Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-05-2014, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 5410/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1694/R
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător M. R.
Judecător I. Ț.
Grefier M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.6030/CA din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ /2011, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.396 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 21 mai 2014, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr.6030/CA din 28.11.2013, Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta R. A. de Transport B..
Instanța de fond a reținut în considerentele sale că prin cererea înregistrată la data de 08.07.2013, reclamanta . P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 08.07.2013, sub numărul de mai sus, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta R. A. DE TRANSPORT B. a solicitat să se dispună:
- Anularea adresei nr. 2251/23.04.2013 prin care pârâta a notificat rezilierea contractului de furnizare motorină nr. 05/30.01.2013;
- Anularea adresei nr.2398/31.05.2013 prin care pârâta a respins plângerea prealabilă formulată de societate împotriva adresei nr. 2251/23.04.2013;
- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei diferite cantități de motorină, pe baza comenzilor primite conform contractului de furnizare motorină nr. 05/30.01.2013 și a emis mai multe facturi fiscale din a căror valoare pârâta nu a achitat suma de 1.350.384,03 lei. În continuare, aceasta a subliniat că datorită întârzierilor repetate în plata facturilor a notificat pârâtei rezilierea de plin drept a contractului de furnizare motorină, începând din data de 17.04.2013, prin adresa nr. 179 din 15.04.2013, conform art. 13.2 coroborat cu art. 17.1 și art. 17.4 din contract. Ulterior rezilierii de drept a contractului, la data de 23.04.2013, pârâta i-a notificat rezilierea aceluiași contract prin adresa nr. 2251 în conformitate cu disp. art. 17.3 lit a și lit. c din convenție, invocând faptul că societatea nu a îndeplinit obligația de livrare a comenzii nr. 778/19.04.2013. Reclamanta a mai arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva adresei nr. 2251/23.04.2013 care a fost respinsă de pârâtă prin adresa nr. 2398/31.05.2013 și că ambele adrese contestate în cauză sunt nelegale și netemeinice întrucât societatea și-a respectat obligațiile contractuale, contractul a fost reziliat de plin drept la data de 17.04.2013, din culpa pârâtei iar comanda nr. 778/19.04.2013 nu a fost confirmată de societate, fiind emisă după data rezilierii de drept a contractului. În final, reclamanta a precizat că nu sunt incidente în cauză disp. art. 17.3 din contract referitoare la rezilierea contractului, invocate de pârâtă și că pârâta nu avea dreptul de a rezilia contractul de vreme ce acesta era deja reziliat de drept, în baza pactului comisoriu prevăzut în contract și în condițiile în care pârâta era de drept în întârziere.
În drept, art. 1 și art. 8 din L. nr. 554/2004.
P. întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii arătând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, nelivrând comanda nr. 778/19.04.2013, că în intervalul 18.04._13 contractul de furnizare motorină era valabil, că reclamanta s-a răzgândit cu privire la rezilierea convenției începând cu data de 17.04.2013 și a condiționat rezilierea începând cu data de 24.04.2013 de nesemnarea unui act adițional la contract prin care erau modificate anumite clauze privind termenele de plată și penalitățile și că aceasta a executat două comenzi de livrare în perioada ulterioară datei la care aprecia că a intervenit rezilierea de drept a contractului, respectiv 17.04.2013. În final, pârâta a invocat prematuritatea capătului 2 al cererii, respinsă de instanță pentru motivele din încheierea de dezbateri și a arătat că reclamanta a calculat greșit penalitățile de întârziere și că valoarea debitului față de societate, la data depunerii întâmpinării este de 1.088.634,03 lei, ultima plată fiind efectuată în 05.09.2013 în sumă de 85.182,66 lei.
În fapt, instanța a constatat că părțile au încheiat, în baza OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziții publice, contractul de furnizare motorină nr. 05/30.01.2013 prin care reclamanta, ca furnizor s-a obligat să livreze pârâtei 3220 tone de motorină eșalonat, pe bază de comenzi ferme, în decurs de 1 an de la data semnării contractului (art. 2.1 și art. 3.1).
