Conflict de competenţă. Sentința nr. 44/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 4630/107/2014*/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 44/2015
Ședința din Camera de Consiliu de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. Hancaș
Grefier O. D. D.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul A. Secția Civilă și Tribunalul A. Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență privind acțiunea formulată de reclamantul O. I. O. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și P. de pe lângă Tribunalul A., având ca obiect- drepturi salariale ale personalului din justiție.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 153 alin.4 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, având în vedere actele dosarului și prevederile art.135 alin.3 NCPC, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra conflictului de competență cu a cărui soluționare a fost investită, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului A. - Secția Civilă, în dosar nr._ 4, reclamantul O. I. O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și P. de pe lângă Tribunalul A.:
- obligarea pârâților de ordinul 3, respectiv de ordinul 2, la efectuarea operațiunii administrative de predare, respectiv de preluare a plății drepturile salariale restante primite în baza titlurilor executorii de la P. de pe lângă Tribunalul A.;
- obligarea pârâtului de ordinul 2 ca în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale să includă și drepturile salariale restante primite în baza titlurilor executorii de la P. de pe lângă Tribunalul A. și aplicarea asupra sumelor astfel cumulate a deducerii prevăzută de dispozițiile art. 2964 alin. 2 din Codul fiscal;
- obligarea pârâților la efectuarea operațiunilor legale privind executarea bugetului propriu pentru îndeplinirea obligațiilor precedente, precum și la restituirea sumei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate reținute cu ocazia achitării drepturilor salariale restante, începând cu data achitării pe anul 2012 a primei tranșe potrivit OUG 71/2009 și până la remedierea stării de fapt, sumă care să fie actualizată la rata inflației, împreună cu dobânda legală aferentă sumelor reținute nelegal cu acest titlu, de la data reținerii și până la data achitării efective a sumelor datorate.
Prin Încheierea nr.172/2015, Tribunalul A. - Secția Civilă a constatat că, în speță, se contestă faptul că deși încasează drepturi salariale de la P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și cele restante, în baza unor hotărâri judecătorești, de la P. de pe lângă Tribunalul A., reclamantul nu a beneficiat de plafonarea prevăzută de art.2964 alin.2 Cod fiscal, ceea ce nu se circumscrie raporturilor de asigurări sociale, ci modului de întocmire a declarației înaintate organului fiscal care cuprinde calculul contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați și de angajatorii acestora, fapt care atrage competența instanței de contencios administrativ din cadrul Tribunalului A., considerent pentru care a admis excepția de necompetență materială funcțională și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Secției de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență a Tribunalului A..
Prin Încheierea nr. 64/C./CC/2015, Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis excepția de necompetență materială funcțională de soluționare a cauzei și a dispus transpunerea cauzei la Secția Civilă din cadrul Tribunalului A..
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel A. I. – Secția de C. Administrativ și Fiscal în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență a reținut că interpretarea aplicării prevederilor Codului Fiscal, în procedura de stabilire a cuantumului contribuțiilor de asigurări sociale și implicit a drepturilor salariale, cuvenite reclamantului, nu are natura unui act administrativ, în accepțiunea dată de art. 2 alin.1 literele c si d, din Legea nr.554/2004 și cu atât mai mult nu are natura unui act administrativ fiscal, în accepțiunea art. 41 din OG nr. 92/2003.
Tot astfel, raportat la obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este reglementat de art. 8 din Legea 554/2004, trebuie avut în vedere că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul nu contestă și nu solicită anularea vreunui act emis de vreunul din pârâți, ci solicită obligarea acestora de a efectua anumite operațiuni si calcule în ceea ce privește acordarea drepturilor sale salariale, operațiuni care nu implica emiterea in regim de putere publica a unei decizii sau alt asemenea act care sa implice exercițiul autorității publice, a vreunuia din pârâți.
