Anulare act administrativ. Sentința nr. 88/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 88/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 423/64/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 88/F Dosar nr._
Ședința publică din data de 23 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte - D. M. S. - judecător
- G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Administrare Fiscală (prin împuternicita Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.) având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2014, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 și art. 396 alin.1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 mai 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei deduse judecății, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel B. sub numărul unic de dosar_ /12.09.2013, reclamantul Ș. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrarea Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.: anularea deciziei comisiei de concurs privind selecția dosarului d-nului M. A., concurent la concurs pentru funcția publică de Șef Adjunct la Biroul Vamal B.; anularea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor, prin care s-a respins contestația sa împotriva deciziei comisiei de concurs, de selecție a dosarului; anularea concursului organizat pentru funcția publică de Șef Adjunct Birou Vamal B..
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat în esență că, întrucât a avut loc o reorganizare a Autorității Naționale Vămilor, potrivit Ordonanței Guvernului nr.74/2013 și Hotărârii Guvernului nr.520/2013, au devenit incidente dispozițiile generale ale art.99 alin.1 lit.b), art.100 din Legea nr.188/1999 privind procedura de ocupare a posturilor vacante în cadrul structurii nou-înființate prin reorganizare.
Reclamantul susține că temeiul contestării rezultatului selecției dosarului de concurs se află în norma generală conținută în art. 63 din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, completată cu norma specială conținută în art. 6 alin. 2 și alin. 4 din Ordinul ANAF nr. 2133/2013 privind Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013, astfel că, deși în Regulamentul ANAF nu se prevede posibilitatea contestării rezultatului selecției dosarelor, din interpretarea sistematică și raportului lege generală - lege specială rezultă că această posibilitate există, potrivit art. 63 din H.G. nr. 611/2008, o soluție contrară echivalând cu ceea ce doctrina de drept procesual civil numește lipsirea de un grad, cale de atac.
Reclamantul a mai arătat că, în fapt, prin Ordinul ANAF nr. 1764/01.08.2013 a fost eliberat din funcția publică de Director Executiv Adjunct la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B., cu acordarea unui termen de preaviz de 30 de zile, iar la 14 august 2013 a optat pentru funcția de șef adjunct la noua structură, înființată în urma reorganizării – Biroul vamal B., pentru aceeași funcție optând și M. A., astfel că s-a organizat un concurs pentru ocuparea acestui post, despre care a luat cunoștință la data de 24 august 2013, când a aflat și despre selecția dosarului d-nului M.. La aceeași dată a comunicat ANAF, prin fax, contestație împotriva selecției dosarului d-nului M., însă nu i-a fost comunicată, nici personal și nici pe site-ul ANAF, soluția dată acestei contestații. Reclamantul susține că d-nul M. A. nu îndeplinește criteriile legale pentru a opta pentru funcția de Șef Adjunct Birou Vamal B., dosarul său de concurs fiind în mod greșit validat de către comisia de concurs, întrucât susnumitul nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 00 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 188/1999, întrucât funcția pe care a ocupat-o anterior are altă categorie și altă clasă decât funcția publică pentru care optează, astfel că acesta tinde la o promovare pe funcția publică, cum aceasta este reglementată de art. 63 și urm. din Legea nr. 188/1999. De asemenea, reclamantul mai susține că susnumitul nu îndeplinește nici condiția prevăzută la lit. d) din textul art. 100 alin. 2 al Legii nr. 188/1999, întrucât nu a mai desfășurat anterior activități similare funcției publice de conducere de director executiv, acesta ocupând, anterior reorganizării, funcția de Șef Serviciu Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile (funcție publică clasa 76), care era direct subordonată funcției ocupate de reclamant, cea de Director executiv adjunct (funcție publică clasa 78).