Din examinarea clauzelor contractuale, instanța constată că nu s-a prevăzut posibilitatea ca reclamanta să condiționeze livrarea motorinei de confirmarea comenzii ferme lansate de pârâtă. În consecință, lipsa confirmării comenzii nu are relevanță asupra obligațiilor contractuale asumate de părți atât timp cât o astfel de comandă de livrare a motorinei era realizată în perioada de valabilitate a contractului.
În acest sens, art. 12.1 din contract prevede obligația reclamantei de a livra produsul eșalonat pe bază de comandă fermă, înaintată cu cel puțin 2 zile înainte de data livrării, dată menționată în comandă, pe parcursul duratei contractului, respectând un termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii comenzii de la achizitor.
Conform art. 13.1 din contract, pârâta și-a asumat obligația de a efectua plata către reclamantă în termen de 45 de zile de la livrarea produsului, cu ordin de plată.
Instanța reține că pârâta a recunoscut existența unui debit în sumă de 1.088.634,98 lei față de reclamantă. Acest debit și penalitățile pretinse de reclamantă nu formează însă obiectul investirii instanței, relevanță având însă faptul că pârâta a depășit prin plățile efectuate, în anumite situații, scadența fixată contractual, aspect ce rezultă din compararea datei plății facturilor emise de reclamantă cu cea a scadenței obligației de plată.
P. art. 13.2 din contract, s-a prevăzut că în situația în care pârâta nu onorează factura în 15 zile de la împlinirea scadenței, reclamanta poate sista livrarea motorinei fără ca dreptul acesteia de a apela la clauza de reziliere să fie afectat.
Contractul încheiat de părți reprezintă un contract administrativ, conform art. 2 alin. 1 lit. c din L. nr. 554/2004, fiind încheiat în baza OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
De asemenea, instanța are în vedere că prin raportare la data semnării lui (30.01.2013), acordul de voințe al părților este guvernat și de dispozițiile Noului Cod Civil.
Fiind un contract cu ajutorul căruia autoritățile își îndeplinesc o parte din sarcini, acesta are un regim mixt, de drept public și de drept privat, caracter sprijinit și pe faptul că acest contract are o parte reglementară (stabilită prin lege) și o parte negociată.
Autoritatea publică are dreptul de a rezilia unilateral contractul încheiat, oricând constată că interesul public o impune, fără a recurge la justiție, în vreme ce cocontractantului i se recunoaște numai posibilitatea de a solicita rezilierea acestuia pe calea justiției.
În acest sens, trebuie reținut în cauză că regula în materia contractelor administrative este rezilierea judiciară a contractului, dar părțile acestui contract au posibilitatea de a conveni un pact comisoriu de gradul IV potrivit căruia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept.
Art. 1553 NCC, în reglementarea pactului comisoriu prevede că „pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului.”
Din interpretarea per a contrario a acestui text, rezultă că în situația în care părțile nu au prevăzut expres obligațiile a căror neexecutare atrage rezilierea de drept a contractului, pactul comisoriu nu produce efecte, cu consecința revenirii la regula rezilierii judiciare.
P. art. 17 din contract (f.12), părțile au reglementat situațiile în care intervine rezilierea contractului ca și caz de încetare a acestuia.
Astfel, la art. 17.1 au reglementat dreptul oricăreia dintre ele de a cere rezilierea (așadar cea judiciară), la art. 17.2 au prevăzut dreptul achizitorului de a denunța unilateral contractul în situația în care realizarea interesului public o impune, la art.17.3 au prevăzut obligațiile a căror neexecutare de către furnizor atrage rezilierea din partea achizitorului iar la art. 17.4 au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV.
Reclamanta s-a prevalat în emiterea adresei de reziliere a contractului nr. 179/15.04.2013 de prevederile pactului comisoriu menționat și a susținut prin cerere că acesta produce efecte juridice, în timp ce pârâta prin întâmpinare a arătat că și după adresa de reziliere a reclamantei, contractul a produs efecte juridice până la data la care achizitorul a reziliat contractul, respectiv 23.04.2013.
