Pretentii. Decizia nr. 4050/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4050/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 2666/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4050/2013
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător P. C.
Judecător V. P.
Grefier O.-N. P.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 713/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant I. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul-reclamant I. C., avocat T. B. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/08.10.2013, aflată la fila 7 dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată, termen acordat pentru ca intimatul-reclamant I. C. să depună la dosarul cauzei dovada înmatriculării autoturismului pentru care se solicită restituirea taxei de poluare, într-un stat membru al UE, anterior achiziționării sale.
Intimatul-reclamant I. C., prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada înmatriculării autoturismului pentru care se cere taxa de poluare, într-un stat membru al UE.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului dedus judecății.
Intimatul-reclamant I. C., prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 713/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, ca fiind legală și temeinică. Totodată, învederează instanței faptul că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr. 242/08.10.2013, în cuantum de 300 lei, aflată la fila 8 din dosar.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă 713/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a admis acțiunea, formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Bacău, a obligat pârâta AFP Bacău să restituie reclamantului suma de 3913 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală ce se va calcula potrivit art 124 coroborat cu art 70 alin.(1) Cod pr.fiscală, cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a sumei până la data plății efective.
A obligat pârâta la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat, autoturismul marca Volkswagen cu nr de identificare WVWZZZ1JZXW329050, conform contractului de vânzare-cumpărare .
Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost nevoit să achite o taxă de poluare de 3913 lei.
Prin decizia de calcul nr._ din 15.11.2011 emisă de AFP Bacău, s-a stabilit că reclamantul datorează o taxă de poluare de 3913 lei, pentru reînmatricularea în România a autovehiculului achiziționat.
Reclamanta a achitat taxa de poluare stabilită de AFP Bacău, conform chitanței . nr._ din 16.11.2011.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut întemeiată acțiunea, în ceea ce privește restituirea taxei de poluare, în raport cu pârâta AFP Bacău, pentru următoarele motive:
OUG nr.50/2008 a instituit, începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
OUG nr.50/2008 a suferit mai multe modificări ulterioare, prin OUG 208/04.12.2008, OUG nr.218/10.12.2008, OUG nr.7/18.02.2009, Legea nr.329/05.11.2009 și OUG nr.117/2009.
Începând cu data de 01.01.2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte „acquis-ul comunitar” care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană.
Art.11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art.148 din Constituția României dispune că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești, obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne, obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal C 106/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a aștepta sau solicita eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tot astfel, în cauza C./Enel(1961), Curtea a stabilit că legea națională, care se îndepărtează de Tratat, nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europeane prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Această dispoziție comunitară apare și în art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, după . Tratatului de la Lisabona, cu același conținut ca cel al art.90 din TUE.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul a taxei introdusă prin OUG nr.50/2008, asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impusă unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
CJUE s-a pronunțat cu privire la modul de verificare a neutralității unei asemenea taxe în materia autovehiculelor second-hand în cauza C-47/88 Comisia/Danemarca.
Conform unei jurisprudențe CJUE constante, există o încălcare a art.110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicată unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare, deja înmatriculate pe teritoriul național (cauzele C-345/93 Nunes Tadeu, C-393/98 Gomez Valente, C 101/00 Tulliasiamies și Siilin).
În România, taxa de poluare nu este percepută la reînmatriculare pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006, prin OUG nr.110/2006 a fost restrânsă, conform dispozițiilor art.214 ind.1 Cod fiscal.
OUG nr.50/2008 a abrogat art.214 ind.1 din Codul fiscal, stabilind noi condiții pentru perceperea acestei taxe.
Acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE
Curtea s-a pronunțat, în cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 I. N., că art.90 TCE nu urmărește să împiedece un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota sau baza impozabilă a impozitelor existente, însă se opune introducerii de noi taxe interne care descurajează importul de produse din statele membre în raport cu produsele de pe piața națională.
Recent, Curtea s-a pronunțat prin Hotărârea din 03 iunie 2010 în cauza Kalinchev (C-2/09) cu privire la caracterul discriminator al accizei impuse de statul bulgar autovehiculelor importate din state UE, arătând că există o încălcare a art.110 primul paragraf TFUE atunci când impozitul (în sensul de taxă internă) aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr.50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza c-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01.iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr.50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art 110 pct.1 din TFUE.
În concluzie, taxa de poluare achitată de reclamantă este incompatibilă cu prevederile art.110 par.1 din TFUE.
Efectul direct al dreptului comunitar impune și autorităților naționale, inclusiv pârâtelor, să aplice dreptul comunitar cu prioritate, ori de câte ori constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
În ceea ce privește obligația, respectiv dreptul la restituirea (rambursarea) impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, CJUE are o jurisprudență constantă în acest sens, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-199/82 San Giorgio, C-62/93 B.P.Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 și C-442/98 Michailidis.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru, nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul European (C-397/98 și C 410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, reguli care trebuie să respecte principiul echivalenței, în sensul că nu pot fi instituite alte reguli pentru restituirea acestor sume decât cele pentru restituirea sumelor pe încălcarea dreptului național și principiul echității, în sensul că regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă recuperarea acestor sume (C-228/96, Aprile).
Pentru aceste considerente constatând că OUG 50/2008 a instituit un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din UE, în scopul reînmatriculării în România, în raport de prevederile art.110 par.1 din TFUE și că taxa achitată de reclamantă este nelegală, instanța în temeiul art 18 din Lg.554/2004, art 110 par.1 din TFUE și a dispoz.OUG nr.50/2008, a admis acțiunea și a dispus restituirea acesteia.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă nu are relevanță juridică, atâta timp cât înmatricularea autovehiculului era condiționată de plata acestei taxe.
În caz contrar, reclamantul nu se putea folosi de un bun pe care îl are în proprietate.
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art.120 al.7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000.
De altfel, reclamantul nu a indicat temeiul de drept al dobânzii, lăsând instanței sarcina de a califica cererea în drept, în raport de motivarea în fapt a reclamantei.
Potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 al.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară dreptului comunitar, că prin Legea 9/2012 s-au abrogat dispozițiile OUG 50/2006 cu modificările ulterioare și HG 686/2008, iar prin art. 12 din Legea 9/2012 s-au stabilit modalitățile de restituire a eventualei diferențe dintre taxa de poluare achitată conform OUG 50/2008 și taxa stabilită prin legea nouă.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Cu privire la legalitatea taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008, prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 148 din Constituția României și a dispozițiilor cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (110TFUE).
Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. (C-402/09) Curtea de justiție a reținut că, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării ți punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Constatând că legislația națională lasă în afara taxei autovehiculele aflate pe piața internă impunând doar taxa de poluare autovehiculele de ocazie cumpărate din statele comunitare, aceasta este contrară dispozițiile art. 90 alin. 1 din TCE (110TFUE), instanța de fond dispunând restituirea taxei de poluare în scopul înlăturării consecințelor încălcării dreptului comunitar.
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea 9/2012 acestea cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit OUG 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312. alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta la plata către intimatul-reclamant a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău cu sediul în Bacău, .. 33, județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 713/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant I. C., cu domiciliul în Bacău, Calea Mărășești, nr. 116, ., ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău la plata către intimatul-reclamant I. C. a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. fond L. H.
Red/tehnored. decizia recurs Cl. P.
OP /25.11.2013/ 2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2254/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2517/2013.... → |
|---|
