Obligaţia de a face. Decizia nr. 1459/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 5511/85/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1459/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr. 3102/2014 pronunțata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului S., în dosar nr._, având ca obiect acțiune in constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. T. pentru recurenta reclamanta . administrator judiciar E. Bussines Restructuring Advisors SPRL și consilier juridic G. I. pentru intimata pârâta Municipiul S. – Direcția Fiscala Locala S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat, iar la dosar nu s-a depus întâmpinare din partea intimatei.
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar delegație de reprezentare si întâmpinare, pe care o comunica si reprezentantului recurentei reclamante.
Avocatul recurentei reclamante solicita instanței acordarea unui nou termen de judecata, fata de împrejurarea ca întâmpinarea a fost depus la dosar abia la acest termen de judecata. Precizează ca este necesar sa aducă la cunoștința administratorului judiciar al recurentei despre conținutul acestei întâmpinări.
Instanța, in deliberare, față de împrejurarea ca prin întâmpinarea depusa la dosar nu se invoca cereri si apărări noi fata, respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulata de avocatul recurentei reclamante. Pentru a-i da posibilitatea de a lua la cunoștința de conținutul întâmpinării, lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal efectuat in ședința publica, se prezintă avocat R. T. pentru recurenta reclamanta . administrator judiciar E. Bussines Restructuring Advisors SPRL și consilier juridic G. I. pentru intimata pârâta Municipiul S. – Direcția Fiscala Locala S..
Avocatul recurentei reclamante depune la dosar chitanța onorariu avocațial si concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in dezbateri.
Avocatul recurentei reclamante solicita admiterea recursului formulat cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecata in toate etapele procesuale parcurse.
Arata ca prezenta cauza se afla in rejudecare după casare, iar instanța de fond a fost investita sa dispună efectuarea unei expertize, prin care sa se stabileasca daca, pentru celelalte active care fac parte din aceeasi grupa de cladiri exista sau nu piata activa in judetul S.. În urma efectuarii acestei expertize, concluziile expertului au fost in sensul ca nu exista piața activa pentru clădirile existente in patrimoniul Balanța SA. Cu toate acestea, arata ca, in mod greșit, instanța de fond a ignorat concluziile expertului si a apreciat ca există piața activa pentru terenul de constructii – magazin și benzinarie – pe motiv ca a fost instrainat. Precizeaza ca, instanta a concluzionat astfel gresit, intrucat imobilul la care se face referire a fost instrainat in anul 2013, iar expertiza si suplimentul s-au raportat la existenta sau inexistenta pietei active la 31.12.2010. Mai arata ca instanța de fond a ignorat total expertiza efectuata in primul ciclu procesual, cu toate ca pârâta nu a solicitat contraexpertiza fata de aceasta, expertiza prin care s-a confirmat ca: . reevaluat si inregistrat corect in contabilitate cladirile ce compun „Complexul Hotelier Libra”, cu respectarea dispozitiilor legale și cota de impozitare care trebuia aplicata acestui complex hotelier incepand cu luna martie 2011 trebuia sa tina cont de reevaluarea cladirilor, fiind in acest caz de 1,5 %.
Față de cele de mai sus, arata ca reevaluarea celor doua corpuri de cladire a fost realizata si s-a raportat la 31.12.2010, fiind inclusa in situatiile financiare de la sfarsitul anului 2010, aspect care inlatura sustinerea pârâtei, care a fost insusita si de instanta de fond, potrivit careia la sfarsitul exercitiului financiar 2010 nu era inregistrat in contabilitatea societatii acest raport de reevaluare.
Totodată, mai arata ca instanța de fond a interpretat greșit prevederile articolelor 121 si 123 pct.3 din Ordinul 3035/2009, in sensul ca nu a luat in considerare excepția de la aceasta obligație, prevăzuta de art. 123 pct.7, și anume aceea daca un activ dintr-o grupa de active nu poate fi reevaluat, din cauza ca nu exista o piața activa, obiectivul trebuie prezentat in bilanț la cost minus ajustările cumulate de valoare.
Mai arata ca, procedand in felul acesta, respectiv neluand in considerare declaratia contirbuabilului, Direcția Locala Fiscala S. a falimentat practic societatea reclamanta. Apreciaza ca pârâta nu avea calitatea sa conteste sau sa interpreteze datele contabile, ori sa decida asupra legalitatii unei reevaluari, pentru a stabili un alt impozit decat cel derivat direct din declaratia contribuabilului, si anume la limita maxima de 40% din valoarea cladirii.