Din redactarea pactului comisoriu, cuprinsă în art. 17.4 din contract și disp. art. 1553 NCC, instanța constată că acesta nu produce efecte juridice și nu dă astfel dreptul reclamantei de a rezilia de plin drept contractul în litigiu.
În acest sens, părțile au prevăzut în mod generic că „în toate cazurile, rezilierea…contractului intervine de drept, fără nicio altă formalitate prevăzută de lege ori intervenția vreunei instanțe judecătorești (pact comisoriu de gradul IV)”.
Clauza în discuție nu cuprinde o enumerare a obligațiilor a căror nerespectare de către achizitor conduce la rezilierea de plin drept a convenției, fiind astfel lipsită de efecte juridice.
În consecință, reclamanta avea posibilitatea contractuală de a sista livrarea de motorină față de pârâtă, în măsura în care aceasta înregistra întârzieri în plata facturilor și să solicite în fața instanței competente rezilierea contractului.
Față de aceste considerente, în mod legal, pârâta a procedat la respingerea plângerii prealabile formulată împotriva adresei nr. 2251/23.04.2013, adresa de reziliere a contractului nr. 179/15.04.2013, emisă de reclamantă neproducând efecte juridice.
Conform acestei adrese, reclamanta a apreciat că rezilierea contractului a intervenit de drept cu începere din data de 17.04.2013.
Datorită lipsei efectelor juridice a acestui act, contractul de furnizare motorină și-a produs efectele juridice și după data de 17.04.2013 iar reclamanta era ținută să-și execute obligația de livrare a motorinei pe baza comenzilor pârâtei.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta a lansat trei comenzi al căror termen de livrare era ulterior datei de 17.04.2013, respectiv nr. 745/15.04.2013 cu termen de livrare la 19.04.2013, nr. 775/18.04.2013 cu termen de livrare la 23.04.2013 pe care reclamanta le-a și executat și nr. 778/19.04.2013 cu termen de livrare tot la data de 23.04.2013 dar neexecutată.
Reclamanta s-a apărat arătând că nu a confirmat ultima comandă și în consecință nu avea obligația s-o execute. Această apărare nu are suport în contractul încheiat de părți întrucât executarea obligației în discuție nu a fost condiționată de o confirmare din partea furnizorului.
În acest context, în conformitate cu disp. art. 17.3 lit. a și lit. c din contract, pârâta a reziliat unilateral contractul începând cu data de 23.04.2013 întrucât reclamanta nu a livrat produsul în termenul și cantitatea convenite în contract deși acest contract era în vigoare.
În contractele administrative, spre deosebire de cele civile, părțile nu se află pe poziție de egalitate juridică iar autoritatea în exercitarea prerogativelor de drept public de care dispune poate rezilia contractul, chiar fără intervenția justiției, atunci când interesul public (în cauză, asigurarea serviciului public de transport) o impune.
În consecință, pârâta nu a încălcat dispozițiile legale ori contractuale atunci când a emis adresa 2251/23.04.2013 de reziliere a contractului și nici când a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva acestei adrese, prin adresa nr. 2398/31.05.2013.
În ceea ce privește o eventuală neregularitate dedusă din neparcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe, instanța constată că reclamanta nu a invocat o atare apărare iar instanța este oprită s-o invoce din oficiu conform art. 193 alin. 2 NCPC.
În ceea ce privește procesul verbal nr. 2147/18.04.2013 încheiat de părți, în care reclamanta, ulterior notificării rezilierii cu începere din data de 17.04.2013 a arătat că va rezilia contractul începând cu data de 24.04.2013 dacă pârâta nu acceptă semnarea actului adițional pe care l-a propus acesteia, instanța are în vedere că acesta nu are relevanță în cauză față de considerentele arătate, data rezilierii contractului fiind cea menționată în adresa nr. 2251/23.04.2013 emisă de pârâtă.