Mai arată reclamantul că, chiar dacă în perioada preavizului d-nul M. a fost împuternicit să exercite atribuții specifice funcției de director, printr-un Ordin ANAF care, de altfel, are un profund caracter de nelegalitate, aceasta nu echivalează cu îndeplinirea condiției prevăzute de art. 100 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 188/1999 întrucât, anterior reorganizării, d-nul M. nu a fost delegat, detașat, mutat, etc., pe funcții publice de Director Executiv sau Director Executiv Adjunct.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1, art. 11, art. 18 din Legea nr. 554/2004, rap. la art. 63 din H.G. nr. 611/2008 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici rap. la art. 6 alin. 2 și alin. 4 din Ordinul ANAF nr. 2133/2013 privind Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013.
Acțiunea a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru (f.29).
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare (f.35), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă contencios administrativ, astfel că în proces trebuie să figureze organul emitent al actului atacat, calitatea de pârâtă în cauză aparținând, în consecință, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în calitatea sa de instituție centrală, emitentă a actelor administrative atacate de reclamant, niciunul din înscrisurile a căror anulare se cere nefiind emis de către D.G.R.F.P. B.. S-a mai invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, precum și că, deși principiul disponibilității presupune dreptul părților interesate de a introduce sau nu acțiunea și de a chema în judecată persoana vinovată de încălcarea dreptului subiectiv, acest principiu nu poate funcționa în totalitate într-un proces diriguit de norme de drept public, în care obiectul acțiunii îl constituie anularea unor acte juridice administrative emise de anumite autorități publice în cadrul unor competențe proprii. În consecință, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii formulate de reclamant împotriva sa, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f.52-53), reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate prin întâmpinare, întrucât prin acțiune a chemat în judecată emitentul actelor atacate, respectiv ANAF, care este reprezentată legal în teritoriu prin DGRFP B., acesta fiind motivul pentru care a solicitat citarea ANAF la sediul reprezentantului său legal din teritoriu.
La termenul de judecată din data de 05.12.2013 (f.61), reprezentantul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B. a precizat că excepția invocată este a lipsei calității de reprezentant, nu a lipsei calității procesuale pasive, iar la termenul de judecată din data de 06.02.2014 (f.92-93) a învederat că renunță la susținerea acestei excepții.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat, la rândul său, întâmpinare (f.64-67), prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat, în esență, că reclamantul nu indică niciun act administrativ susceptibil a fi atacat în contencios administrativ, nefiind astfel îndeplinită condiția prevăzută expres și limitativ la art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere și că niciunul dintre cele trei capete de cerere ale acțiunii reclamantului nu poate fi echivalat cu termenul de act administrativ, așa cum acesta este definit la art. 2 alin. 1 lit. c din aceeași lege și, pe cale de consecință, petitul cererii excede cadrul legal al contenciosului administrativ.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că au fost respectate normele legale privind reorganizarea autorităților sau instituțiilor publice, reducerea posturilor și punerea la dispoziția funcționarilor publici eliberați a listei funcțiilor publice vacante corespunzătoare, pentru care aceștia își pot exprima opțiunea, iar în procedura reorganizării nu sunt aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr.611/2008. De asemenea, pârâta mai arată că atât în procedura examenului de testare profesională, cât și a concursurilor de recrutare, contestațiile nu pot fi îndreptate împotriva contracandidaților, ci acestea vizează situațiile juridice legate strict de persoana contestatarului, fiind un drept personal prevăzut de art.63 din Hotărârea Guvernului nr.611/2008, cu modificările și completările ulterioare și de art.25 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.2133/2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri, depuse de părți la dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2014 (f.92-93), instanța a luat act de renunțarea la susținerea excepției lipsei calității de reprezentant a DGRFP B. pentru ANAF și a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta ANAF.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea va examina cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) și (4) din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedând astfel, Curtea reține că, în motivarea excepției, pârâta a arătat că întrucât petitul acțiunii reclamantului nu vizează niciun act administrativ, acțiunea este inadmisibilă în contenciosul administrativ, față de prevederile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. ”c” din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea apreciază că aceste susțineri sunt nefondate.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei comisiei de concurs privind selecția dosarului concurentului M. A., a deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor, prin care s-a respins contestația sa împotriva primei decizii, precum și a întregului concurs organizat pentru funcția publică de șef adjunct Birou Vamal B..
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ”c” din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt acte administrative și actele cu caracter individual emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeași lege, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.
