Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2798/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2798/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 2617/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 2798/2015
Ședința publică din 28 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. A. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș împotriva sentinței nr. 1080/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, in conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin sentința administrativă nr. 1080/CA/2015 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele SFM. Mediaș și A.F.M., și a dispus restituirea sumei de 3496 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății taxei și până la data restituirii efective a sumei datorată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat comunitar și s-a adresat Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Sibiu cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar acesta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de O.u.G. nr. 50/2008, conduită la care reclamanta s-a conformat achitând taxa de poluare la administrația financiară locală.
Tribunalul a apreciat că O.u.G. 50/2008 contravine normelor dreptului obiectiv comunitar și în special a art. 110 din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, taxa instituită prin acest act normativ fiind percepută la prima înmatriculare în România a oricărui autoturism adus din Uniunea Europeană, fără ca celor deja înmatriculate să li se perceapă o astfel de taxă, așa cum s-a reținut în jurisprudența C.J.C.E. în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., astfel că actul normativ în discuție întrunește toate condițiile pentru declararea sa ca incompatibil cu dreptul comunitar.
În aceste condiții s-a considerat că perceperea taxei de poluare s-a făcut fără temei legal, astfel că se impune restituirea acesteia reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. fiscal municipal Mediaș solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest context se susține că decizia de calcul respectă dispozițiile legale incidente. S-a mai susținut că AFP Sibiu nu are legitimare procesuală pasivă, suma de bani se face venit la bugetul fondului pentru mediu.
S-a mai arătat că în ce privește cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. pronunțată de C.J.C.E., jurisprudență reiterată în Cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., s-a interpretat art. 110 T.F.U.E. și nu s-a stabilit compatibilitatea O.u.G. nr. 50/2008 cu T.F.U.E..
O astfel de incompatibilitate poate fi reținută prin identificarea unui eventual efect protecționist care se produce în situația impunerii unei astfel de măsuri fiscale. Acest efect protecționist este evident dacă se poate demonstra, pe baza unor parametri obiectivi și cuantificabili, o cauzalitate directă între favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea importului de autovehicule de ocazie naționale. Ori, pentru aprecierea efectului descurajant asupra importurilor, jurisprudența comunitară a stabilit că se impune o analiză întemeiată pe criterii obiective, cum ar fi categoriile de vehicule și caracteristicile de vechime și uzură similare ale acestora, ceea ce nu e cazul speței de față.
În ce privește caracterul solidar al obligației de plată, apreciază că acesta nu există întrucât solidaritatea este prevăzută de lege sau rezultă din voința părților, or nici una din aceste situații nu este incidentă în cauză.
S-a arătat că plata dobânzii legale se poate face numai de la data la care se cere punerea în executare a hotărârii judecătorești.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
Analizând sentința atacată Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a.
O.u.G. nr. 50/2008, în toate variantele sale până în prezent, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantei, cu art. 110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamanta pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă calculată de la data plății taxei.
Decizia de calcul a taxei de poluare așa cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 5 alin. 1 și 7 din O.u.G. nr. 50/2008, reprezentă un act administrativ fiscal, care determină cu caracter de obligativitate întinderea taxei atunci când posesorul autoturismului optează să apeleze la serviciul înmatriculării acestuia în România, fiind contestabil, numai în măsura în care posesorul autoturismului se consideră vătămat de întinderea ei și nu de existența acesteia, ocazie cu care va urma procedura administrativă reglementată de art. 10 din O.u.G. nr. 50/2008.
Contestându-se legalitatea taxei, pe motiv de incompatibilitate a O.u.G. nr. 50/2008 cu art. 110 T.F.U.E., litigiile de această natură sunt de contencios administrativ fiscal, desfășurate în condițiile art. 21 alin. 4 și art. 135 din Codul de procedură fiscală.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală aferentă calculată de la data plății taxei, astfel cum corect au fost acestea acordate de către instanța de fond.
Deoarece s-a stabilit calitatea de debitoare a pârâtei, Curtea reține că instanța de fond a procedat corect atunci când a obligat AJFP la plata dobânzii legale dat fiind caracterul accesoriu al acestora față de debitul principal.
Cheltuielile de judecată sunt justificate de culpa procesuală și nu de buna sau reaua credință în raportul de drept material. Prin admiterea acțiunii pârâta în calitate de autoritatea fiscală competentă în sensul O.u.G. nr. 50/2008, ce justifică și legitimarea procesuală pasivă a acesteia, este în culpă procesuală ce justifică obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petentul să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
De altfel analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa în contextul art. 451 din Codul de procedură civilă.
Concluzionând, criticile pârâtei sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 496 C.p.civ. Curtea va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. fiscal municipal Mediaș împotriva sentinței administrative nr. 1080/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. A. B. |
Red./Tehnored. D.D.B.
7ex./28.09.2015
Jud. Fond. D. Somandră
Exp.5 .>
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 47/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2457/2015.... → |
|---|
