Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 211/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 171/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător C. Ș.
Judecător C. P.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-reclamantă G. R. I. împotriva sentinței civile nr. 109/CA din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08 ianuarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109/CA/27.04.2012 s-au respins excepțiile de inadmisibilitate, autoritate de lucru judecat și lipsă de interes.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta G. R. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIULUI L. VĂLENI ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate:
Reclamanta a învestit instanța cu cererea de constatare a nulității absolute parțiale a hotărârii nr.13/2001 emisă de C. L. al Comunei Văleni și cu cererea accesorie privind recunoașterea interesului legitim de a intra în posesia terenului în suprafață de 4127 m.p.
Aceeași cerere, formulată de reclamantă la data de 09.07.2009, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei V., prin sentința civilă nr.4065/17.10.2010 a acestei instanțe fiind declinată competența în favoarea Tribunalului N.. Recursul declarat împotriva sentinței de declinare a fost soluționat de Tribunalul V., prin decizia nr.192/01.02.2011 fiind admis recursul, modificată sentința și declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului V. - Secția de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr.311/CA/04.07.2011 s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile și s-a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr.878/14.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 7-8,14-15), hotărârea nr.13/2001 a fost comunicată reclamantei la data de 01.04.2010, plângerea prealabilă fiind formulată de reclamantă la data de 12.04.2011. Deși la data de 12.05.2011 pârâtul a respins plângerea prealabilă ca tardivă (tardivitatea plângerii prealabile echivalând cu lipsa acesteia), în cauză nu a mai invocat lipsa plângerii, sens în care instanța va acorda eficiență dispozițiilor art.109 alin.3 din codul de procedură civilă potrivit cărora neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
În consecință, cu privire la capătul de cerere principal, respectiv de anulare a hotărârii nr.13/2001, instanța a respins excepția de inadmisibilitate invocată la termenul din 28.02.2012.
De asemenea, instanța a respins și excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârât. Așa cum s-a arătat, cererea anterioară a reclamantei de anulare a aceleiași hotărâri a fost respinsă de Tribunalul V. pe excepția de inadmisibilitate. Potrivit dispozițiilor art.1201 din Codul Civil (în vigoare la data învestirii instanței) este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Pentru a opera însă autoritatea de lucru judecat este necesar ca prima hotărâre rămasă definitivă să fi rezolvat fondul procesului dintre părți, situație care nu se regăsește în cauză.
Și excepția lipsei de interes este neîntemeiată. În raport de susținerile reclamantei cu privire la includerea în domeniul public, prin hotărârea contestată, a unor imobile care au aparținut autorilor săi și de temeiul de drept invocat în cauză, instanța constată că reclamanta urmărește prin promovarea acțiunii un folos practic, folos de natură să justifice interesul în promovarea acțiunii.
Cu privire la fondul cauzei.
Prin hotărârea nr.13/2001,C. L. al Comunei Văleni a reactualizat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei, potrivit anexelor care fac parte integrantă din hotărâre. La numărul curent 215, codul de clasificare 1.6.2. din anexa privind inventarul bunurilor imobile, s-a menționat suprafața de 4127 m.p. teren și două corpuri de clădire, la categoria „denumirea bunului” menționându-se Școala Generală Văleni-Gandore.
Susținerile reclamantei potrivit cărora respectivele imobile au aparținut autorilor săi nu sunt de natură să ducă la constatarea nulității hotărârii. La adoptarea hotărârii pârâtul a avut în vedere dispozițiile H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. Potrivit anexei nr.3 la normele tehnice, în lista orientativă cuprinzând unele categorii de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor, la litera h sunt prevăzute terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatre, case de cultură, cămine culturale, case și palate ale copiilor, biblioteci, muzee, grădinițe, cămine, spitale, policlinici, cămine de copii, de bătrâni și pentru persoane cu handicap și alte asemenea instituții;
Rezultă, în consecință, că, includerea în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public a obiectivului Școala Generală Văleni-Gandore, s-a făcut în conformitate cu dispoziția anterior enunțată.
Emiterea hotărârii s-a făcut de pârât la data de 11.04.2001, respectiv la scurt timp după publicarea în Monitorul Oficial (la14 februarie 2001) a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Astfel, orice alte modificări survenite în domeniul public al unității administrativ-teritoriale prin aplicarea dispozițiilor privind restituirea proprietăților nu afectează temeinicia și legalitatea unei hotărâri anterioare de inventariere a bunurilor.
Potrivit art.6 din Legea nr.218/1998-invocat de reclamantă - fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat iar potrivit aliniatului 2 bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Însă, analiza valabilității titlului în baza căruia imobilele au trecut în proprietatea statului este dată în competența instanței de judecată, aliniatul 3 al articolului 6 stabilind că instanțele de judecată sunt competente să stabilească valabilitatea titlului, valabilitate care se impune a fi stabilită numai în cadrul unei acțiuni specifice dreptului apreciat încălcat de titularul acestuia.
Pentru considerentele reținute instanța constată că în cauză nu sunt motive care să ducă la constatarea nulității parțiale a hotărârii nr.13/2001, reclamanta având posibilitatea de a-și valorifica eventualele drepturi conform dispozițiilor speciale prevăzute de legislația privind restituirea proprietăților.
În raport de considerentele reținute cu privire la capătul de cerere principal, instanța va respinge și capătul de cerere privind, recunoașterea interesului legitim de a intra în posesia terenului în suprafață de 4127 m.p., capăt de cerere formulat de reclamantă în baza Legea nr.554/2004.
