Alte cereri. Decizia nr. 1238/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1238/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 121/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1238/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător V. S.
Judecător Olguța L. T.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuienta C. E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei nr. 2316 din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat P. L. pentru revizuienta C. E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău și avocat P. A. pentru intimatul P. N. D., lipsă fiind reprezentantul intimatei C. Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a E. Judecătorești din România.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat P. L., având cuvântul, consideră că instanța de recurs nu a avut în vedere apărările formulate de revizuientă și arată că în motivele cererii de revizuire sunt precizate aspectele care nu au fost analizate de instanța de recurs. În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Avocat P. A. consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, sens în care solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată pentru motivele arătate în întâmpinare.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Constată că prin decizia nr. 2316/13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis recursul promovat de recurentul P. N. D. în contradictoriu cu intimatele C. Superioară de Disciplină U.N.E.J. și C. E. Judecătorești Bacău.
S-a anulat Hotărârea nr.11/2012 emisă de Uniunea Națională a E. Judecătorești din România.
S-a admis contestația și s-a anulat Hotărârea nr.5/2012 a Camerei E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A fost înlăturată obligația de plată a sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluție, a reținut instanța că răspunderea disciplinară a executorilor judecătorești poate fi atrasă, ca de altfel în cazul oricărei alte forme de răspundere disciplinară, numai în cazurile și cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor expres prevăzute de lege.
În speța de față se observă că recurentului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară constând în avertisment, pentru încălcarea prevederilor art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, care prevăd posibilitatea stabilirii răspunderii disciplinare a executorului judecătoresc pentru „întârzierea sistematică și neglijența în efectuarea lucrărilor”, ca fapte de care executorul judecătoresc trebuie să răspundă disciplinar.
Aplicând interpretarea limitativă și după scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestui caz de atragere a răspunderii disciplinare, rezultă că sintagmei „neglijenței în efectuarea lucrărilor” nu-i pot fi circumscrise alte fapte decât acelea care privesc activitățile de executare silită, luate în înțelesul lor restrâns, de lucrări necesare ducerii la îndeplinire a cererilor creditorilor care i se adresează executorului judecătoresc pentru și în strânsă legătură cu executarea silită a titlurilor lor de creanță.
Nu pot fi însă circumscrise acestei noțiuni faptele de ținere ale evidenței activității sau neregularitățile legate de registrele obligatorii, care însă nu au legătură directă și nemijlocită cu ducerea la îndeplinire a executării silite în favoarea creditorilor, cum ar fi menționarea unei poziții de recipisă, întocmirea registrului de opisare în ordine alfabetică, fapte care, deși ar putea constitui manifestări neglijente ale executorului judecătoresc ce țin de evidența activității sale de profesionist, nu sunt însă în legătură și nu afectează legalitatea îndeplinirii atribuțiilor sale principale, legate cum am arătat, de actele de executare silită propriu-zise.
În același sens nu au fost dovedite întârzierile sistematice și nu pot fi considerate neglijențe în efectuarea lucrărilor nici neconcordanța numărului de file din dosarele analizate de comisia de disciplină, prin raportare la numărul de file indicat prin adresa nr. 2635/03.05.2012 de către executorul judecătoresc sancționat, din moment ce această neconcordanță nu poate fi circumscrisă noțiunii de lucrare (de executare silită) luată în sens restrâns.
Chiar dacă răspunderea disciplinară nu presupune prin definiție, pentru fapta imputată, lipsa posibilității atragerii răspunderii penale sau a exercitării contestației la executare, așa cum susține recurentul, întrucât formele de răspundere diferite ca natură juridică pentru aceeași faptă pot coexista și pot fi atrase simultan în mod legal, totuși în speță întârzierea în ordonarea registrului opis alfabetic nu poate fi considerată o întârziere sistematică și neglijență în efectuarea lucrărilor, nefiind circumscrise unei abateri a executorului judecătoresc de la conduita pretinsă de lege și care ar putea avea influență supra prestigiului profesiei în fața justițiabililor, scop principal pentru care a fost edictată răspunderea pentru faptele prevăzute la art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000.
