Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1938/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1938/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 657/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1938/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș împotriva sentinței nr. 528/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, iar recurenta și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.528/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și F. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Z. C., împotriva pârâtelor S. F. Municipal Mediaș prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu și în consecință au fost obligate pârâtele la restituirea sumei de 5.910 lei, reprezentând taxă pe poluare și a dobânzii legale, în materie fiscală, calculate de la data plății, respectiv, 01.10.2009 și până la restituire, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1400 lei în favoarea reclamantului.
Pârâtul Administrația Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
Pârâta susține ca taxa pe poluare nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind eliminat orice efect discriminatoriu și că pârâta recurentă în mod greșit a fost obligată la plată în condițiile în care aceasta doar încasează taxa.
Se critică sentința instanței de fond și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, solicitând aplicarea art. 274 alin.3 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În drept se invocă art.483, 488 pct.8 și urm. NCPC, art.1 și următoarele din L.554/2004, OUG nr. 50/2008 și HG nr. 868/2008.
Analizând sentința atacată, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond în mod temeinic și legal a aplicat prioritar dreptul comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național incompatibil cu dreptul comunitar, potrivit art. 148 din Constituție.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia CJCE autovehiculele de pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” în sensul articolului 110 din TFUE, iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat, trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule fiind într-un raport de concurență. Actul normativ de reglementare a taxei,cu modificările ulterioare, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei pe poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca ordonanța să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismele înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
În același sens s-a pronunțat CJCE în cauza I. N. vs. DGFP Gorj, AFP Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, ca urmare unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, privind conformitatea taxei pe poluare cu dreptul european, în discuție fiind variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010.
Taxa pe poluare este incompatibilă cu art. 110 TFUE, fiind consacrată discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România. F. de dispozițiile art. 148 din Constituție, urmează a înlătura de la aplicare dispozițiile OUG nr. 50/2008 și a da eficiență dreptul comunitar, art. 110 din TFUE, si jurisprudenței comunitare în materie .
Taxa percepută de Administrația Finanțelor Publice este nelegală, urmând a fi supusa repetițiunii conform art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală. Dobânda legală aferentă va fi calculată potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii integrale a taxei, avand în vedere Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C565/11 I. M. din data de 18.04.2013.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea în temeiul art.496 codul de procedură civilă va respinge recursul pârâtei.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice Mediaș, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice Mediaș, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice Mediaș cât și Administrația F. pentru Mediu.
În fine, nici motivul de recurs privitor la cheltuielile de judecată nu poate fi apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 1357 – 1359 din Noul cod civil prin prisma art. 453 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantului suma de 1400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și taxă de timbru judiciar aferente cererii.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petentul să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
De altfel analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurentele nu au avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit.
În concluzie, din acest punct de vedere soluția instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.496 NCPC.
În temeiul art.453 NCPC va fi obligată pârâta recurentă la plata sumei de 400 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Mediaș împotriva Sentinței nr.528 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 400 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.C.F.
6 ex/M.S. 08 Iunie 2015
Jud.fond: O. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1939/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1609/2015.... → |
|---|
