Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din 27-01-2015, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1383/107/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 341/2015
Ședința publică de la 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător N. D.
Judecător M. I.
Grefier L. A.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DGRFP B. prin AJFP A. împotriva sentinței nr. 1337/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 223 alin. 3 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 1337/C./2014 tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP B., a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal teritorial AJFP A. și a admis acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtele Administrația județeană a Finanțelor Publice A. și Administrația F. pentru Mediu, pe care le-a obligat să-i restituie suma de 2572 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, și dobânda legală aferentă calculată conform C.pr.fiscală de la data plății taxei – 27.02.2009 – și până la restituirea efectivă, precum și la plata către stat a sumei de 257 lei reprezentând taxă de timbru – ajutor public acordat prin Încheierea nr. 95/C./CC/2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGRFP B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor, recurenta critică modul de soluționare a acțiunii întrucât taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa achitată sub imperiul OUG 50/2008 în forma inițială.
De asemenea, a mai susținut că, față de prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012, se impune doar restituirea diferenței dintre taxa achitată și cea calculată potrivit acestei legi. Potrivit noii legi, taxa de poluare se calculează pe baza unor criterii obiective și se datorează pentru toate autovehiculele, indiferent de proveniența lor, astfel că este conformă cu normele de drept comunitar.
De asemenea, a arătat că în mod greșit prima instanță a obligat organul fiscal la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
În drept se invocă prevederile art. 486 coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC.
Analizând recursul formulat de pârâta recurentă, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În ce privește compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea constată nefondate criticile aduse hotărârii primei instanțe.
Trebuie reținut că prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că raportat la O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Rezultă așadar, că O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În concluzie, O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Așadar, curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 218/2008 și O.u.G. nr. 7/2009, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune restituirii conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Criticile pârâtei care invocă noua lege privind taxa de poluare, nr. 9/2012, susținând că aceasta respectă normele comunitare, nu pot fi primite.
Astfel, conformitatea legislației interne cu dreptul comunitar trebuie analizată raportat la data la care reclamantul a formulat cererea de înmatriculare și s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare. Or, așa cum s-a arătat anterior, în raport cu acest moment, instanța de fond a stabilit în mod corect că impunerea unei asemenea obligații pentru autoturismele achiziționate dintr-un stat membru UE este discriminatorie în raport cu autovehiculele autohtone, contravenind astfel normelor comunitare.
Curtea mai reține că aplicarea în speță a dispozițiilor Legii 9/2012 ar contraveni principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice, iar analizarea concordanței acesteia cu legislația comunitară excede obiectului cauzei de față, instanța fiind chemată să cerceteze o astfel de conformitate în raport de legea națională de la momentul achitării taxei de poluare.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, așa cum a reținut și instanța de fond.
Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 NCPC, astfel că în temeiul art. 498 NCPC va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DGRFP B. prin AJFP A. împotriva sentinței nr. 1337/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, M. N. | Judecător, N. D. | Judecător, M. I. |
Grefier, L. A. |
Red. IMC
Th. AL
Ex. 5/05.02.2015
Jud. fond: B. M.B
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 324/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 604/2015.... → |
|---|