În final, instanța a respins cererea formulată ca neîntemeiată, neverificându-se în cauză motivele de nelegalitate și netemeinicie ale actelor contestate, invocate de reclamantă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta . Oradea criticând-o pentru nelegalitate, iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art 488 pct 8 din Legea nr 134/2010 privind codul de procedură civilă a arătat că a notificat pârâta despre rezilierea contractului cu adresa nr 179/15.04.2013, în temeiul dispozițiilor prevăzute la art 13.1, 17.1 și 17.4 din contract. Instanța a făcut trimitere la art 1553 alin 1 cod civil interpretând greșit incidența sa în speță.
Din contract rezultă că achizitorul are o singură obligație esențială, aceea de a achitat factura fiscală în termen de 45 de zile de la livrarea produsului. Astfel încât neexecutarea acestei obligații duce la rezilierea de drept a contractului.
A criticat argumentul instanței de fond conform căruia părțile nu se află pe poziție de egalitate juridică, dat fiind interesul public pe care îl servește pârâta prin asigurarea serviciului de transport public.
Pactul comisoriu nu este prevăzut, conform contractului, în favoarea achizitorului, ci fiecare parte contractantă are dreptul de a rezilia contractul în baza pactului comisoriu de grad IV.
A solicitat să se analizeze adevărata voință a părților și nu să se interpreteze arbitrar și subiectiv anumite clauze contractuale.
A mai solicitat să se constate că rezilierea contractului a intervenit la 17.04.2013 din culpa exclusivă a pârâtei, conform art 1552 alin 1 Cod civil, astfel încât acțiunea sa este fondată.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului arătând că acest contract - nr 50/30.01.2013 - a fost încheiat în urma unei proceduri de achiziție publică, desfășurată conform OUG nr 34/2006.
Contractul a încetat prin rezilierea inițiată de R. B., la data de 23.04.2013. A solicitat să se constate că după data de 17.04.2013, dată la care recurenta a apreciat că a reziliat contractul, recurenta a purtat discuții cu intimata pentru derularea în bune condiții a acestui contract, propunând încheierea unui act adițional cu modificarea clauzelor contractuale în ce privește stabilirea de penalități pe zi întârziere la plata facturilor scadente și semnarea lui de părți până la 24.04.2013.
Ca urmare, intimata a constatat că recurenta a apreciat contractul valabil și în vigoare. Ulterior intimata a trimis recurentei adresa nr 2251/23.04.2013, înregistrată la reclamantă sub nr 193/23.04.2013, prin care arată că reziliază acest contract.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile art 488 pct 8 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Instanța de fond a reținut că, în speță, contractul nr 5/30.01.2013 încheiat între părți are caracter administrativ, fiind rezultatul unei proceduri de achiziție desfășurată conform OUG nr 34/2006, ca urmare autoritatea contractantă are dreptul de a rezilia unilateral contractul, oricând constată că interesul public o impune, fără a recurge la justiție, iar cocontractantul are doar posibilitatea de a solicita rezilierea acestuia în justiție, reținând pct 17.2 al contractului. S-a mai reținut că sunt incidente dispozițiile în materie ale Noului Cod civil.
Instanța de recurs constată că acest contract este, conform art 3 alin 1 lit f din OUG nr 34/2006, în forma în vigoare la data încheierii sale, un "contract asimilat, potrivit legii, unui act administrativ", însă în același timp se constată că părțile contractului se află pe poziții de egalitate juridică.
În pct 17.4 al contractului se menționează că "în toate cazurile, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului intervine de drept, fără nicio altă formalitate prevăzută de lege, ori intervenția unei instanțe judecătorești (pact comisoriu de grad IV), cu obligația părții culpabile la plata de daune – interese".
În continuare, instanța constată că acest contract are ca obiect achiziționarea de către autoritatea contractantă a cantității de 3220 tone motorină Euro 5 SR EN 590:2004 – 10 ppm, la prețul de 5750, 621 lei/tonă, fără TVA, pe o durată de 1 an.