Tocmai de aceea răspunderea disciplinară poate fi atrasă mai ales în cazurile în care activitatea executorului judecătoresc a dus la exercitarea și admiterea contestației la executare pentru neglijența manifestată în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege și legate strict de executarea silită ori în ipotezele în care faptele executorului au condus la admiterea unor plângeri penale pentru neglijența în serviciu a acestuia și vătămarea intereselor private ale creditorilor, independent însă de atragerea răspunderii civile a executorului pentru cauzarea de prejudicii, în aceste cazuri fiind și atins și afectat negativ prestigiul profesiei în ansamblul său prin efectuarea cu neglijență a lucrărilor de executare silită de către executorul care este sancționat disciplinar.
Nu se încadrează în textul de lege amintit nici faptul că avocatul a preluat direct onorariul din sumele de bani rezultate din executarea silită, întrucât nu s-a dovedit că creditorii nu l-ar fi mandatat pe avocatul respectiv să ridice sumele după depunerea lor de către debitor la dispoziția creditorilor și în contul de bancă indicat de executorul judecătoresc, neexistând vreo plângere sau nemulțumire din partea celor îndreptățiți în acest sens cu privire la sumele reținute; pe de altă parte această faptă nu poate constitui o neglijență în efectuarea lucrărilor, ci cel mult o delegare nelegală de atribuții în sarcina avocatului, făcută cu intenție și cu un scop precis, dar care nu poate fi încadrată în textul de lege reținut în stabilirea răspunderii recurentului.
Nici omisiunea de deschidere a unui cont de consemnări nu poate fi încadrat în prevederile art. 47 din Legea nr. 188/2000, această omisiune neputând fi considerată o lucrare de executare silită concretă, cum sunt cele la care se referă lit. e) din textul de lege.
În același sens nu are relevanță, sub aspectul stabilirii răspunderii disciplinare, nici prin ce fel de conturi s-au derulat transferurile de sume, din moment ce nu s-a făcut dovada că folosirea anumitor conturi, iar nu a celor indicate sau considerate a fi obligatorii de către intimați, ar fi dus la întârzierea plăților sau a celorlalte acte de executare silită.
În fine, nici fapta de solicitare de învestire cu formulă executorie a unor bilete la ordin fără mandat din partea creditorului nu poate fi circumscrisă noțiunii de neglijență în efectuarea lucrărilor, pe de o parte pentru că învestirea presupune un act pozitiv, iar nu unul omisiv, iar pe de altă parte pentru că solicitarea învestirii cu formulă executorie este o faptă care presupune prin esență intenția, iar nu forma culpei ușoare reprezentată de neglijența executorului, mandatul putând fi dat și retroactiv, procura dată ulterior valorează mandat pentru actele efectuate fără mandat - ratihabitio, mandatur aequiparatur; în plus nu s-a făcut dovada că prin distribuirea sumelor fără citarea părților s-ar fi adus atingere prestigiului profesiei sau s-ar fi adus atingere drepturilor creditorilor, lipsa citării fiind de ordine privată și putând fi acoperită prin prezența părților, cum nu pot fi considerate neglijențe în executarea lucrărilor nici încasarea onorariului înaintea finalizării executării silite ori de revenire asupra onorariilor percepute inițial, toate aceste manifestări de voință vizând interesul exclusiv al creditorilor ori politica fiscală și care presupun prin definiție întocmirea unor acte unilaterale cu intenție calificată prin scop, incompatibile cu noțiunea de „neglijențe în efectuarea lucrărilor”, faptă reținută de către intimați pentru sancționarea cu avertisment a recurentului.
Împotriva deciziei Curții de apel a formulat Cerere de revizuire, C. E. judecătorești de pe lângă Curtea de apel Bacău întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Instanța de recurs s-a limitat să facă o interpretare juridică a dispozițiilor art. 44 lit. e din Legea nr.188/2000 în sensul stabilirii faptelor ce intră sub incidența acestui text, fără a analiza și celelalte apărări invocate în mod expres de către intimat.
Ori în condițiile în care instanța a fost investită cu soluționarea unui recurs având ca obiect o hotărâre pronunțată de o autoritate publică în speță C. Superioară de Disciplină, aceasta trebuia să procedeze mai întâi la analizarea motivelor ce țin de formalitatea și legalitatea deciziei atacate și concluzionând că toate aceste aspecte nu-și găsesc suport juridic, să treacă pe analiza pe fond a speței.
