Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2775/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2775/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 668/107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 2775/2015
Ședința publică din 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Judecător G. M.
Grefier R. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de S. F. ORĂȘENESC CÎMPENI prin D.G.R.F.P. B. reprezentat în teritoriu de A.J.F.P. A. împotriva sentinței nr. 302/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, privind pe reclamantul M. V. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu prev. art. 223 alin. 3 NCPC.
Față de actele aflate la dosar și de cererea de judecare în lipsa părților, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul M. V. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin AJFP A. și S. F. Orășenesc Câmpeni, obligarea acestora sa restituie reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 5728 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire, respectiv de la data de 12.07.2007 până la data de 09.12.2011, precum și dobânda legală aferentă sumei de 3517 lei reprezentând diferența de taxă specială de primă înmatriculare nerestituită de la data de 23.09.2008 și până la data de 09.12.2011.
Prin sentința nr. 302/C./2015, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtele să plătească acestuia dobânda legală aferentă sumei de 5728 lei și a sumei de 3517 lei, începând de la data achitării acestei taxe până la data cererii de restituire și suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGRFP B. prin AJFP A. în nume propriu și pentru S. F. Orășenesc Câmpeni, solicitând casarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta critică hotărârea sub aspectul momentului de la care se calculează dobânzile, susținând că acest moment este cel al pronunțării hotărârii ori al formulării cererii de restituire, iar nu data la care s-a achitat taxa.
Analizând legalitatea și temeinicia, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
După ., dreptul comunitar a devenit prioritar în raport de normele interne, principiu consacrat prin art. 20 și 148 din Constituție. Ca urmare, în privința momentului de la care se datorează dobânda legală pentru taxa de poluare percepută cu încălcarea normelor Tratatului UE, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect principiul aplicării prioritate a dreptului comunitar și incidența cauzei I. în speță. Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței nr. 2920/C./2011 a Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
Este adevărat că în această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
În speță, se constatată că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază criticile formulate de recurentă că nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, astfel că în temeiul art. 498 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SFO Câmpeni împotriva sentinței nr. 302/2015 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 09 2015.
Președinte, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. | Judecător, G. M. |
Grefier, R. P. |
Red./Tehnored. M.G.
Ex.5/R.P./30.09.2015
Jud.Fond:M. G.C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1415/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
