Obligaţia de a face. Decizia nr. 291/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 1384/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 291/2015
Ședința publică din 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul H. D. împotriva sentinței administrative nr. 1105/C./2014, pronunțate de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Se constată că recurentul – reclamant, prin avocat I. C. F. a depus la dosar prin Serviciul Registratură al instanței un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Din oficiu, instanța invocă excepția nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art.486 alin.2 și 3 din NCPC având în vedere că recurentul reclamant H. D. nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs și rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1105/C./2014 Tribunalul Aba a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul H. D. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI A. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR A..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii formulate, arătând că sentința este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În motivare, a arătat că instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr.9/2013 reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității Europene iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public. Instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr.9/2013 are un caracter protecționist, producând un efect echivalent taxelor și tarifelor vamale, respectiv creșterea prețurilor pentru produsele importate fiind contrară art.90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene.
Plata acestei taxe prevăzută de OUG nr.9/2013 contravine Tratatului Comunității Europene care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
În mod evident, prin adoptarea OUG nr.9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulații a mărfurilor, neutralității impozitării interne și s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, fiind nerespectate prevederile art.90 din Tratatul Uniunii Europene (art.110 TFUE).
Potrivit jurisprudenței CJUE, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Deși modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehicule second – hand achiziționate din afara României și cele similare de pe piața internă este, cel puțin identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenției legislativului de înnoire a parcului auto național cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziționate din spațiul intracomunitar, numărul tranzacțiilor de vânzare – cumpărare cu autovehicule deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 sau taxa de poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii de poluare fiind infim.
Susține că actualul act normativ este contrar art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinat să facă nai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel achiziționarea autovehiculelor noi produse în România.
La termenul de judecată de azi, instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa dovezii taxei judiciare de timbru.
Analizând în prealabil excepția nulității recursului, Curtea reține următoarele:
Conform art. 24 alin. (1) recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din Codul de procedură civilă.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.33 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
Potrivit art.486 alin.2 din NCPC la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru conform legii, iar potrivit alin.3 această cerință este menționată sub sancțiunea nulității.
Raportat la aceste împrejurări de drept, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs în cuantum de 100 lei, fila 14, sub sancțiunea anulării cererii, nu și-a îndeplinit această obligație.
Din aceste considerente, instanța, în baza art. 486 alin. 3 din NCPC, va dispune anularea recursului, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de reclamantul H. D. împotriva sentinței administrative nr. 1105/C./2014, pronunțate de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr._ .
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. D.D.B.
4ex./ 27 Ianuarie 2015
Jud. Fond. C. F.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 572/2015.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