Pentru toate aceste motive, precum si pentru cele expuse pe larg in scris, avocatul recurentei reclamante solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Consilierul juridic din partea intimatei pârâte, solicita respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinica si legala pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. Arata ca nu au fost reevaluate toate imobilele, motivul fiind inexistenta pieței active, insa acest motiv nu subzista, astfel unul dintre imobile, respectiv benzinăria, a fost vânduta in anul 2013. Apreciază ca instanța de fond, in mod corect, a considerat concluziile expertului ca fiind eronate, având in vedere ca reclamanta nu a respectat acele dispoziții privind modul in care se fac înregistrările in contabilitate. Precizeaza ca nu e suficient doar sa se efectueze un raport de reevaluare, ci este necesar ca rezultatul lui sa fie înregistrat in contabilitate, aceasta fiind o condiție esențiala pentru ca acel raport de evaluare sa fie luat in considerare. Arata ca acele ajustari cumulate de valoare trebuia sa fie inregistrate in contabilitate, insa nu se regasesc in balanta contabila, respectiv in notele contabile si balanta privind efectuarea acestor inregistrari, care au fost depuse la Directia Fiscala Locala.
Arata ca toate aceste motivări au fost avute in vedere si in alte dosare, respectiv_ si_, dosare in care recurenta a solicitat de asemenea, recalcularea impozitului pe clădiri, in baza acelorași argumente din prezenta acțiune, respectiv asa-zise erori contabile si inexistenta unei piețe active. Precizează ca ambele dosare au fost soluționate de Curtea de Apel Alba Iulia si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin respingerea acțiunilor formulate de .> Avocatul recurentei reclamante învedereaza instantei ca dosarele la care a făcut referire reprezentantul intimatei pârâte nu au legătura cu prezenta cauza.
Față de actele aflate la dosar și susținerile reprezentanților părților, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu paratul Municipiul S. prin Primar, obligarea paratului sa emită decizie de impunere privind stabilirea impozitului pe clădirile complexului hotelier Libra S. in urma reevaluării clădirilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
In motivarea acțiunii, se arata ca reclamanta deține in patrimoniu Complexul hotelier Libra S. format din 2 corpuri de clădire distincte hotel Libra cu nr. de inventar_ având o valoare contabila de_,54 lei si extindere hotel Libra cu nr. de inventar_, având o valoare contabila de_,61 lei, imobile pentru care pârâtul a emis decizia de impunere pe anul 2011 in cota de 10% din valoarea contabila .
Reclamanta precizează ca pentru a plăti impozitul pe clădiri de 1,5% asupra valorii de inventar a procedat la reevaluarea clădirilor complexului hotelier Libra prin societatea autorizata . S., care a întocmit raportul de reevaluare nr.272/25.02.2011 si aprobat prin hotărârea consiliului de administrație. Rezultatul reevaluării a fost înregistrat in contabilitatea societății prin Declarația nr.9808/28.02.2011 . Cu toate acestea, paratul nu a înțeles sa ia in considerare reevaluare efectuata, aplicând in continuare cota de impozitare de 10% din valoarea de inventar a clădirilor .
Apreciind ca refuzul paratului de a proceda la emiterea unei decizii de impunere in urma reevaluării este nejustificat, reclamanta a acționat in judecata solicitând să se constate că refuzul este nejustificat ar paratul sa fie obligat la emiterea deciziei de impunere si la cheltuieli de judecata .
In drept, sunt invocat disp.art.1 alin.1, 8 alin.2 lit.i si 10 din legea 554/2004, art.253 alin.1 si art.5 din codul fiscal, punctele 55 lit.b din HG 44/2004.
Paratul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii motivat de împrejurarea ca bunurile menționate nu au fost reevaluate si înregistrate corect si ca susținerile reclamantei intra in contradicție cu dispozițiile legale ce reglementează procedura reevaluării activelor corporale care stabilesc ca rezultatul reevaluării se înregistrează doar la sfârșitul exercițiului financiar si nu la mijlocul acestuia .
In drept, sunt invocate disp.art.11 C.pr.civ. si punctele 121 si 123 din OMFP 3055/2009.
