Alte cereri. Decizia nr. 1656/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1656/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2331/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1656/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în calitate de succesor al S. F. Orășenesc Avrig pentru T. împotriva sentinței nr. 2717/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței note de apărare din partea reclamantului intimat, prin care acesta învederează instanței că este în imposibilitate de a depune la dosar decizia de soluționare a contestației, motivat de împrejurarea că până în prezent organul fiscal nu i-a comunicat o astfel de decizie, procedura prealabilă rămânând fără răspuns
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității petitului referitor la anularea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă de poluare, nu și în ce privește taxa pentru emisii poluante și rămâne în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2717/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Z. D. împotriva pârâților S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu, s-a dispus suspendarea executării deciziei_/2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig, a anulat decizia privind stabilirea diferenței de taxă de poluare nr._/2013, a obligat pârâtele S. F. Orășenesc Avrig și AFM să plătească reclamantului suma de 2688 lei cu titlu taxă emisii poluante la data de 12 03.2012 și dobânda fiscală calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă. A obligat pârâtele la plata sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând a se dispune casarea acesteia și respingerea acțiunii, invocând motivul de casare prev. de art.488 pct.8 C.pr. civ ..
În expunerea motivelor de recurs pârâta susține că în mod greșit instanța a înlăturat OUG nr.9/2013 care este conformă dreptului comunitar.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu susține că organul fiscal nu are calitate procesuală pasivă, iar în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată ar trebui redus prin aplicarea criteriilor reglementate de art.451 C.pr. civ..
În procedura pregătirii dosarului, recursul a fost comunicate intimatului, care a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii atacate.
Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, se apreciază recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Problema care necesită analiza instanței de recurs este dacă este admisibilă o acțiune în contencios administrativ împotriva actelor administrativ-fiscale primare, în condițiile în care nu a fost emis actul administrativ de soluționare a căii administrative de atac, prin care organul administrativ soluționează contestația conform art. 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Deși este necontestat că reclamanta a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă, care are caracter obligatoriu, în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul de procedură fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, conform dispozițiilor art. 218 din O.G. nr. 92/2003, „(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”.
Așadar, analiza legalității actelor fiscale, respectiv decizia privind stabilirea diferenței de taxă de poluare nr._/23.12.2013 emisă de pârâta S. F. Orășenesc Avrig se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea decizii neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ.
În cazul în care organul fiscal cu atribuții în soluționarea contestației nu a soluționat contestația în termen, obiectul unei acțiuni fundamentată pe acest temei este obligarea DGRFP să soluționeze contestația, dar nicidecum anularea actelor fiscale primare.
Astfel, din cele de mai sus rezultă că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C.pr. civ., astfel că se va admite excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu și se va respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. D. G. în contradictoriu cu pârâtul S. F. Orășenesc Avrig ca inadmisibilă având ca obiect anularea Deciziei_/23.12.2013.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2688 lei, percepută cu titlu de taxă pentru emisii poluante, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligatia de plata a taxei intervenea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanței de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit pentru contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, că pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normativ menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că nu există o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4), prin urmare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de cel din urmă act normativ, este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale,Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 .Acest aspect este reglementat de art. 10 din Legea 9/2012.
Motivul de recurs în ce privește reducerea onorariului avocatului este fondat întrucât onorariul de avocat de 1900 lei este prea mare în raport de valoarea pricinii și de complexitatea acesteia și soluția pronunțată se va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 1300 lei.
În concluzie, fata de aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în calitate de succesor al S. F. Orășenesc Avrig pentru T. potrivit art.496 alin.2 și art.488 pct.8 Cod pr.civilă, va casa în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu și va respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. D. G. în contradictoriu cu pârâtul S. F. Orășenesc Avrig ca inadmisibilă având ca obiect anularea Deciziei_/23.12.2013, va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 1300 lei, va menține în rest hotărârea atacată.
Având în vedere soluția pronunțată se va respinge cererea reclamantului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în calitate de succesor al S. F. Orășenesc Avrig pentru T. împotriva sentinței nr.2717/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._ și în consecință:
Casează în parte hotărârea atacată, admite excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu și respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. D. G. în contradictoriu cu pârâtul S. F. Orășenesc Avrig ca inadmisibilă având ca obiect anularea Deciziei_/23.12.2013.
Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 1300 lei.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 Mai 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. |
Grefier, C. G. |
Red. K.M./
Tehn C.G/2ex/04.06.2015
Jud. fond. P. L.R.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2287/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1368/2015.... → |
|---|
