Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1609/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 797/97/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
Dosar nr._
DECIZIE NR.1609/2015
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: O. M. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hunedoara în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimatul-reclamant S. Mitrița, împotriva Sentinței nr.1816/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara pentru S.F.M.Hunedoara, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant S. Mitrița.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara pentru S.F.M.Hunedoara a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului acesteia.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Hunedoara pentru S.F.M.Hunedoara de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.1816/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și excepția inadmisibilității acțiunii; a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul S. Mitrița, domiciliat în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură L. T., cu sediul în Hunedoara, ., ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara -S. F. Municipal Hunedoara, cu sediul în D., .. H3, parter, jud. Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință au fost obligate pârâtele: la restituirea către reclamant a sumei de 2867 lei reprezentând taxă pe poluare și a dobânzii fiscale începând cu data de 21.05.2010 până la data plății efective,precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 860 lei.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Seviciul F. Municipal Hunedoara a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună:
-în principal, respingerea față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a capătului de cerere prin care se solicită restituirea taxei pe poluare;
-în subsidiar,respingerea acțiunii pe de o parte ca inadmisibilă, iar pe de altă parte ca neîntemeiată și nefondată.
În expunerea motivelor, recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Seviciul F. Municipal Hunedoara susține că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, respectiv instanța a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii. De asemenea, în speță sunt incidente și prevederile art.304 indice1 din Codul de procedură civilă, în sensul că recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art.304 Cod procedură civilă.
Ca atare, instanța de fond în mod netemeinic nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității, astfel că această excepție trebuie respinsă cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Pe de altă parte, se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă și pentru faptul că reclamantul nu a respectat prevederile art.8 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, recurenta susține că, un alt motiv de nelegalitate pe care înțelege să îl invoce, vizează fondul cauzei și soluția adusă de instanță cu privire la acesta.
În primul rând, consideră ca fiind netemeinică și nelegală soluția instanței de obligare a ambelor pârâte la restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant. Astfel, se impune a se constata că rolul organului fiscal este de simplu instrument care doar încasează sume de bani cu titlu de taxă pe poluare, nefiind beneficiarul acesteia. Taxa pe poluare nu are natura unei creanțe fiscale care să intre în competența de administrare a organului fiscal și nefăcându-se venit la bugetul general consolidat care este administrat de organul fiscal teritorial, nu există temei pentru obligarea Administrației Finanțelor Publice Hunedoara la restituirea acestei sume de bani.
Pe de altă parte, sentința este netemeinică și nelegală în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii. Astfel, se impune a se constata că organul fiscal a aplicat întocmai prevederile OUG nr.50/2008 pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule modificată prin OUG nr.7/2009, stabilind taxa în funcție de documentele anexate de petent la cererea pentru stabilirea cuantumului taxei datorate conform metodologiei de calcul prevăzută de OUG nr.50/2008 și a normelor metodologice aprobate prin HG nr.686/2008, aceste acte fiind emise cu respectarea dreptului comunitar și a jurisprudenței Curții Europene de Justiție.
Potrivit dispozițiilor art.1 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule intrată în vigoare la 01.07.2008 „prezenta ordonanță stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”, potrivit dispozițiilor art.4 din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, iar potrivit dispozițiilor art.6 din OUG nr.50/2008 determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere al poluării) luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.8 alin.(1) din OUG nr.50/2008 „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin.(2)”, iar potrivit alin.2 „Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național”.
Astfel, în speță nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene așa cum în mod nelegal a apreciat instanța de fond. Astfel art.90 alin.1 din acest tratat, stabilește că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse
Referitor la acordarea dobânzii legale aferentă sumelor achitate potrivit art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil, recurenta susține că și această cerere este nefondată întrucât restituirea de la buget de sume se face la cerere și se realizează în condițiile stabilite de art.117 din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat. Astfel se impune a se constata că această restituire nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art.117 lit.a)- h) din OUG nr.92/2003.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, recurenta solicită respingerea acestora, întrucât emiterea deciziei de calcul al taxei pe poluare s-a făcut la cererea reclamantului, iar organul fiscal a avut o conduită de respectare a prevederilor legale, nefăcând altceva decât să respecte actul normativ incident în speță. Ori, respectarea unor prevederi legale, într-un stat de drept, nu poate fi considerată culpă procesuală și astfel, nu poate sta la baza obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la OUG. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. cu privire la modificările ulterioare ale O.U.G nr. 50/2008.
Rezultă, așadar, că OUG. nr. 50/2008, în toate variantele sale până în prezent, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a OUG. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantei, cu art. 110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamantă pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acesteia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, de la data formulării cererii de restituire a taxei.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o avea Administrația Finanțelor Publice Hunedoara, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire, și care împreună cu A.F.M., beneficiarul taxei pentru emisii poluante, formează un litisconsorțiu procesual.
Cum taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, de la data formulării cererii de restituire a taxei, cum corect a procedat instanța fondului.
Cererea reclamantului se întemeiază pe sancționarea unui refuz nejustificat, ce constituie un act administrativ asimilat conform art. 2 alin. 2 raportat la lit. i a aceleași norme din Legea nr. 554/2004.
Având în vederea natura juridică a acestuia, nu este obligatorie formularea procedurii prealabile conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 sau formularea contestației administrative pentru a cere restituirea unei taxe percepută nelegal, conduită ce este consacrată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/2011 prin care a fost soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României stabilind în consecință că „Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 din C.p. fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”, astfel că în mod temeinic instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu au înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând reclamantul să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
Concluzionând în temeiul art. 496 C.p.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hunedoara menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hunedoara împotriva Sentinței nr.1816/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 29 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G.- C.O. C. C. F. O. M. P.
semnează președintele
Curții de Apel A. I.
A. I. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.F.C.C./07.05.2015
A.M.M./ 6 ex/ 08.05.2015
Jud. fond.V. A.E.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1938/2015.... | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
