie de TVA care le revin,
un element care sustine ideea ca persoanele fizice care au livrat constructii si terenuri in perioada 2008-2009 nu desfasurau "activitati economice" in sensul art. 127 din Codul fiscal îl
reprezinta varianta aleasa de legiuitor pentru impozitarea unor astfel de venituri, respectiv potrivit prevederilor art. 77A1-77A3 din Codul fiscal,
pentru perioada 2008-2009, in opinia pârâtei, persoanele fizice care au livrat terenuri si constructii nu aveau obligatia de a se inregistra ca platitori de TVA, intrucat legislatia comunitara si jurisprudenta comunitara care ar fi putut constitui repere ale notiunilor de "activitati economice" si "persoane impozabile" nu era accesibila si previzibila, iar legislatia nationala nu continea nici un fel de explicatii utile in acest sens,
consecintele juridice ale acestei start de fapt si de drept sunt acelea ca persoanele fizice in cauza nu aveau obligatia inregistrarii ca persoane impozabile si nici obligatia de a colecta si varsa la bugetul de stat TVA aferenta tranzactiilor.
Aplicarea gresita a dispozitiilor Codului fiscal privind cota redusa de TVA de 5%,
. - cu ocazia intocmirii raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere, organul fiscal a reinterpretat unele tranzactii pentru care, in ipoteza in care subsemnatul eram "persoana impozabila", trebuia sa se aplice TVA de 5%, situatie in care organul fiscal este obligat sa accepte proba ulterioara a starii de fapt fiscale in materie de TVA si sa dea eficienta starii de fapt fiscale,
intrucat reclamantul a probat, cu declaratii notariate, faptul ca persoanele care au achizitionat imobiiele in discutie indepiineau conditiile legale pentru aplicarea cotei de TVA de 5
%, apreciază ca in mod nelegal au fost calculate obligatii fiscale suplimentare in sarcina sa.
Aplicarea gresita a dispozitiilor Codului fiscal referitoare la dreptul de deducere.
organul de inspectie fiscala a refuzat sa faca aplicarea dispozitiilor art. 145 si urmatoarele din Codul fiscal, referitoare la exercitarea dreptului de deducere al TVA, fara a se avea in vedere ca acesta putea fi exercitat dupa data de 0_ (data stabilita de catre organul fiscal ca fiind data inregistrarii in scopuri de TVA),
potrivit jurisprudentei Curtii de Justitie Europene, dreptul de deducere TVA poate fi exercitat chiar si pentru cheltuieli efectuate anterior inceperii activitatii economice si destinate desfasurarii de operatiuni
taxabile.
Prin Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala pentru persoane fizice care desfasoara activitati independente in mod individual si/sau intr-o forma de asociere nr.7.547/_, sunt retinute in sarcina petentului ca obligatii fiscale suplimentare suma totala de 27.688 lei, reprezentand debit suplimentar (23.721 lei) si majorari de intarziere (3.967 lei) la sursa taxa pe valoarea adaugata, stabilite in urma incheierii Raportului de inspectie fiscala întocmit la data de_ .
Raportul de inspectie fiscala in baza caruia a fost stabilita obligatia fiscala suplimentara care face obiectul contestatiei s-a intocmit in urma efectuarii unei inspectii fiscale ce a avut ca obiectiv verificarea modului de inregistrare in evidenta fiscala si contabila a activitatii desfasurate de d-l O. N. V. din loc. Floresti, precum si modul de determinare, declarare si virare a obligatiilor datorate bugetului de stat pentru perioada_ -_ .
In urma verificarii efectuate, organul de inspectie fiscala a constatat ca d-l O. N. V., impreuna cu Salomie R. F., Bondor D. loan, Salomie B. A., O. D. el, O. Valeria si O. G. au efectuat incepand ct|i anui 2007 activitati economice cu caracter de continuitate prin angajarea; unor costuri pentru construirea a patru imobile cu cate 33 apartamente.
Dupa finalizarea lucrarilor de construire si luarea in folosinta au fost instrainate catre terte persoane, un numar de 122 apartamente din cele 132 construite, in valoare totala de 10.902.275 lei.
Din documentele prezentate organului de inspectie fiscala (autorizatii, contracte de vanzare cumparare, etc.), rezulta ca reclamantul este coproprietar in cota de 7 % al imobilelor construite si instrainate, rezultand astfel o valoare a tranzactiilor efectuate de catre acesta in suma de 763.159 lei.
Avand in vedere amploarea tranzactiilor efectuate in perioada supusa verificarii de catre persoana fizica O. N. V., organul de inspectie fiscala constata ca activitatea desfasurata de acesta din exploatarea bunurilor corporale, reprezintă operatiune impozabila din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata in conformitate cu prevederile art. 126, alin. (1) din Legea nr. 571/_ privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu prevederile pct. 2,
alin. (1), si (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/_ .
Prin urmare, avand in vedere operațiunile economice efectuate de catre contribuabil precum si derularea lor in timp, se retine ca acesta avea obligația sa solicite organului fiscal inregistrarea ca platitor de TVA începand cu data de 0_, obligatie pe care nu a dus-o la îndeplinire încălcand prevederile art. 153, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/_ privind Codul Fiscal, motiv pentru care organul de inspectie fiscala a procedat la stabilirea in sarcina contribuabilului a obligațiilor fiscale care fac obiectul prezentei contestații.
Contestați a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr 127/2010 de către pârâta (filele 15 -32 dosar .)