P. sentința nr. 2496/CA/2013, instanța legal sesizată a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. Balanța S.A., societate în reorganizare judiciară, cu sediul în S., Calea Gușteriței nr. 21-23, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S. prin Primar, cu sediul în S., .. 2 și în consecință s-a constatat că este nejustificat refuzul pârâtului de a emite Decizia de impunere privind de a emite Decizia de impunere privind stabilirea impozitului pe clădirile Complexului hotelier Libra S., în urma reevaluării clădirilor; s-a obligat pârâta să emită decizie de impunere privind stabilirea impozitului pe clădirile Complexului Hotelier Libra S. și s-a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 5713,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, investită cu soluționarea recursului declarat de pârâtul Municipiul S. – Direcția Fiscală Locală S., prin Decizia nr._/2013, a admis recursul declarat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
In considerentele deciziei de casare, s-a apreciat că, pentru lămurirea fondului cauzei sub toate aspectele, se impune efectuarea unui raport de evaluare de un expert ANEVAR, prin care acesta să stabilească dacă, pentru celelalte active care fac parte din aceeași grupă „clădiri” există sau nu o piață activă în judetul S..
Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului S. prin sentința nr. 3102/CA/2014 a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta Balanța SA în contradictoriu cu paratul Municipiul S. –Direcția Fiscală Locală. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în cauza nu se poate reține refuzul nejustificat al paratului, în sensul art. 2 al. 2 din Legea contenciosului administrativ, deoarece fata de materialul probator administrat în cauza, acte contabile, raport de reevaluare, raport de expertiza si fata de normele legale aplicabile, organul fiscal a actiobnat in temeiul prevederilor legale .
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand casarea sentintei si admiterea actiunii. P. motivele de recurs se retine, în esență, că instanța a interpretat greșit concluziile raportului de reevaluare efectuat de un expert ANEVAR care concluzioneaza că la data de 31 12 2010 nu exista o piață activă fata de toate imobilele existente în patrimoniul reclamantei; parata nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza si nu a propus contraexpertiza; instanta de fond nu face referire în considerente la raportul de expertiza contabila din primul ciclu procesual si care concluzioneaza in sensul că reevaluarea s-a realizat corect de reclamanta, cota de impozitare fiind de 1,5% în conformitate cu HCL nr. 162/2010; reevaluarea s-a realizat de o societate autorizata în acest sens, iar în baza notei contabile nr. 46/31 12 2010 și a Hotararii Consiliului de administratie nr. 1a/2011, valoarea a fost înregistrata în contabilitatea societatii, în perioada de întocmire a bilanțului pentru anul 2010, potrivit Ordinului nr. 3055/2009 si Legea nr. 82/1991; instanta a ignorat aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 55 lit. b din HG nr. 44/2004 care stipuleaza in sensul ca în cazul în care clădirea a fost reevaluata, valoarea de inventar a cladirii este valoarea înregistrata in contabilitatea proprietarului, iar dupa reevaluare, daca in ultimii trei ani anteriori anului fiscal s-a aprobat noua valoare a cladirii in urma reevaluarii înregistrata in contabilitate, impozitul pe cladire se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite la pct. 53 asupra valorii de inventar a cladirii; reevaluarea a avut în vedere ambele cladiri ale Complexului Hotelier Libra, iar celelalte cladiri nu puteau fi reevaluate, deoarece pentru acestea nu exista o piata activa in anul 2010; potrivit art. 123 din Ordinul MFP nr. 3055/2009, daca pentru un activ nu exista piata activă, în sensul că nu exista cumparatori, activul nu poate fi reevaluat, astfel ca obiectivul trebuie prezentat în bilanț la cost minus ajustarile cumulate de valoare, astfel că nu s-a reevaluat întreaga grupă de clădiri, fapt confirmat de expertiza efectuata în cauza ; instanta invoca hotarari judecatoresti ce nu au legatura cu obiectul cauzei; organul fiscal nu are dreptul sa verifice existenta înregistrarilor contabile ce contin rezultatul reevaluarii .
În drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9, 304 indice 1 din codul de procedură civilă .
Paratul a depus întampinare prin care solicita respingerea recursului, fata de împrejurarea ca sentinta tribunalului este temeinica si legala.
Curtea, analizand sentinta atacata sub aspectul recursului declarat in cauza de reclamanta, constata ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Reclamanta . a solicitat paratului Municipiul S. prin Primar, obligarea paratului sa emită decizie de impunere privind stabilirea impozitului pe clădirile complexului hotelier Libra S. in urma reevaluării clădirilor . Reclamanta susține că deține in patrimoniu Complexul hotelier Libra S. format din 2 corpuri de clădire distincte hotel Libra cu nr. de inventar_ având o valoare contabila de_,54 lei si extindere hotel Libra cu nr. de inventar_, având o valoare contabila de_,61 lei, imobile pentru care pârâtul a emis decizia de impunere pe anul 2011 in cota de 10% din valoarea contabila .