Decizia comisiei de concurs din cadrul unei instituții publice, privind selecția dosarului unui concurent participant la un examen de testare profesională destinat ocupării unei funcții publice înființate ca urmare a reorganizării unei autorități sau instituții publice, este act administrativ unilateral întrucât, în primul rând, provine de la o autoritate publică, astfel cum este definită prin art. 2 alin. (1) lit. ”b” din Legea nr. 554/2004. În speță, comisia a fost împuternicită de către autoritatea publică Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru a aplica actele normative referitoare la organizarea examenului de testare profesională și funcționează în cadrul acestei autorități, prin urmare orice act care emană de la această comisie, în exercitarea atribuțiilor sale, este un act administrativ al autorității publice care a numit această comisie. În al doilea rând, această decizie îndeplinește și condiția de a da naștere, a modifica sau a stinge unele raporturi juridice, întrucât prin acest act se stabilește dacă participanții la examen îndeplinesc sau nu condițiile de participare, cu consecința înlăturării de la sau, după caz, a menținerii acestora pentru susținerea probelor examenului.
În ce privește decizia prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de selecție a dosarelor, este evident că și aceasta este act administrativ, fiind soluția dată de autoritatea emitentă la recursul administrativ (grațios) exercitat de reclamant.
În ce privește petitul privind anularea întregului examen, pentru nelegalitate, Curtea apreciază că și acest petit intră în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, întrucât întreaga procedură este organizată de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice, efectul principal al aceste proceduri fiind, evident, nașterea raportului juridic de serviciu specific funcției publice între autoritatea publică și candidatul admis.
Toate actele a căror anulare se cere sunt susceptibile a îndreptăți pe reclamantul Ș. V. să pretindă eventuala vătămare a dreptului său de a beneficia, în calitate de candidat, de o testare profesională organizată cu respectarea principiului legalității, astfel că este îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecința celor ce preced, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, este nefondată și o va respinge ca atare.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, în fapt, activitatea Autorității Naționale a Vămilor a fost preluată, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 74/2013, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu consecința preluării și a personalului acestei Autorități în cadrul Agenției sau în structurile subordonate, în limita numărului de posturi aprobat, potrivit legii, astfel cum se prevede la art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 74/2013.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013, direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, precum și birourile vamale de interior și de frontieră din aria de competență au fost preluate, prin fuziune prin absorbție, de către Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, iar conform art. 24 alin. (1) din același act normativ, personalul din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și unități subordonate - se preia și se încadrează, în condițiile legii, pe funcții publice generale sau specifice, după caz, în limita numărului de posturi aprobat pentru Agenție - aparat propriu și structuri subordonate, încadrarea în numărul de posturi aprobat și în noua structură organizatorică făcându-se, potrivit art.28 alin.(1), în termenele și cu procedura prevăzută de lege pentru fiecare categorie de personal, în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.
Urmare a acestei reorganizări și aprobării, prin Ordinul nr.1104/2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a structurii organizatorice a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a unităților subordonate, reclamantul Ș. V. a fost eliberat, prin Ordinul nr.1764/01.08.2013 (f.6-7), din funcția publică teritorială de conducere de director executiv, desființată, iar acesta a optat, prin formularul de înscriere înregistrat la Direcția generală de organizare și resurse umane din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr._/14.08.2013 (f.8), pentru ocuparea funcției nou-înființate de șef adjunct birou vamal la Biroul vamal de interior gradul I B. din cadrul Direcției Regionale de Finanțelor Publice B. și, întrucât pentru același post a optat și un alt funcționar public, s-a constatat că se impune organizarea examenului de testare profesională, fapt comunicat reclamantului prin adresa nr._/21.08.2013 (f.9).