Efectuarea de către pârâți a operațiunilor de contabilitate si calcul al drepturilor salariale cuvenite reclamantului, constând in: preluarea plății drepturile salariale restante primite în baza titlurilor executorii de la P. de pe lângă Tribunalul A., includerea în baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și a drepturilor salariale restante primite în baza titlurilor executorii de la P. de pe lângă Tribunalul A. și aplicarea asupra sumelor astfel cumulate a deducerii prevăzută de dispozițiile art. 2964 alin. 2 din Codul fiscal, etc., astfel cum sunt enumerate in acțiunea introductiva, sunt chestiuni care țin exclusiv de modalitatea in care angajatorul înțelege să calculeze si să acorde drepturile salariale ale reclamantului, fără a avea vreo legătura cu calitatea acestuia de magistrat sau cu calitatea pârâților de structuri ale Ministerului Public. Faptul ca in calculul drepturilor salariale, se au in vedere si dispozitii din Codul Fiscal, nu poate fi privit ca o chestiune de natura a atrage competenta instantelor de contencios, pentru orice litigii privind drepturile salariale ale angajatilor, intrucat, daca s-ar accepta aceasta, pentru identitate de ratiune, ar insemna ca toate litigiile privind drepturi salariale, indiferent de statutul angajatului si/sau al angajatorului, sa fie solutionate in procedura contenciosului administrativ.
Mai mult, a reținut instanța de contencios administrativ, pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de autorități publice, în sensul prevăzut de art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, ci în calitate de angajatori, respectiv de persoane care au atribuții în legătură cu modul de calcul și cu plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Soluția Curții de Apel asupra conflictului negativ de competență:
Contribuția de asigurări sociale, denumită în continuare CAS, este o contribuție pe care atât angajatul, cât și angajatorul au obligația să o plătească, în anumite condiții.
Aceasta este reglementată de Legea nr.263/2010.
Printre categoriile de persoane asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii, potrivit art.6 alin.1 din lege, se numără și persoanele care își desfășoară activitatea în funcții numite în cadrul autorității judecătorești, reclamantul, în calitate de procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, încadrându-se în această categorie socio-profesională.
Baza de calcul a contribuțiilor sociale individuale este stabilită conform art.2964 din Codul Fiscal.
Pentru plata contribuției la CAS, atât a angajatului, cât și a angajatorului, obligația îi revine acestuia din urmă, iar contribuția la CAS se virează în contul unic al bugetului asigurărilor sociale și fonduri speciale (BASS) alături de celelalte contribuții.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a învestit instanța cu mai multe capete de cerere principale, toate însă având legătură cu modul în care i s-a reținut și virat CAS-ul sau cu modul în care această operațiune tehnico-administrativă ar trebui efectuată în viitor de către P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în prezent plătitorul drepturilor salariale curente, instituție față de care se derulează un raport atipic de muncă, în virtutea faptului că magistrații își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, care are la bază un acord de voință (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin urmare, în cadrul raportului de muncă desfășurat între unitatea de parchet în cadrul căreia reclamantul funcționează și acesta din urmă, instituția nu acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, astfel încât să determine includerea acestui raport în sfera contenciosului administrativ reglementat de Legea nr.554/2004.
Discuții, din acest punct de vedere, poate comporta doar primul secund din acțiunea introductivă, referitor la obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la efectuarea operațiunii administrative de preluare a plății drepturilor salariale restante stabilite prin titluri executorii față de P. de pe lângă Tribunalul A..
Însă, după cum în mod corect reclamantul a sesizat instanța, operațiunea nu este decât una de natură strict tehnico-administrativă, fără a fi măcar tangențială noțiunii de „act administrativ” în accepțiunea art.2 alin.1 lit.c din legea contenciosului administrativ, anterior evocată.
Nu prezintă nicio relevanță, din punct de vedere al determinării obiectului și naturii litigiului, precum și a competenței materiale funcționale de soluționare a cauzei în primă instanță, împrejurarea că Baza de calcul a contribuțiilor sociale individuale este reglementată de art.2964 din Codul Fiscal,
Concluzionând, Curtea constată că, în esență, litigiul declanșat de către reclamant privește, în mod exclusiv, modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale de către unitatea în cadrul căreia își desfășoară activitatea în prezent, reținând astfel că, potrivit art.152 din Legea nr.263/2010, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.
Văzând însă și prevederile art.153 lit.a din aceeași lege, potrivit cărora litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale se soluționează, în primă instanță, de către tribunale, urmează ca, în temeiul art. 135 alin. 4 raportat la art. 133 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea să atribuie competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul O. I. O., în favoarea completului specializat în judecarea litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul Secției civilă din cadrul Tribunalului A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul O. I. O., în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și P. de pe lângă Tribunalul A., în favoarea Secției Civilă – completul specializat în judecarea litigiilor de muncă și de asigurări sociale din cadrul Tribunalului A..
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și citită în ședința publică, azi 25.02.2015.
Președinte, A. E. Hancaș | ||
Grefier, O. D. D. |
Red.tehnored.HAE
Listat D./ex.6/25 02 2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 833/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 116/2015.... → |
|---|