Analizând clauzele contractuale și obligațiile asumate de părți se reține că furnizorul, adică reclamanta, avea obligația, conform art 12.1, să livreze "produsul eșalonat pe bază de comandă fermă (în care se va specifica și temperatura limită de filtrabilitate TLF), înaintată cu cel puțin 2 zile înainte de data livrării, dată menționată în comandă, pe parcursul duratei contractului, la destinația finală indicată de achizitor, respectiv sediul R. B., respectând un termen comercial de 2 zile lucrătoare de la data primirii comenzii de la achizitor".
Autoritatea contractantă, în speță pârâta, în calitate de achizitor, avea obligația, conform art 13.1, să efectueze "plata către furnizor în termen de 45 zile de la livrarea produsului de către acesta, cu OP".
În cazul în care, conform pct 13.2, "achizitorul nu onorează factura în termen de 15 zile de la expirarea perioadei prevăzut la clauza 13.1 și fără a prejudicia dreptul furnizorului de a apela la prevederile clauzei de reziliere, acesta din urmă are dreptul de a sista livrarea motorinei. Imediat ce achizitorul onorează factura, furnizorul va relua livrarea produsului în termen de 24 ore".
Din probele administrate rezultă că pârâta, datorită unor motive obiective, nu a plătit regulat facturile la datele convenite în contract, deși reclamanta a solicitat plata la termen.
Reclamanta a comunicat pârâtei adresa sa nr 179/15.04.2013 prin care îi aducea la cunoștință că, începând cu data de 17.04.2013, contractul este reziliat de plin drept, întrucât nu s-a respectat de către pârâtă obligația de a plăti produsele livrate, identificând situațiile concrete.
Ulterior și pârâta a comunicat reclamantei adresele nr. 2251/23.04.2013 și nr. 2398/31.05.2013.
P. prima adresă se aducea la cunoștință reclamantei că, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de livrare, asumată nu numai prin contract ci și prin punctul 2 din procesul - verbal nr 2147/18.04.2013, contractul se reziliază începând cu data de 23.04.2013, efectele sale încetând pe viitor.
P. cea de-a doua adresă pârâta răspundea plângerii prealabile a reclamantei, prin care solicita anularea adresei nr 2251/2013, în sensul că sunt neîntemeiate argumentele aduse în această plângere.
Instanța de recurs constată că ceea ce interesează în speță pentru dezlegarea conflictului juridic este stabilirea momentului la care s-a produs rezilierea contractului.
Instanța de fond a reținut că prin pactul comisoriu de grad IV nu s-a enumerat obligațiile a căror nerespectarea de către achizitor duce la rezilierea de plin drept a convenției, astfel încât sunt incidente dispozițiile art 1553 alin 2 și 3 Cod civil.
Instanța de recurs, examinând cuprinsul contractului și dispozițiile art 1553 Cod civil constată că obligațiile principale ale ambelor părți contractuale sunt clar stabilite prin convenția părților: furnizorul avea obligația de a livra eșalonat produsul, în termenii convenției, iar achizitorul avea obligația de a plăti contravaloarea produsului, la termenul prevăzut în contract.
Cu certitudine sunt incidente dispozițiile art 1553 alin 1 Cod civil potrivit cărora "pactul comisoriu produse efecte dacă prevede, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage rezilierea de drept a contractului".
Întrucât fiecare parte și-a asumat obligația contractuală reținută mai sus, nu este nimic neclar cu privire la conținutul acesteia și nimic interpretabil cu privire la identificarea obligației individuale, pactul comisoriu de grad IV își produce efectele conform art 1553 alin 1 Cod civil și contractului. Ca urmare, nu sunt incidente dispozițiile art 1553 alin 2 și 3 Cod civil, nu se cere, în această situație, punerea în întârziere a debitorului obligației.