Reclamantul consideră că este nelegală admiterea candidaturii domnului M. A. de către comisia de selecție a dosarelor, întrucât acesta nu îndeplinește criteriile legale pentru a opta la funcția de Șef Adjunct Birou Vamal B. respectiv condiția prevăzută la art.100 alin.2 lit. a) din Legea nr.188/1999, întrucât funcția pe care a ocupat-o anterior are altă categorie și altă clasă decât funcția publică pentru care optează, astfel că acesta tinde la o promovare pe funcția publică, cum aceasta este reglementată de art. 63 și urm. din Legea nr. 188/1999. De asemenea, reclamantul mai susține că susnumitul nu îndeplinește nici condiția prevăzută la lit. d) din textul art. 100 alin. 2 al Legii nr. 188/1999, întrucât nu a mai desfășurat anterior activități similare funcției publice de conducere de director executiv, acesta ocupând, anterior reorganizării, funcția de Șef Serviciu Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile (funcție publică clasa 76), care era direct subordonată funcției ocupate de reclamant, cea de Director executiv adjunct (funcție publică clasa 78).
Mai arată reclamantul că, chiar dacă în perioada preavizului d-nul M. a fost împuternicit să exercite atribuții specifice funcției de director, printr-un Ordin ANAF care, de altfel, are un profund caracter de nelegalitate, aceasta nu echivalează cu îndeplinirea condiției prevăzute de art.100 alin.2 lit. d) din legea nr.188/1999 întrucât, anterior reorganizării, d-nul M. nu a fost delegat, detașat, mutat, etc., pe funcții publice de Director Executiv sau Director Executiv Adjunct.
Susținerile reclamantului sunt nefondate.
Potrivit art. 100 alin. (2) lit. ”a”, comb. cu alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unul dintre criteriile care trebuie respectate la numirea funcționarilor publici în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, este acela al categoriei, clasei și, după caz, gradului profesional ale funcționarului public.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se împart în trei categorii: înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție.
Prin urmare, în ce privește categoria funcției publice, în speță este necesar ca cei care au optat pentru funcția de șef adjunct birou vamal la Biroul vamal de interior gradul I B. din cadrul Direcției Regionale de Finanțelor Publice B., care este o funcție publică de conducere, să fi ocupat anterior tot o funcție publică de conducere, din cele enumerate la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau una specifică, prevăzută de legi speciale. În speță, M. A. a ocupat tot o funcție publică de conducere, cea de șef serviciu (f.202), așa cum, de altfel, recunoaște și reclamantul.
În ce privește clasa funcției publice, potrivit art. 9 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceasta se stabilește în raport de nivelul studiilor necesare: clasa I – studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă; clasa a II-a - studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; clasa a III-a - studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat. Candidatul M. A. îndeplinește condiția clasei profesionale, aceasta fiind clasa I atât pentru funcția pe care a ocupat-o anterior, cât și pentru cea la care a optat.
Este evident că textul art. 100 alin. (2) lit. ”a” din Legea nr.188/1999 se referă la clasa profesională a funcției publice, și nu la clasa de salarizare.
Referitor la gradul profesional, a cărui clasificare este reglementată de art. 15 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și această condiție este îndeplinită, întrucât aferent funcției de conducere pentru care s-a organizat testarea profesională, gradul profesional este maxim, ca și pentru funcția ocupată anterior de M. A., respectiv gradul superior.
În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 100 alin. (2) lit. ”d” din Legea nr. 188/1999 - condiția de a fi desfășurat activități similare - Curtea reține că, așa cum s-a constatat deja, candidatul M. A. a exercitat, anterior reorganizării, atribuțiile unei funcții publice din aceeași categorie, aceeași clasă și același grad profesional în care este încadrată și cea pentru care s-a organizat testarea profesională. În plus, începând cu data de 12.08.2013, același candidat a fost împuternicit, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2147/09.08.2013 (f.201), să exercite atribuțiile funcției publice pentru care s-a organizat testarea profesională. Prin urmare, și această condiție, a desfășurării de către candidat a unor activități similare, este îndeplinită.
În consecința celor ce preced, Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. V., având codul numeric personal_, domiciliat în comuna C., ., județul B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, sector 5, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel B..
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 23 mai 2014.
Președinte,
D. M. S. Grefier,
G. P.
Red./Dact: D.M.S./23.06.2014
Dact. G.P./23.06.2014/4 ex
| ← Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Sentința nr.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1679/2014.... → |
|---|