De asemenea, în raport de limitele competenței conferită instanței de contencios administrativ, în cauză nu se vor analiza nici susținerile făcute de pârât în întâmpinare cu privire la netemeinicia pretenției reclamantei asupra terenului în suprafață de 4127 m.p.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei, taxă judiciară de timbru și 0.15 lei timbru judiciar
În motivarea recursului reclamanta critică hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
1. Potrivit Legii învățământului 84/1995 în art. 166 este precizat că baza materială a învățământului, în care sunt incluse spațiile necesare procesului de învățământ și terenuri agricole, constă în întregul activ al Ministerului Educației Naționale, Școala generală Văleni – Gandore și terenul aferent aparținea la data emiterii hotărârii contestate Ministerului Educației Naționale și nu s-a făcut dovada potrivit art. 166 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, transferului acestor bunuri către C. L..
Că cele două corpuri de clădiri reprezentând școala nu au fost realizate din fondurile primăriei, ci au fost preluate abuziv de la autorii săi, hotărârea contestată încălcând astfel și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1988.
2. Sentința recurată este partinică față de pârât prin aceea că s-a reținut emiterea hotărârii contestate la scurt timp după publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 10/2001, or nu este legală stabilirea de către instanță pe acest temei, a actului administrativ contestat.
3. Susține recurenta că imobilele în discuție ar fi putut fi revendicate în temeiul Legii nr. 18/1991, autoarea sa formulând cerere de restituire în baza căreia i-au fost stabilite dreptul la acțiuni, la Stațiunea de Cercetare și Producție pentru cultura Pajiștilor.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din adeverința nr. 99/1953 imobilul format din clădire și teren au fost preluate de Sfatul Popular al comunei Văleni la data de 19.05.1953, iar până la preluare în clădirile preluate își desfășura, de circa 4 ani, cursurile școlii elementare, aceasta funcționând în aceeași clădire și ulterior.
Prin hotărârea contestată intimata a reactualizat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Văleni, în condițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998.
Este adevărat că potrivit art. 166 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, baza materială a învățământului de stat constă în întreg activul patrimonial al Ministerului Învățământului. Chiar dacă, prin alin. 2 din articolul 166 este definită baza materială nu este suficient că în imobilele la care se referă hotărârea contestată să se desfășoare procesul de învățământ, ci ca acele spații să fi făcut parte din activul patrimonial al Ministerului Învățământului, adică imobilele respective să fi fost evidențiate în patrimoniul Ministerului. Or, în cauză recurenta nu a făcut dovada că imobilele au fost transmise, într-o formă juridică conformă cu legea, în patrimoniul Ministerului, ci doar că acestea au fost preluate de Sfatul Popular al actualei comune Văleni.
Așadar, critica recurentei privind inventarierea de către intimată a unor bunuri ce ar fi aparținut unei alte entități nu poate fi primită.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 R (forma 2001), fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6.03._89 dacă au intrat în proprietatea statului, în temeiul unui titlu valabil. Așa fiind, în condițiile în care imobilele la care se referă Hotărârea nr. 13/2001 se aflau în patrimoniul comunei Văleni, având în vedere destinația acestora, intimata cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 548/1998 a inventariat bunurile menționate și le-a înscris în domeniul public al comunei, recurenta putând să-și valorifice eventualele drepturi cu privire la aceste bunuri în condițiile Legii nr. 10/2001.
De asemenea, hotărârea emisă în condițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 doar realizează inventarierea bunurilor din unitatea administrativ-teritorială care se află în domeniul public al unității, dovada proprietății acestora trebuie realizată potrivit dreptului comun însă, chiar și într-o astfel de situație, hotărârea de inventariere a unor astfel de bunuri nu poate fi desființată ca nelegală atâta timp cât bunurile inventariate sunt cuprinse în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, recurenta nefăcând dovada că regimul juridic al acestora ar fi fost stabilit în condițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001 și în consecință, nici cea de-a doua critică nu se fondează.
În ceea ce privește ultima critică adusă de recurentă sentinței recurate nici aceasta nu se fondează. Fără a analiza aplicabilitatea Legii nr. 18/1991 instanța de recurs reține că proprietarul care a pierdut posesia bunului asupra căreia are un drept de proprietate, are deschisă calea revendicării acestuia, procedură în care sunt comparate titlurile celor care pretind drepturi asupra bunului respectiv.
Acest mod de apărare a dreptului de proprietate nu este de natură a afecta legalitatea hotărârii prin care s-au inventariat bunurile din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, titlurile în baza cărora părțile pretind dreptul real asupra bunurilor fiind comparate și nu listele de inventar oricare ar fi actul în temeiul cărora au fost întocmite.
În consecință, chiar dacă autoarea reclamantei ar fi putut revendica terenul, în lipsa unei hotărâri prin care să se fi statuat asupra drepturilor părților, prezumția legalității H.C.L. nr. 13/2001 este deplină.
Concluzionând, așa cum a reținut și instanța de fond, hotărârea prin care s-a realizat reactualizarea inventarului domeniului public al comunei Văleni a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1991, a H.G. nr. 548/1999 și a Legii nr. 69/1991, recursul declarat de reclamantă, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă G. R. I. împotriva sentinței civile nr. 109/CA din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. al comunei Văleni, județul V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. P. C. Ș. C. P.
GREFIER,
C. M.
red.s. – D. S.
Red.d.r.- V.P. - 31.01.2013
Tehnored.- V.P./C.M. – 31.01.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 898/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 3494/2013.... → |
|---|