Reclamanta mai arata ca pentru a plăti impozitul pe clădiri de 1,5% asupra valorii de inventar a procedat la reevaluarea clădirilor complexului hotelier Libra prin societatea autorizata . S., care a întocmit raportul de reevaluare nr.272/25.02.2011 si aprobat prin hotărârea consiliului de administrație. Rezultatul reevaluării a fost înregistrat in contabilitatea societății prin Declarația nr.9808/28.02.2011 . Cu toate acestea, paratul nu a înțeles sa ia in considerare reevaluarea efectuata, aplicând in continuare cota de impozitare de 10% din valoarea de inventar a clădirilor, apreciind refuzul paratului de a proceda la emiterea unei decizii de impunere in urma reevaluării este nejustificat.
P. Hotărârea nr. 1a/25.05.2011, Consiliul de Administrație al societății reclamante a stabilit înregistrarea în evidența contabilă a noilor valori de înregistrare a clădirilor Complexului hotelier Libra, în temeiul Raportului de reevaluare întocmit de . S. înregistrat la nr. 272/25.02.2011.
P. Declarația înregistrată sub nr. 9808/28.08.2011 reclamanta a comunicat Primăriei S. valorile rezultate în vederea emiterii unei noi decizii de impunere prin aplicarea cotei de 1,8 % asupra noii valori de inventar.
Paratul a refuzat emiterea unei noi decizii de impunere, față de împrejurarea că reclamanta nu a respectat, atât la reevaluare imobilelor proprietatea sa, cât și la înregistrarea rezultatelor reevaluării în contabilitate, dispozițiile legale în materie, respectiv prevederile O.M.F.P. nr. 3055/2009.
Reclamanta menționează că a înregistrat în contabilitate două clădiri separate cu două valori distincte, potrivit raportului de reevaluare, dar acest aspect este contrazis de împrejurarea ca s-a stabilit în mod irevocabil prin sentința nr. 252/CA/2012, pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel Alba Iulia că, în cauză nu poate fi vorba de două clădiri, cu regim de impozitare distinct, ci de una și aceeași clădire ce a fost amenajată și extinsă, iar fata de considerentele hotararilor judecatoresti acest aspect nu mai poate fi rediscutat si reapreciat, intrand in puterea lucrului judecat constatarile definitive ale instantei. Totodată, în dosarul nr._ soluționat irevocabil de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 1059/13.10.2009, s-a statuat în mod irevocabil de către instanță că, în speță este vorba despre o singură clădire, proprietatea . care s-au efectuat lucrări de modernizare și extindere, rezultând o valoare cumulată a clădirii și a investiției efectuate, în sumă totală de 7.178.819,31 lei.
F. de împrejurarea ca instantele au tranșat definitiv situatia imobilului ca fiind format dintr-o singura cladire, concluziile raportului de reevaluare întocmit de M. Expert nu putea sa fie înscris în contabilitate, astfel ca mențiunile efectuate nu produc efecte juridice, fiind necesar a se aprecia activul ca avand o singura valoare cumulata a cladirii și a investitiei efectuate , așa cum s-a statuat irevocabil prin sentința nr. 252/CA/2012 a Curții de Apel A. I.,iar rezultatele raportului de reevaluare nu pot fi operate în evidențele fiscale, neputând produce, în aceste condiții, efecte din punct de vedere fiscal.
Hotararile judecatoresti mentionate au legatura cu obiectul cauzei, stabilind cu putere de lucru judecat anumite aspecte referitoare la situatia imobilului, fiind analizat acelasi imobil în toate cauzele, contrar sutinerilor reclamantei din recurs.
Reclamanta sustine ca organul fiscal a ignorat de la aplicare prevederile art. 55 lit.b din HG nr. 44/2004 care stipuleaza in sensul ca in situatia in care cladirea a fost reevaluata, valoarea de inventar a cladirii este valoarea înregistrata în contabilitate, iar dupa reevaluare, daca in ultimii trei ani anteriori anului fiscal s-a aprobat o noua valoare a cladirii, impozitul pe cladire se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite la pct. 53 asupra valorii de inventar a cladirii . Dar, susținerile reclamantei potrivit cărora, bunul – clădirea „Hotel Libra” a fost reevaluat și înregistrat corect în evidența contabilă, sunt contrazise de prevederile legale în materie fiscala aplicabile în cauza. Astfel, potrivit dispozițiilor pct. 121 din O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu. Contrar acestor prevederi legale exprese, raportul de reevaluare întocmit de reclamanta nu poate sa produca efecte juridice, deoarece înregistrarea din contabilitate s-a realizat în data de 25.02.2011, în mijlocul exercițiului financiar. În cauza nu este aplicabila nici situatia prevăzută de art. 123 alin. 3 din O.M.F.P. nr. 3055/2009, potrivit căreia, dacă un activ dintr-o grupă de active nu este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate.