Ce interesează în speță este a se constata cronologic, care este partea care nu a executat obligația, fiecare din părțile cauzei indicând partea adversă ca fiind acel debitor.
Din probele coroborate rezultă că reclamanta a furnizat pârâtei, la cerere și eșalonat, produsul contractat, fiind făcute 31 de livrări, acceptate și primite de pârâtă, până la 16.04.2013, iar pârâta nu a respectat termenul de plată, efectuând plăți integrale, folosindu-se și de beneficiul termenului de grație de 15 zile prevăzut la pct 13.2, în 16 situații, până la factura_ inclusiv, în 10 situații efectuându-se plăți parțiale și peste termenul de grație, iar în 5 situații plata neefectuându-se în termen (cu precizarea că factura nr_ a fost plătită ulterior, în luna septembrie 2013).
Pârâta a arătat că, fiind un serviciu de utilitate publică ce folosește fonduri bugetare, s-a aflat în situația de a nu primi regulat aceste fonduri de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale astfel încât să se achite la scadență de toate obligațiile de plată asumate.
Se constată că reclamanta a notificat pârâta la 10.04.2013 cu adresa nr 169 cu faptul că înregistrează întârziere în plata facturilor, solicitând efectuarea plăților în scopul derulării în bune condiții a contractului.
Ulterior reclamanta a notificat pârâta cu adresa nr 179/15.04.2013, înregistrată la pârâtă sub nr 2065/16.04.2013, cu faptul că acest contract se reziliază începând cu data de 17.04.2013.
Această adresă produce consecințele juridice arătate în contract și întemeiate pe art 1553 alin 1 Cod civil.
Faptul că ulterior părțile au încercat o soluționare a conflictului și reclamanta a mai făcut două livrări de combustibil, la cererea pârâtei, nu interesează în speță.
Ca urmare, adresa pârâtei nr 2251/23.04.2013 prin care se aducea la cunoștința reclamantei că, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de livrare, asumată nu numai prin contract ci și prin punctul 2 din procesul - verbal nr 2147/18.04.2013, contractul se reziliază începând cu data de 23.04.2013, efectele sale încetând pe viitor, nu produce efectele juridice scontate întrucât, deși se afirmă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, acest fapt nu este dovedit.
Din fișa furnizorului . Oradea, întocmită de pârâtă, rezultă care sunt facturile emise de furnizor, data emiterii lor și data scadenței, cuantumul și data plăților efectuate de pârâtă. Din această situație rezultă în mod obiectiv că partea care nu și-a executat obligațiile, asumate pentru ultimele cinci livrări ale produsului, este pârâta.
Faptul că se face referire și la un proces verbal încheiat ulterior rezilierii contractului, nu interesează întrucât excede convenției părților din contractul nr 5/30.01.0231.
În consecință, recursul reclamantei se dovedește a fi fondat și, în temeiul art 496 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă urmează a fi admis, iar hotărârea instanței de fond va fi casată, cu consecința admiterii acțiunii pentru considerentele arătate, anulându-se adresele nr. 2398/31.05.2013 și nr. 2251/23.04.2013 emise de pârâta R. A. de Transport B..
Văzând cererea recurentei de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată, dovezile administrate, dispozițiile art 451 alin 1, 452 și art 453 alin 1 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, se va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta . Oradea împotriva sentinței civile nr. 6030/CA/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. pe care o casează și, rejudecând:
Admite acțiunea formulată de reclamanta . Oradea în contradictoriu cu pârâta R. A. de Transport B. și, în consecință:
Anulează adresele nr. 2398/31.05.2013 și nr. 2251/23.04.2013 emise de pârâta R. A. de Transport B..
Obligă intimata R. A. de Transport B. la plata sumei de 124 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.
Președinte, Judecător, pt Judecător,
L. P. M. R. I. Ț.
aflată în concediu de odihnă
semnează
Președinte complet
L. P.
Grefier,
M. D.
Red: MR/27.06.2014
Dact: MD/ 30.06.2014 - 4 ex.
Jud.fond: C.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2606/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
