Pretentii. Decizia nr. 366/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 4398/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 366/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. – vicepreședinte instanță
Judecător L. A.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 815/CF din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul N. sub nr._ reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA-N. și a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să-i plătească suma de 1.180 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare a unui autoturism și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr.815/CF/4.05.2012 Tribunalul N. a admis acțiunea și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra-N. să restituie reclamantului suma de 1.180 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamantul T. I., în cursul anului 2007 a cumpărat un autovehicul second-hand, marca Audi A4, din Germania, pentru înmatricularea căruia a achitat pârâtei suma de 1.180 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu chitanța . 4 A nr._ din 18.01.2008.
Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a solicitat restituirea sumei plătite de la buget. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra-N. a răspuns reclamantului că nu există un act normativ care să reglementeze restituirea solicitată. Obligația plății taxei de primă înmatriculare a fost instituită prin art. 2141 și următoarele din Codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 214 2 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Instanța constată că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008 (dată la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.214 ind. 1 alin. 1 din Codul fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamantul - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
În consecință, urmează a fi înlăturate susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N. criticând-o sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional.
S-a mai arătat că dispozițiile care reglementează taxa de înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile T.C.E. deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea se face în condițiile art. 117 Cod procedură fiscală aprobat prin O.G. 92/2003.
S-a mai susținut că în mod eronat prima instanță a respins excepțiile prescripției și inadmisibilității acțiunii.
Totodată s-a susținut că nu se impunea obligarea la plata dobânzilor, situația creată neputând fi imputată recurentei,ci reclamantului care a stat în pasivitate. dobânda stabilită la obligația de plată și cheltuielile de judecată care ,în opinia recurentei,nu sunt datorate neavând culpă în încasarea taxei. Totodată dobânzile erau datorate din momentul expirări termenului stabilit de art.117 sau 70 C.pr.fiscală.
Recursul nu este întemeiat .
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii,în cauză sunt aplicabile dispozițiile recursului în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 24/ 6.07.2011 astfel că,în raport de dispozițiile art.329 alin.3 C.pr.civ. ,respingerea excepției inadmisibilității se impunea.
Referitor la excepția prescripției acțiunii, termenul de prescripție se calculează de la data primirii răspunsului nefavorabil la cererea de restituire formulată de intimata reclamanta,respectiv 9.06.2011.
Prin art. 2141 Cod fiscal s-a instituit o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142 Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale. Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din T.C.E.Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - Nadasdi și Nemeeth (Ungaria) și Berezinischi (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din T.C.E.
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141 - 2143 Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
În ceea ce privește dobânzile la sumele de restituit sau de rambursat de la buget, art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală. Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația, soluția fondului, fiind legală și sub acest aspect.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Piatra N. împotriva sentinței civile nr. 815/CF din 4 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. M. I.
Red.d.r. C.Ș.
E.S. 2 ex./11.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4233/2013. Curtea de Apel BACĂU | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1174/2013.... → |
|---|
