Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Sentința nr. 127/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 334/64/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 127/F/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Grefier V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanții S. E., G. R. (A.), B. E. (TOROCZKAI), V. B., V. B. (KOLUMBAN) în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art. 394 alin.2 din noul cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.396 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 23 septembrie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei administrative de față, constată că pe rolul Curții de Apel B. –Secția a II a de contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat la data de 12.06.2014 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții: S. E., G. R. (A.), B. E. (TOROCZKAI),V. B. (KOLUMBAN),T. J. și N. J. (K.) în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect anularea în parte a Metodologiei –Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5451/2013 ( în ce privește art. 97 alin.3 ) și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5294/2013 ( în ce privește art. 4 alin.4). Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că reclamanții sunt cadre didactice în diferite unități de învățământ de pe raza județului C. și din anul 2011 sunt împiedicați să mai participe la concursurile de definitivat și de titularizare pe considerentul că diplomele lor nu sunt recunoscute oficial deoarece facultatea pe care au absolvit-o în cadrul Universității S. Haret nu este acreditată să funcționeze la forma de învățământ ID, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate. În esență textele de lege amintite impun pe lângă deținerea diplomei de licență o condiție suplimentară, respectiv aceea ca specializarea și respectiv forma de învățământ urmată să fie aprobată și acreditată potrivit hotărârilor de guvern emise în acest sens și respectiv să se regăsească în centralizator. Reclamanții apreciază în esență că se circumstanțiază în mod netemeinic drepturile conferite de o diplomă de licență aprobată de însuși M. Educației Naționale și că atâta ti,p cât diplomele nu au fost revocate sau anulate acestea produc efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor diplomelor de licență trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora inclusiv dreptul de a participa la examenele de titularizare și definitivat organizate la nivelul inspectoratelor școlare. A interpreta in sens contrar si a adaugă condiția suplimentara a acreditării sau a autorizării specializărilor universitare potrivit hotărârilor de guvern emise in acest sens si respectiv sa se regăsească in centralizator înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților. Reclamanții riscă să fie excluși din cariera de profesori, din viata sociala, in condițiile in care au fost admiși la studii de către Universitatea S. Haret, au achitat toate taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum si examenul de licența, întrucât parata a înțeles sa refuze sa permită înscrierea si participarea la examenele de titularizare si definitivat a persoanelor care dețin diploma de licența emisa de Universitatea S. Haret, creându-se astfel o discriminare intre cadrele didactice care dețin o diploma de licența emisa de Universitatea S. Haret si cei care dețin o diploma de licența emisa de o alta unitate de învățământ superioara. Nerecunoașterea de către M. Educației Naționale a diplomelor de licența ale reclamanților, respectiv refuzul acestei autorități de a permite înscrierea la examenele de titularizare si definitivat, atâta timp cat au fost emise sub egida Ministerului si au produs efecte juridice, este o încălcare grava a Drepturilor Omului. Reclamanții au urmat cursurile pe care Universitatea S. Haret le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite iar diplomele de licența au fost emise sub egida M.E.C.T.S., din care rezulta calitatea de licențiată, iar specializările urmate au fost confirmate de M.E.T.C.S. prin emiterea diplomelor de licența cu sigla acestui minister. Finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea S. Haret din București, in cadrul formei de învățământ la distanta, prin susținerea examenului de licența si obținerea in urma acestuia a unei diplomei sub egida Ministerului Educației, Cercetării si Sportului este o consecința a recunoașterii formei de învățământ urmata, de către M. Educației Naționale. Astfel condiția suplimentara a acreditării sau a autorizării a specializărilor universitare a fost introdusa în Metodologia –cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar pentru a-i prejudicia pe absolvenții Universității „S. Haret" ale căror diplome de licența nu mai sunt recunoscute, in mod netemeinic, de către M. Educației Naționale, deși acele diplome au fost emise sub egida M.E.C.T.S.
In drept se invocă dispozițiile art.4 alin.4, art.11 alin.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, art.453 alin.l NCPCIV.
In probațiune se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată ( f.3).
