Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 2490/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 309/2015
Ședința publică din 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, în nume propriu împotriva sentinței nr. 1554/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, in conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față ;
Prin sentința administrativă nr. 1544/CA/2014 Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, S. F. Municipal Orăștie și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 1221 lei încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și la plata dobânzii legale aferente calculate de la data de 19.07.2012 și până la data plății efective.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, în nume propriu și pentru pârâtul S. F. MUNICIPAL ORĂȘTIE solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se arată că noua lege nu mai face distincție între un autovehicul produs în țară și un autovehicul importat, astfel încât nu se mai poate susține că aceasta este discriminatorie și incompatibilă cu prevederile art. 110 TFUE.
Totoodată prin introducerea modificărilor elementelor avute în vedere la calculul taxei, se realizează taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului, ajungându-se la reducerea cuantumului acesteia și cu 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OG 50/2008.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a obligat organele fiscale la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Se critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității și a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 488, pct. 8 C.pr.civ., art. 7 din Legea 554/2007 și dispozițiile O.u.G. 50/2008.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
În ceea ce privește recursul DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, în nume proriu:
Analizând ca și motiv de recurs excepția lipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara instanța apreciază că aceasta este întemeiat.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă restituirea sumei de 1221 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și a dobânzii legale aferente.
Taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”.
În speță calitatea de autoritate fiscală competentă o are S. F. Municipal Orăștie, succesor în drepturi și obligații al Administrației Finanțelor Publice Orăștie, cea care a emis decizia de calcul a taxei.
Ca urmare, competentă să restituie taxa pentru emisii poluante revine acestei autorități.
Ca urmare excepțialipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara este întemeiată, atâta timp cât ea nu are nici o competență cu privire la sumele reprezentând taxa pentru emisii poluante, sens în care va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii față de ea, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu aplicarea greșită a legii sub acest aspect.
În ceea ce privește recursul pârâtului S. F. MUNICIPAL ORĂȘTIE:
Reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligată să achite o taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule.
Prevalându-se de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E. (actualul art. 110 T.F.U.E.), de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice Orăștie, solicitând restituirea sumei, aceasta comunicându-i ca suma nu-i poate fi restituită.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei pentru emisii poluante.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei pentru emisii poluante încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are S. F. Municipal Orăștie, cel care a emis decizia de calcul a taxei.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, ambii pârâți la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate nelegal.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligatia de plata a taxei intervinea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanței de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stbilit că contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normative menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că că neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglemenată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
În ceea ce privește data acordării dobânzii, Curtea reține că în cauza C-565/11 M. I. CJUE a pronunțat la data de 18.04.2013 o decizie preliminară prin care a statuat că „dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins.
În temeiul art. 453 NCPC recurentul va fi obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, în nume propriu împotriva sentinței nr. 1554/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Hunedoara - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ .
Casează în parte sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta O. M. C. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA.
Menține celelalte dispoziții alei sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de pârâtul S. F. MUNICIPAL ORĂȘTIE împotriva aceleiași sentințe, ca nefundat.
Obligă recurentul S. F. MUNICIPAL ORĂȘTIE să plătească intimatei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. M.Ș.
3ex./ 27 Ianuarie 2015
Jud. Fond. M.S. B.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 351/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 310/2015.... → |
|---|