În opinia Tribunalului, în cazul in care o persoana fizica construiește imobile cu intentia de a le vinde ulterior, aceasta se califica ca fiind o persoana impozabila încă de la început, indiferent de numarul tranzactiilor imobiliare efectuate intr-un an calendaristic.
Potrivit prevederilor art.127 al (1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
(2^1) Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.
Concluziile expertizei contabile stabilesc că reclamantul datorează TVA pentru perioada_ -_ în sumă de 16.213 lei și majorări de întârziere în sumă de 2.837 lei. Diferențele de calcul au fost evidențiate de expert în tabelul de la fila 156 dosar și se refera la aplicarea unei cote reduse de TVA de 5% celor 18 apartamente.
Ceea ce lasa in tăcere expertul, este împrejurarea ca pentru cele 18 apartamente, data la care au fost depuse declarației notariale este incerta. Cu toate acestea, din conținutul Raportului e inspecție fiscala se reține (fila 93 dosar) ca declaratiile notariale, au fost întocmite ulterior actului de vânzare cumparare. Reclamanul nu a oferit o proba în sensul celor susținute de expert la raspunsul din pct. 2 al obiectivelor.
Din aceasta perspectivă, sunt aplicabile prevederile art. 140, alin. (1) si alin. 2^1 din Legea nr.571/_ privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, unde referitor la cotele de impozitare care se aplica pentru determinarea taxei pe valoarea adaugata colectata, se precizeaza:
Cota standard este de 19 si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
(2^1) Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construita locuinta include si amprenta la sol a locuintei. In sensul prezentului titlu, prin locuinta livrata ca parte a politicii sociale se intelege:
[...] c) livrarea de locuinte care au o suprafata utila de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodaresti, a caror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depaseste suma de
lei, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, achizitionate de orice persoana necasatorita sau familie. [...]. Orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5%, respectiv:
in cazul persoanelor necasatorite, sa nu fi detinut si sa nu detina nicio locuinta in proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5%;
in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu detin fiecare sau impreuna nicio locuinta in proprietate pe care a/au achizitionat-o cu cota de 5%; [...]
Prin Hotararea Guvernului nr. 44/_, stipuleaza la pct. 23, alin. (1), (7) si (10), urmatoarele:
,,23, (1) Taxa se determina prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(7) Cota redusa de taxa de 5% prevazuta la art. 140 alin. (2^1) din Codul fiscal se aplica numai pentru livrarea, astfel cum este definita la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuintelor ca parte a politicii sociale, respectiv pentru transferul dreptului de a dispune ca si un proprietar de bunurile prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit. a)-d) din Codul fiscal. Pentru livrarile prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit a), b) si d) din Codul fiscal, cota redusa de TVA de 5% se aplica inclusiv pentru terenul pe care este tonstruita locuinta".
(10) In vederea indeplinirii conditiei prevazute la art. 140 alin. (2^1)lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, cumparatorul va pune la dispozitia vanzatorului, inainte sau in momentul livrarii bunului imobil, o declaratie pe propria raspundere. autentificata de un notar, din care sa rezulte ca sunt indefinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (21) lit c) pct.1 si 2 din Codul fiscal, care va fi pastrata de vanzator pentru justificarea aplicarii cotei reduse de TVA de 5%";.
Din analiza textele de lege mentionate mai sus, s-a reținut ca în cazul aplicarii cotei reduse de TVA de 5%, cumparatorii trebuie sa prezinte "înainte sau in momentul livrarii bunului imobil" o declaratie pe propria raspundere autentificata de un notar public, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, respectiv in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%, declarație care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.
Cu privire la dreptul de deducere al taxei pe valoare adăugată:
Reclamantul a aplicat regimul special de scutire de TVA doar pana la data de 0_ deoarece incepand cu aceasta data organele de inspectie fiscala au aplicat TVA asupra valorii tranzactiilor incheiate de reclamant si in consecinta regimul special de scutire de TVA a incetat de drept la_ .
Data la care reclamantul ar fi fost obligat sa se inregistreze ca platitor de TVA, si implicit data de sistare a aplicarii regimului special de scutire pentru intreprinderile mici, a fost stabilita de organele de control, ca fiind 0_ . In consecinta, reclamantul a fost in imposibilitatea exercitarii dreptului de deducere prin decont la momentul exigibilitatii taxei. Decontul de TVA este declaratia fiscala care se depune dupa data inregistrarii in scopuri de TVA, declaratie ce nu poate fi rectificata pentru perioade anterioare. Orice rectificare poate fi declarata de persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA doar in decontul depus in luna urmatoare constatarii erorii.
Dreptul de deducere a TVA este reglementat de Art. 145 Cod fiscal care prevede la alin.
si (2) ca dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilitatii taxei si ca orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile.
Conditii de exercitare a dreptului de deducere sunt prevazute la art. 146 Cod fiscal care la alin (1) lit. a) precizeaza:
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau, sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5).
In acest sens, concluziile expertizei contabile sunt relevante pentru situatia reclamantului.
Potrivit prevederilor art. 119 din Codul fiscal pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar nivelul acestora este de 0.1% pe zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență si până la data stingerii datoriei.
Reclamantul datorează și majorări de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între termenul de scadență și data stingerii debitului datorat, în consecință acțiunea va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. N. V.
, cu domiciliul procesual ales în A., str. A., nr. 3, jud. A., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. , cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 09 iulie 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 17.07.13