Pârâta a formulat întâmpinare ( f. 56) invocând în primul rând inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de reclamanți în considerarea faptului că ceea ce se atacă este un act administrativ normativ și nu un act administrativ individual în sensul art. 4 din Legea nr. 554 / 2004 iar pe de altă parte solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că dispozițiile legale a căror anulare se solicită au fost emise în aplicarea dispozițiilor art. 241 și 254 din Legea nr. 1/2011 care conferă Ministerului Educației Naționale dreptul de a stabili în cadrul metodologiilor elaborate condițiile de înscriere și participare la concursul de ocupare a posturilor didactice/ cadrelor vacante/ rezervate în învățământul preuniversitar de stat și particular, precum și condițiile de repartizare pe posturi didactice/ catedre în baza rezultatelor obținute la concurs. În acest context condiția ca specializările absolvite de candidații la concursurile de titularizare/ definitivare să fie autorizate sau acreditate este doar una dintre altele, ca de exemplu prezentarea unui aviz medical din care să rezulte aptitudinea de a preda, absolvirea programului de pregătire psiho-pedagogică și metodică, participarea la proba scrisă a concursului numai dacă nota la inspecția specială la clasă sau la proba practică este de minim 5 etc.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Deliberând cu prioritate conform art. 248 NCPCIV asupra excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtă prin întâmpinare, Curtea urmează a o respinge ca neîntemeiată, reținând că în cauză nu s-a formulat o excepție de nelegalitate în sensul art. 4 alin.1 din Legea nr. 554 /2004 ci obiectul cererii de chemare în judecată este chiar anularea în parte a Metodologiei –Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5451/2013 ( în ce privește art. 97 alin.3 ) și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5294/2013 ( în ce privește art. 4 alin.4), respectiv anularea unor acte administrative normative în sensul art. 4 alin.4 din Legea nr. 554/2004. Invocarea acestei excepții de către pârâtă reflectă o lectură precară a cererii de chemare în judecată și greșita înțelegere a obiectului cererii de chemare în judecată.
Asupra fondului cauzei, se reține următoarele:
În fapt, reclamanții solicită anularea în parte a Metodologiei –Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5451/2013 ( în ce privește art. 97 alin.3 ) și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5294/2013 ( în ce privește art. 4 alin.4) în esnță invocând netemeinicia opțiunii emitentului actului administrativ de a impune ca și condiție suplimentară de participare la concursul de definitivat și titularizare în învățământ a faptului ca diplomele de licență să vizeze specializări sau forme de învățământ acreditate sau autorizate potrivit legii. Practic se susține că această condiție suplimentară echivalează cu o lipsire de efecte a diplomelor de licență emise chiar de M. Educației Naționale dar și faptul că absolvenții Universității S. Haret ar fi discriminați în raport cu absolvenții altor universități.
În contrapartidă Pârâta emitentă a actelor administrative contestate susține că acestea au fost emise în aplicarea legii nr. 1/2011 cu respectarea limitelor impuse de această lege cadru și că nicăieri nu se specifică punctual Universitatea S. Haret, condiția suplimentară impusă de metodologie fiind una generală.
În drept, potrivit ar. 241 din Legea nr. 1/2011 „(1) Examenul național de definitivare în învățământ este organizat de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului*), și cuprinde: a) etapa I, eliminatorie - realizată de către inspectoratele școlare în perioada stagiului practic cu durata de un an școlar și constând în evaluarea activității profesionale la nivelul unității de învățământ, evaluarea portofoliului profesional personal și în susținerea a cel puțin două inspecții la clasă; b) etapa a II-a, finală - realizată la finalizarea stagiului practic cu durata de un an școlar și constând într-o examinare scrisă, pe baza unei tematici și a unei bibliografii aprobate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru fiecare specialitate în parte”.
Potrivit art. 254 alin.3 din Legea nr. 1/2011 forma în vigoare în decembrie 2012 „În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului” iar potrivit art. 254 alin.3 din Legea nr. 1/2011 forma în vigoare din 26 iunie 2014 Încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic, vacantarea posturilor didactice/catedrelor, ocuparea posturilor didactice/catedrelor, organizarea concursurilor pe posturi didactice/catedre și angajarea personalului didactic se realizează conform metodologiei-cadru prevăzute la art. 89 ( respectiv ART. 89 (1) În învățământul preuniversitar de stat, posturile didactice/catedrele vacante și rezervate se ocupă prin concurs național organizat de inspectoratul școlar, conform unei metodologii-cadru elaborate de M. Educației Naționale, cu consultarea partenerilor de dialog social, aprobate prin ordin al ministrului educației naționale și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an. (2) În învățământul preuniversitar particular, posturile didactice/catedrele vacante și rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ particular sau prin asociere temporară la nivel local, județean ori interjudețean, conform unei metodologii-cadru elaborate de M. Educației Naționale. Unitățile de învățământ preuniversitar particular pot decide și ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante și rezervate în condițiile alin. (1).”)
Astfel, potrivit competențelor instituite de textele legale mai sus enunțate și în aplicarea acestora, pârâtul M. Educației Naționale a emis Metodologia –Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobată prin OMEN nr. 5451/2013 ( contestată în prezenta cauză în ce privește art. 97 alin.3 ) și Metodologia de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013-2014 aprobată prin OMEN nr. 5294/2013 ( contestată în ce privește art. 4 alin.4).
