Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1173/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1173/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 1176/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1173/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 2887/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatului reclamant a depus la dosar, prin S. Registratură al instanței, întâmpinare la care a anexat împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 2887/CA/2014 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea în contencios fiscal formulată și precizată de reclamantul V. C. A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Judeteană a Finanțelor Publice Sibiu, S. F. Orășenesc Avrig și Direcția G. Regională B. și în consecință:
A dispus suspendarea executării deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pe poluare nr._/24.12.2013 emisă de pârâtul S. F. Orășenesc Avrig.
A dispus anularea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pe poluare nr._/24.12.2013 emisă de pârâtul S. F. Orășenesc Avrig și a Deciziei nr.93/18.04.2014 emisă de DGRFP B..
A obligat pârâții la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că reclamanta a cumpărat un autoturism folosit înmatriculat pentru prima dată în Germania și pentru înmatricularea căruia a plătit în România o taxă de poluare de 533 lei.
Diferența de taxă a fost stabilită prin decizie, organul fiscal respectând art. 82 din Codul de procedură fiscală.
Având în vedere legislația în vigoare aplicabilă în speță, care este care este constituțională și reflectă voința legiuitorului român, acțiunea este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se solicită respingerea ei.
Dispozițiile L.9/2012 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, este binecunoscut faptul că art. 110 din TFUE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Decizia de calcul a taxei de poluare este temeinică și legală, motivată în baza textelor de lege, care nu au fost declarate neconstituționale, ci reprezintă voința legiuitorului român exprimată într-o normă de drept.
În plus, pentru motivarea obiectului cauzei având în vedere specificul acestuia, faptul că pentru dovedirea dreptului pretins de a i se restitui suma plătită cu titlu de taxă de poluare, instanțele administrează exclusiv înscrisuri, care se află în posesia reclamantului, în calitate de proprietar al bunului mobil, necesitând din partea apărătorului o simplă xerocopiere și atașare a documentelor doveditoare la dosarul cauzei.
În același timp a arătat că datorită volumului mare de cauze având același obiect, respectiv restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare de către reclamanți, complexitatea muncii apărătorului este foarte redusă în această situație, întrucât acțiunea ce se depune la dosar are același tipic iar motivarea juridică nu mai necesită în prezent elaborarea și invocarea unor motive noi pe baza unei activități laborioase de cercetare juridică în cererile de chemare în judecată pe acest subiect.
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința atacată, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, S. F. Orășenesc Avrig și Direcția G. Regională B., a dispus anularea și suspendarea executării deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pe poluare nr._/24.12.2013 emisă de pârâtul S. F. Orășenesc Avrig, precum și anularea Deciziei nr.93/2014 emisă de DGRFP B., obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 200/2014, orașul T. a fost preluat în administrare de AJFP Sibiu de la SFO Avrig, astfel cum susține și reclamantul.
Cu toate acestea, recurenta –pârâtă nu este emitenta actelor administrativ - fiscale atacate și anulate de prima instanță, astfel că ea nu are interes în promovarea prezentului recurs decât sub aspectul cheltuielilor de judecată.
În consecință, toate criticile legate de conformitatea Legii nr.9/2012 cu dreptul comunitar și legalitatea actelor atacate sunt, din această perspectivă, lipsite de interes.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, se constată că pârâta critică cuantumul onorariului de avocat acordat de instanța de fond.
Articolul 451 alin.(2) C.pr.civ., care permite instanței, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea creanței cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Având în vedere activitatea avocatului prin raportare la criteriile menționate mai sus, instanța apreciază că onorariul de asistență juridică nu este nejustificat de mare.
De asemenea, față de valoarea creanței onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit că „un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor”.
Concluzionând, criticile pârâtei se dovedesc a fi nefondate, astfel că în temeiul art. 496 și 498 C.proc.civ. Curtea va respinge recursul acesteia.
În baza art.453 C., va obliga recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței administrative nr. 2887/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. _ .
Obligă recurenta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.03.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.DDB
C.M/ex.7/30.03.2015
Jud.fond.G.B..
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1459/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2276/2015.... → |
|---|