Arată revizuienta că instanța de recurs a trecut peste toate aceste aspecte și a procedat la analizarea faptelor pentru care a fost sancționat executorul judecătoresc, fără a stabili în prealabil dacă: a existat un mandat având ca obiect controlul, dacă a fost respectat dreptul la apărare, dacă au fost respectate competențele stabilite de lege în domeniu, dacă hotărârea Comisiei de disciplină a fost motivată.
Dacă instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina recurentului nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute la art.44 lit. e din Legea nr.188/2000 și prin urmare decizia atacată este nelegală, arată revizuenta că instanța de recurs trebuia să admită recursul doar în parte sau să precizeze că celelalte motive invocate de către recurent nu vor mai fi analizate, cu indicarea motivelor ce ar sta la baza unei asemenea ipoteze.
Arată revizuenta că privând părțile de o analiză juridică asupra acestor chestiuni și implicit de o soluție la problemele invocate ne aflăm în fața unei decizii care nu soluționează cauza sub toate aspectele,conform cadrului procesual stabilit de către executor P. N., în temeiul principiului disponibilității.
Intimat P. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire, arătând că motivele invocate de către revizuentă nu se circumscriu dispozițiilor art.322, pct.2 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce vor urma:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac deoarece motivele pentru care poate fi introdusă o cerere de revizuire sunt prevăzute limitativ de legiuitor.
Potrivit dispozițiilor art. 322 Cod procedură civilă sunt supuse revizuirii hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în următoarele cazuri: pct.2: dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut,ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, prin ,,lucru cerut” trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii.
Textul art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, vizează inadvertențele dintre obiectul supus judecății și nepronunțarea instanței asupra uneia din cererile formulate (minus petita) și este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății și nu de examinarea criticilor aduse prin motivele de recurs. Cazul de revizuire de la pct. 2 al art. 322 constituie o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății (de a se pronunța asupra tuturor lucrurilor – capetelor de cerere – solicitate).
Pentru ca instanța să se fi pronunțat minus petita trebuie ca ea „să nu se fi pronunțat asupra unui lucru cerut”. Cu alte cuvinte, instanța, din greșeală, a omis să se pronunțe asupra unei cereri sau asupra unui capăt de cerere cu care ea a fost legal învestită.
Prin modul de soluționare a recursului și abordarea motivelor de recurs, Curtea a răspuns argumentat criticilor formulate.
Ori, ceea ce revizuenta consideră că reprezintă „omisiuni” ale instanței de recurs, nu reprezintă inadvertențe dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât ci, cel mult, neanalizarea unor mijloacele de apărare, dar care nu deschid calea revizuirii.
De asemenea, Curtea mai reține că, revizuent poate fi oricare din părțile care au figurat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, cu condiția însă de a justifica un interes.
Ori revizuenta invocă critici referitoare la neanalizarea de către instanța de recurs a tuturor apărărilor formulate de către recurentul P. N., aspecte pe care ar fi avut interes numai acesta să le invoce.
De fapt, revizuenta prin promovarea prezentei căi extraordinare de atac urmărește reanalizarea fondului, apreciind că instanța de control judiciar trebuia să procedeze mai întâi la analizarea motivelor ce țin de formalitatea și legalitatea deciziei atacate și concluzionând că toate aceste aspecte nu-și găsesc suport juridic, să treacă pe analiza pe fond a speței, că instanța de recurs a trecut peste toate aceste aspecte și a procedat la analizarea faptelor pentru care a fost sancționat executorul judecătoresc, fără a stabili în prealabil dacă: a existat un mandat având ca obiect controlul, dacă a fost respectat dreptul la apărare, dacă au fost respectate competențele stabilite de lege în domeniu, dacă hotărârea Comisiei de disciplină a fost motivată, ceea ce este inadmisibil.
Cât privește susținerea revizuentei că instanța de recurs trebuia să admită recursul doar în parte, o astfel de soluție nu se regăsește în dispozițiile art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 323 Cod procedură civilă, se va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2, Cod procedură civilă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta C. E. Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei nr. 2316 din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații P. N. D. și C. Superioară de Disciplină București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. M. C. V. S. OLGUȚA L. T.
GREFIER,
C. M.
Red.d.r. – C. Șt., C.P., V.P.
Red.dec. revizuire – O.L.T. – 05.04.2013
Tehnored. – O.L.T. – 05.04.2013
ex. 2
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 147/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3302/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
