Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1680/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1680/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 3612/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1680/2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de M. Educației Naționale și de pârâta U. S. Haret București împotriva sentintei nr. 1562/C./2014 pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului a Tribunalului A..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reprezentanta intimatului reclamant N. P., avocat M. D. Surpețeanu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă.
Instanța, procedând la verificarea din oficiu a competenței de a soluționa prezenta cauză, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, pe care o reține spre soluționare.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă etapa cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului declarat de M. Educației Naționale și asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de M. Educației Naționale, pentru motivul că acesta nu a fost timbrat, respingerea recursului formulat de pârâta U. S. Haret București, menținerea sentinței atacate și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, susținând că este incorect ca un pârât să formuleze cerere de chemare în garanție a unei persoane care deja este parte în proces, în calitate de pârât.
Față de actele aflate la dosar și de susținerile orale ale reprezentantei reclamantului, instanța lasă cauza în pronunțare.
Curtea de Apel
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr.1562/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și Insolvență s-a dispus admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul N. P. în contradictoriu cu pârâții M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și U. "S. HARET”,s-a dispus obligarea paratului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să avizeze tipărirea formularelor tipizate, constând în diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamant, pârâtei U. "S. HARET” să elibereze in favoarea reclamantului, diploma de licență și suplimentul la această diplomă, adeverinta de studiu, foaia matricola. A fost respinsa cererea de chemare în garantie formulata de USH fata de MEN, au fost obligati paratii la plata catre reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecata . A fost respinsa cererea de chemare în garantie formulata de USH fata de MEN, precum si cererea universitatii de acordare a cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul M. Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate .
Apreciază că este incident motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Astfel, nu a fost luată în considerare dispozitia art.5 din H.G. 535/1999, și H.G. nr.1011/2001 capitolul IV, art.17, potrivit cărora, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. Haret.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatricule studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai daca organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționtă de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
In speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamantul- intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățit să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data inmatricularii reclamantului .Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În această ordine de idei, solicitarea reclamantului da a se elibera diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege dacât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Împotriva aceleiași sentinte a declarat recurs si parata USH, solicitand casarea în parte a sentintei, aratand ca în mod nelegal a fost respinsa cererea de chemare în garantie, fiind admisibila, fata de dispozitiile art. 72 din Codul de procedură civilă, cat si fata de dispozitiile art. 7 si 8 din Ordinul 2284/2007 fiind necesara remiterea formularelor tipizate pentru eliberarea diplomelor .
În drept s-au invocat dispozitiile art. 488 din codul de procedură civilă . Reclamantul a depus întampinare prin care solicita respingerea recursurilor declarate, fata de împrejurarea ca sentinta primei instante este temeinica si legala.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, dar și ale dispozițiilor art.496 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele :
Recurentul MEN critică în esență sentinta cu privire la soluția pronuntata, întrucât, în urma admiterii acestei cereri a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diplomă de licență și Suplimentele la diplomă pentru reclamant.
Curtea, analizand recursul declarat in cauza, constata ca nu este timbrat, potrivit dispozitiilor legale.
Pârâtul MEN a fost citat potrivit dispozitiilor art. 200 al.1 teza I din Codul de procedură civilă, la adresa indicata prin cerere, cu mentiunea de a depune taxă judiciara de timbru în sumă de 100 lei, potrivit dovezii existente la filele 22- 23 din dosarul Curții, dar pârâtul nu a îndeplinit această obligație legala pana la primul termen de judecata.
În conformitate cu prevederile art. 1 coroborate cu cele ale art. 24 din OUG 80/2013, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru .
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 al. 2 si 3 din Codul de procedură civilă, la cererea de recurs se va atașa dovada achitarii taxei judiciare de timbru, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Astfel fiind, Curtea în temeiul art.486 alin.2 si 3 din Codul procedură civilă, coroborat cu art. 33 din OUG nr. 80/2013 va constata nul recursul declarat de paratul M. Educației Naționale împotriva sentinței nr. 1325/2014 pronuntata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului A. .
Instanta de recurs, analizand sentinta recurata sub aspectul recursului declarat de USH privind gresita neadmitere a cererii de chemare în garantie, fata de dispozitiile art. 55 si 72 din Codul de procedură civilă, constata ca o parte într-o cauza nu poate avea atat calitatea de parat, cat si pe cea de chemat în garantie, cele doua institutii fiind incompatibile, solutia pronuntata în acest sens de tribunal fiind legala si temeinica .
În conditiile în care parata USH este parte cazuta în pretentii, nefiind îndeplinite cerintele art. 453 din Codul de procedură civilă, în mod corect nu au fost acordate cheltuielile de judecata .
În consecinta, se va constata nul recursul declarat de chematul în garantie M. Educatiei Nationale împotriva sentintei nr. 1562/ 2014 pronuntata de Tribunalul A. și se va respinge ca nefondat recursul declarat de parata U. S. Haret împotriva aceleiasi sentinte .
F. de împrejurarea ca recursul declarat de Universitate a fost respins, se va respinge cererea paratei USH de acordare a cheltuielilor de judecata în recurs.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, obligă recurentele să plăteasca intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecata în recurs, reprezentand onorariul avocatial, dovedit cu chitanta nr. 254/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constata nul recursul declarat de M. Educației Naționale împotriva sentintei nr. 1562/C./2014 pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului a Tribunalului A..
Respinge ca nefondat recursul declarat de parata USH împotriva aceleiași sentințe .
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecata în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 05 2015 .
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. G.M. 2 ex/19.05.2015
J. fond G.C. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1050/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 92/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