Reclamanta mai sustine ca reevaluarea a avut în vedere ambele cladiri ale complexului hotelier, iar celelate cladiri nu puteau fi reevaluate, deoarece nu exista piata activa in anul 2010, în sensul ca nu existau cumparatori, iar obiectivul trebuia prezentat în bilanț cu costul acestuia din care se scad ajustarile, astfel ca nu se pot reevalua toata cladirile. Reclamanta sustine prin motivele de recurs ca instanta, in al doilea ciclu procesual, nu a avut in vedere raportul de expertiza efectuat in cauza si suplimentul la expertiza, dar în mod judicios judecatorul fondului a analizat intreg materialul probator administrat in cauza și a conchis in mod logic ca în cauza nu este aplicabila situatia de excepție prevăzute de art. 123 alin.7 din O.M.F.P. nr. 3055/2009, invocată de către reclamantă, în sensul că nu ar exista o piață activă, deoarece nu are suport probator. Raportul de expertiză efectuat în cauză și suplimentul administrat în al doilea ciclu procesual, nu este în acord cu susținerea reclamantei, conform căreia, pentru celelalte imobile ale societății reclamante din grupa „clădiri” nu există o piață activă. Astfel, expertul concluzionează că terenul cu construcții – magazin și benzinărie – a avut piață, că este posibilă înstrăinarea căminului de nefamiliști pe camere și fără a face nici o referire la celelalte clădiri, cu o altă destinație decât construcțiile industriale – cabinet medical, cantină, spălătorie auto, magazin cu benzinărie, aflate în patrimoniul reclamantei la data de 31.12.2010. De asemenea, se constată că, în cadrul procedurii reevaluării imobilelor din patrimoniu, societatea reclamantă nu a respectat dispozițiile pct. 123 alin.7 din O.M.F.P. nr. 3055/2009, contrar susținerilor sale.
Pct. 123 alin.7 din O.M.F.P. nr. 3055/2009 prevede că în cazul în care un activ nu se poate reevalua, obiectivul trebuie prezentat în bilanț la cost minus ajustările cumulate de valoare.
Potrivit prevederilor politicilor contabile aprobate, aceste ajustări de valoare ar trebui să cuprindă, printre altele, amortizările calculate în funcție de durata de utilizare economică atribuită activului și ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale, ce se determină prin compararea valorii de inventar cu valoarea contabilă netă.
Această comparare de valori, precum și stabilirea cuantumului ajustărilor cumulate de valoare ce ar trebui scăzute din valoarea de cost, ar fi trebuit cuprinse într-un raport de reevaluare, urmat de înregistrările contabile aferente.
Potrivit art. 253 al. 6 indice 1 din Codul fiscal, cota de impozitare se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Potrivit Anexei la OMFP nr. 3055/2009 – art. 121 –Cap . 8.2.5.1. – reevaluarea imobilizarilor corporale, entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea sa fie prezentate în contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari în situatiile financiare întocmite pentru acel exercițiu. Amortizarea calculata pentru imobilizarile corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar urmator celui pentru care s-a facut reevaluare.
Potrivit art. 253 al. 6 din Codul fiscal, în cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota de impozitare se stabileste de consiliul local între procentele de 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate în ultimii trei ani anului fiscal de referință și intre 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință, astfel dupa cum temeinic si legal a procedat si organul fiscal . Reclamanta mai sustine ca organul fiscal nu are dreptul de a verifica mentiunile din contabilitatea societatii, dar parata nu a verificat aceste mentiuni, ci a stabilit o stare de fapt fiscala corecta, contrar celor solicitate de reclamanta si a stabilit, in virtutea prerogativelor conferite de lege, starea de fapt fiscala corecta a imobilului .
În mod legal a constatat prima instanța de fond ca in cauza nu este un refuz nejustificat manifestat de organul fiscal, in sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, in sensul de a emite o decizie de impunere potrivit înregistrarilor din contabilitatea reclamantei si care s-au dovedit eronate, ci parata a actionat în virtutea legii, cu respectarea normelor legale aplicabile în materie fiscala .
În consecinta, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S C Balanța SA S. împotriva sentinței nr. 3102/2014 pronuntata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului S. .
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S C Balanța SA S. împotriva sentinței nr. 3102/2014 pronuntata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului S. .
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 04 2015 .
Președinte, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored.MG/2 ex.14.05.2015
Jud. fond M. T.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2271/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1173/2015.... → |
|---|
