Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 921/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 921/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 1646/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 921/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2463/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect suspendare executare act administrativ anulare act control taxe si impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, iar intimata reclamantă M. A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 alin.1 pct.2 NCPC.
Instanța din oficiu, invocă lipsa de interes a Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu în declararea recursului și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2463/2014 Secția a II-a Civila, de C. Administrativ și F. a Tribunalului Sibiu a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta împotriva pârâților Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația județeană a Finanțelor Publice Sibiu, S. F. Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu și a suspendat decizia privind stabilirea diferențelor de taxă de poluare nr. 42.544/23.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Instanța a reținut că probele administrate în cauză oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal contestat așa încât se apreciază ca fiind întemeiate argumentele reclamantului cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare sub acest aspect.
Caracterul urgent al suspendării executării acestui act administrativ-fiscal cu caracter individual trebuie apreciat și în raport de necesitatea de a statua cu titlu provizoriu în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu iminent, astfel cum acesta este definit la art.2 alin.(1) lit. ș) din Legea nr.554/2004, modificată.
Iminența producerii prejudiciului nu trebuie, conform practicii constante a instanței de contencios constituțional (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr.1.103/08.09.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 783/04.04.2011, Decizia Curții Constituționale nr.804/03.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 481/14.08.2010 și Decizia Curții Constituționale nr.700/17.06.2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 570/29.07.2008) dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales când aceasta depinde de un ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de previzibilitate suficient.
Tribunalul apreciază că, documentele depuse la dosarul cauzei, fac verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul contribuabilul supus reverificării modalității de stabilire a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, încasată în anul 2012, care a îndeplinit obligația fiscală, bazându-se pe justețea stabilirii sale de către organul administrativ teritorial, așa încât argumentele cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare invocate reclamant sunt de natură să justifice cu caracter provizoriu o astfel de măsură.
Având în vedere consecințele pe care punerea în executare a deciziei emise pe baza elementelor de reapreciere luate în calcul la restabilirea normei de poluare, a cărei anulare se solicită pe calea recursului administrativ, se apreciază că este îndeplinită și condiția prejudiciului previzibil cu evidență.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente mai sus expuse Tribunalul, în temeiul art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, modificată coroborat cu prevederile art.215 alin.(2) teza I și alin.(3) din Codul de procedură fiscală și în acord cu Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Consiliu de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă apreciază ca justificată cererea de suspendare a executării formulate de reclamantă.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat.
Față de toate aceste constatări rezultă clar, că starea de fapt reținută în actul de impunere este corectă.
Se impune a se reține că nu există nici un caz bine justificat al vreunui dubiu al impunerii, așa că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art.14 din L.554/2004 și se impune respingerea cererii de suspendare.
Dacă în cauză nu s-a făcut dovada unei astfel de stări decât cea reținută în decizii, ci se invocă numai o interpretare a legii, apreciază că nu se poate susține că actul de impunere este nelegal și se impune respingerea cererii de suspendare.
După cum a arătat actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și orice susținere contra se judecă în cauza care privește fondul cauzei și unde se pot face probe în ceea ce privește starea de fapt și cea de drept.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și F. prin Decizia nr.5191/27.10.2005, reținând că:”prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce întru-un stat de drept este de neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.”
Față de aceste motive apreciază că nu s-a făcut dovada cazului bine justificat și că toate susținerile reclamantei privitoare la stare de fapt și la argumentele de drept ale unui alt tratament fiscal pot fi verificate numai de instanța care soluționează fondul cauzei de contencios administrativ nu de instanța care verifica condițiile suspendării.
În ceea ce privește a doua condiție, respectiv prevenirea pagubei iminente.
Reclamantul nu și-a motivat cererea prin care a solicitat suspendarea executării silite și nici nu au făcut dovada că această condiție este îndeplinită.
Paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit.s din L.554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, drept prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării fiind o măsură de excepție se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, și care trebuie dovedită, dar această condiție nu este îndeplinită.
De asemenea până nu se depune o cauțiune, îndreptată spre maximul prevăzut de lege, tinând cont de cuantumul sumei suplimentare, în conformitate cu dispozițiile art.215 alin.2) din O.G. nr.92/2003, consideră că, instanța nu poate pune în discuție cererea de suspendarea executării actelor administrative atacate.
În drept, invocă dipozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, art.215 din O.G. nr.92/2003.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.32 alin.1 lit.d C.pr.civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
În speță, se constată că recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu nu justifică interes în promovarea recursului, de vreme ce actul a cărui suspendare a fost dispusă nu a fost emis de aceasta iar hotărârea de suspendare nu o vizează, nefiind indicată în dispozitivul sentinței.
În consecință, în baza art.496 C.pr.civ., Curtea va Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2463/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.2463/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Martie 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.tehnored.POM.
2ex./M.S. 06 Martie 2015
Jud.fond: O. M.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2453/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2554/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
