Pretentii. Decizia nr. 2508/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2508/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 4101/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2508/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 1029/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată.
Se constată s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței din partea intimate reclamante . note de ședință prin care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.1029/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 4389 lei, reprezentând dobânda aferentă TVA-ului nerestituit în luna iunie 2014, precum și la plata chletuielilor de judecată în sumă de 1292 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
În susținerea recursului înțelege să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, din următoarele considerente:
Modificarea termenului de plată a TVA s-a efectuat prin acte de putere obligatorii pentru unitățile subordonate, astfel prin Instrucțiunile nr.802.520/03.07.2009 emise de ANAF s-a stabilit modalitatea de rambursare lunară a TVA, iar prin Nota nr._/06.11.2009 emisă de ANAF s-a procedat la modificarea acestor instrucțiuni, în sensul că s-a stabilit o decontare la 3 termene fixa, în funcție de ordinea vechimii deconturilor.
În funcție de această modalitate tehnică stabilită la nivel național s-a procedat la plata la data de 29.09.2014 a soldului sumei negative a TVA din decontul depus de intimata-reclamantă, iar termenul de plată i-a fost comunicat acesteia cu adresa nr._/12.11.2014.
Sub un alt aspect se susține că prin sentința atacată au fost aplicate eronat prevederile art. 124 rap. la art. 70 din Codul de procedură fiscală întrucât termenul de 45 de zile curge de la data scadenței creanței fiscale, potrivit art. 116 alin. 5 din Codul de procedură fiscală și nu de la data introducerii cererii. Cum plata creanței reclamantei, scadente la 26.07.2014 a fost realizată la data de 09.09.2014, prin compensarea sumei de 25.658 lei termenul de întârziere este de o zi iar suma de 407.712 lei a fost achitată la data de 29.09.2014, numărul de zile de întârziere fiind de 21, astfel că suma finală de plată este de 2577 lei nu 4389 lei cât a solicitat reclamanta.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat justificat de împrejurarea că nu se poate deroga prin acte administrative, care au forță juridică inferioară, de la dispozițiile Codul de procedură fiscală, astfel că invocarea prevederilor Instrucțiunilor nr.802.520/03.07.2009 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are relevanță în cauză.
În ce privește aplicarea prevederilor art. 70 din Codul de procedură fiscală apreciază că au fost corect interpretate și aplicate de către instanța de fond, termenul de 45 de zile curgând de la data depunerii cererii.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din codul de procedură civilă 2010 casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar pârâta a înțeles să invoce motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cu privire la dispozițiile art. 124 rap. la art. 70 din Codul de procedură fiscală și art. 116 alin. 5 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Prima chestiune ce se impune a fi lămurită este legată de momentul de la care curge termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală.
După cum lesne se poate observa din lectura textului, termenul respectiv este un termen la dispoziția organului fiscal înăuntrul căruia acesta are obligația de a soluționa cererea ce i-a fost adresată.
În speță cererea cu care a fost sesizat este o cerere de rambursare a soldului negativ de TVA stabilită prin decont.
Potrivit art. 156^2 alin. 1 din Codul fiscal persoanele înregistrate conform art. 153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.
Decontul a fost depus sub nr._/11.07.2014 iar restituirea s-a realizat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin compensare, la data de 09.09.2014 pentru suma de_ lei, respectiv prin virament bancar in data de 29.09.2014 pentru suma de_ lei.
Art. 116 alin. 5 lit. b) din Codul de procedură fiscală referindu-se la momentul la care devin exigibile creanțele fiscale, îl definește ca fiind termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;
Din analiza coroborată a prevederilor art. 156^2 alin. 1 din Codul fiscal și art. 116 alin. 5 lit. b) din Codul de procedură fiscală rezultă că momentul la care devine exigibilă suma negativă de TVA prevăzută în decont este cel al depunerii decontului, respectiv între data de 1 și 25 a lunii următoare perioadei fiscale de referință.
În speță decontul putea fi depus de reclamantă oricând între data de 01.07.2014 și 25.07.2014, în condițiile în care acest termen este un termen la dispoziția contribuabilului. Ca atare el are alegerea exclusivă a momentului la care hotărăște să depună decontul.
Susținerea recurentei potrivit căreia creanța fiscală devine exigibilă doar la data de 26.07.2014, independent de momentul depunerii cererii, nu poate fi primită întrucât are la bază o interpretare eronată a legii. Legiuitorul nu a stabilit un termen fix (decontul se depune la data de 25 a lunii…) ci a stabilit o perioadă a cărei limită este data de 25 a lunii (până la data de 25 a lunii …), alegerea momentului aparținându-i, așa cum am arătat, în exclusivitate contribuabilului, în funcție de organizarea propriei contabilități.
În atare condiții, reținând că art. 70 din Codul de procedură fiscală se referă la momentul depunerii cererii ca și moment de la care începe să curgă termenul de 45 de zile iar, în sensul art. 156^2 alin. 1 din Codul fiscal coroborat cu art. 116 alin. 5 lit. b) din Codul de procedură fiscală, momentul la care devine exigibilă suma negativă de TVA prevăzută în decont este cel al depunerii decontului, curtea, în acord cu judecătorul fondului, reține că data de la care se calculează termenul de 45 de zile, în speță, este cea de 11.07.2014 și nu 26.07.2014 cum a solicitat organul fiscal.
Întrucât, potrivit art. 70 din Codul de procedură fiscală, suma de restituit, cu titlu de TVA, devenea scadentă la data de 11.07.2014 iar restituirea sumei s-a efectuat de către A.F.P. Sibiu doar la data de 09.09.2014 pentru suma compensată de 25.658 lei, respectiv prin virament bancar in data de 29.09.2014 pentru suma de 407.712 lei, în mod corect a reținut instanța de fond că organul fiscal se află în culpă pentru nerestituirea la termen a sumei și că, aplicabile fiind dispozițiile art. 124 din Codul de procedură fiscală (pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. art. 70) reclamanta intimată avea dreptul la dobânzi începând cu data de 26.08.2014.
Susținerea recurentei privitoare la respectarea procedurii de rambursare a TVA stabilită prin Instrucțiunile ANAF_/2009 nu are relevanță în cauză întrucât, așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță, acestea sunt obligatorii pe linie internă provenind de la organul ierarhic superior, însă nu pot modifica prevederile Codului de procedură fiscală după cum nu pot stabili termene derogatorii în favoarea debitorului obligației de plată, având forță juridică inferioară legii.
Reținând că dispozițiile art. 124 rap. la art. 70 din Codul de procedură fiscală și art. 116 alin. 5 din Codul de procedură fiscală au fost corect interpretate, curtea constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 nu subzistă și ca atare, recursul declarat urmează a fi respins potrivit art. 496 alin. 1 din același act normativ.
Având în vedere că prin notele scrise nu au mai fost solicitate cheltuielile de judecată de către intimată acestea nu vor mai fi acordate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 1029/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 Septembrie 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.L.G.
4ex/SM. 09 Septembrie 2015
Jud.fond: P. L.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1/2015. Curtea de Apel ALBA... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
