Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 709/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 4690/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 709/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. fiscal municipal Mediaș împotriva sentinței administrative nr.2510//CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II a civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, in conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față ;
Prin sentința administrativă nr. 2510/CA/2014 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul SFM Mediaș, a dispus obligarea acestei pârâte la restituirea sumei de 2671 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente calculate de la data plății taxei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că taxa de poluare solicitată de autoritățile române reclamantei – pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculelor achiziționate de către acesta din spațiul comunitar - contravine prevederilor art. 90 din Tratatul CE, astfel că se impune admiterea acțiunii reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul SFM Mediaș prin AJFP Sibiu, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest context se susține că decizia de calcul respectă dispozițiile legale incidente. S-a mai susținut că AFP Mediaș nu are legitimare procesuală pasivă, suma de bani se face venit la bugetul fondului pentru mediu.
S-a mai arătat că în ce privește cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. pronunțată de C.J.C.E., jurisprudență reiterată în Cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., s-a interpretat art. 110 T.F.U.E. și nu s-a stabilit compatibilitatea O.u.G. nr. 50/2008 cu T.F.U.E..
O astfel de incompatibilitate poate fi reținută prin identificarea unui eventual efect protecționist care se produce în situația impunerii unei astfel de măsuri fiscale. Acest efect protecționist este evident dacă se poate demonstra, pe baza unor parametri obiectivi și cuantificabili, o cauzalitate directă între favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea importului de autovehicule de ocazie naționale. Ori, pentru aprecierea efectului descurajant asupra importurilor, jurisprudența comunitară a stabilit că se impune o analiză întemeiată pe criterii obiective, cum ar fi categoriile de vehicule și caracteristicile de vechime și uzură similare ale acestora, ceea ce nu e cazul speței de față.
În ce privește caracterul solidar al obligației de plată, apreciază că acesta nu există întrucât solidaritatea este prevăzută de lege sau rezultă din voința părților, or nici una din aceste situații nu este incidentă în cauză.
S-a arătat că plata dobânzii legale se poate face numai de la data la care se cere punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În final, se arată că recurenta nu este în culpă procesuală, astfel că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
Analizând sentința atacată, Curtea constată următoarele:
Potrivit disp. art.78 alin.2 NCPC, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
Curtea reține că prin cererea dedusă judecății, reclamantul D. I. R. a chemat în judecată pârâta DGFP Sibiu prin AFP Mediaș, solicitând obligarea acestuia la restituirea taxei de poluare.
La termenul de judecată din 22.04.2014, instanța de fond a dispus citarea reclamantului cu mențiunea să precizeze părțile cu care înțelege să se judece, iar prin cererea depusă la fila 42, acesta a arătat că înțelege să se judece doar cu DGRFP B. prin SFM Mediaș.
În aceste condiții, prin sentința atacată, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantului, obligând această pârâtă la restituirea sumei de 2.671 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente calculate de la data plății taxei.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie. Lipsa personalității juridice a autorității și care ar viza o altă excepție procesuală, capacitatea procesuală de folosință, nu prezintă interes in materia contenciosului administrativ, capacitatea și calitatea procesuală, deopotrivă, fiind determinate de capacitatea administrativă a instituției publice într-un domeniu determinat al autorității de stat.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are SFM Mediaș, cel care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația Fondului pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.u.G. nr. 50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.
Astfel, prima instanță nu poate statua în mod legal asupra restituirii taxei fără ca cel în patrimoniul căruia s-a vărsat această taxă să fie parte în proces.
În situația în care această instituție nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv.
Soluția decurge atât din prevederile art. 16 ind. 1 din Legea 554/2004, dar și din dispozițiile art.78 alin.2 NCPC menționate anterior, fiind vorba așadar despre un litisconsorțiu procesual obligatoriu.
Cum reclamantul a arătat în mod expres că înțelege să cheme în judecată doar SFM Mediaș, în mod nelegal și cu încălcarea prevederilor legale arătate, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, soluția care se impunea fiind cea a respingerii cererii ca inadmisibilă, împrejurarea în care, litigiul nu mai trebuia cercetat pe fond.
Față de aceste considerente, în baza art.496 alin.2 raportat la art.488 pct.5 NCPC, Curtea va admite recursul pârâtului S. fiscal municipal Mediaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul S. fiscal municipal Mediaș împotriva sentinței administrative nr.2510//CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II a civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința atacată și rejudecând cauza:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I. R. în contradictoriu cu pârâtul S. fiscal municipal Mediaș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 16.02.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. D.D.B.
4ex./ 17 Februarie 2015
Jud. Fond. G. B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 298/2015.... → |
|---|