Potrivit art. 97 alin.3 din Metodologia –Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobată prin OMEN nr. 5451/2013 "(3) Specializările absolvenților cu studii universitare de lungă/scurtă durată sau care au finalizat ciclul I de studii universitare de licență, care se înscriu la etapele de transferare pentru restrângere de activitate, de pretransfer consimțit între unitățile de învățământ preuniversitar, de pretransfer prin schimb de posturi/catedre prin consimțământ scris, de detașare în interesul învățământului, de detașare la cerere sau de titularizare în baza art. 253 din Legea nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, la concursurile de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învățământul preuniversitar de stat sau particular, care au început studiile după . Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor din învățământul superior și recunoașterea diplomelor, republicată, trebuie să se regăsească atât în Centralizator, cât și în hotărârile Guvernului privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, profilurile, specializările, durata studiilor, precum și titlurile obținute de absolvenții învățământului universitar, nomenclatorul domeniilor și al specializărilor universitare din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior emise după data de 17 decembrie 1993, care cuprind specializările autorizate să funcționeze provizoriu/acreditate, precum și forma de învățământ pentru care au fost autorizate să funcționeze provizoriu/acreditate. Fiecare absolvent cu studii universitare, care a început studiile după . Legii nr. 88/1993, republicată, trebuie tratat individual raportat la conținutul hotărârii Guvernului valabilă la momentul înscrierii la facultate. Programele de studii universitare de masterat acreditate și forma de învățământ pentru care au fost acreditate sunt aprobate prin ordin al ministrului educației naționale."
Potrivit art.4 alin.4 din Metodologia de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013-2014 aprobată prin OMEN nr. 5294/2013 „(4) Specializările/Programele de studii absolvite de candidații care se înscriu numai în baza diplomei de licență/absolvire a studiilor universitare de lungă/scurtă durată, precum și de candidații care au finalizat ciclul I/I + II de studii universitare, care au început studiile după . Legii nr. 88/1993*) privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, trebuie să fi fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, în baza unei hotărâri a Guvernului, la data înscrierii la facultate."
În esență, Curtea reține că dispozițiile a căror legalitate se contestă, instituie drept condiție de înscriere la concursurile de mobilitate și respectiv de definitivare în învățământ în anul școlar 2013- 2014, între alte condiții, necesitatea ca specializarea înscrisă în diploma de licență să fi fost una acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Curtea subliniază că autoritatea pârâtă este abilitată să organizeze concursul în baza dispozițiilor precitate din Legea învățământului nr. 1/2011 și că stabilirea unor condiții suplimentare alături de dovedirea studiilor superioare prin depunerea diplomei de licență nu contravine niciunei dispoziții din legea cadru. De altfel, nici reclamanți nu susțin nelegalitatea articolelor contestate ci netemeinicia acestora prin prisma lipsirii de efecte a diplomelor de licență pe care le dețin și respectiv prin prisma unei presupuse discriminări.
Curtea învederează faptul că în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la emiterea actelor administrative și nu aspecte de temeinicie sau oportunitate, entitățile administrative dispunând de o marjă de apreciere, astfel că în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului prin conduita lui s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Altfel spus, sub aspectul oportunității ori substanței actului administrativ instanța de contencios nu poate interveni decât în cazul în care se constată un exces de putere în sensul art. 2 alin.1 lit. n din Legea nr. 554/2004.
În speță reclamanții nu invocă nici un viciu de legalitate al dispozițiilor actelor administrativ normative pe care le atacă, ci doar aspecte legate de „ temeinicie”.
Sub aspectul criticilor de „temeinicie” formulate Curtea va înlătura argumentele referitoare la prejudicierea gravă a intereselor reclamanților prin lipsirea de efecte juridice a diplomelor de licență pe care le dețin și care au fost emise chiar de către pârâtă, întrucât printr-o lectură atentă a cuprinsului chiar al diplomelor de licență se constată că acestea conferă „ drepturile prevăzute de lege”. Or, în speța de față faptul de a deține o diplomă de licență conferă doar o vocație la înscrierea la cele două tipuri de concursuri, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a altor condiții, între care și aceea ca diplomele de licență să vizeze forme de studiu sau specializări acreditate sau autorizate de lege. Ad absurdum, raționamentul reclamanților ar conduce la ideea că simplul fapt de a deține o diplomă de licență garantează promovarea concursurilor, ceea ce nu poate fi primit.
Legea învățământului nu numai că permite Ministerului Educației Naționale ca prin metodologii să organizeze concursurile dar îi conferă și competența de a stabili și condițiile de organizare, și, în nici un caz, nu stabilește în concret care ar fi acestea. În consecință intră în marja de apreciere a acestei entități administrative să stabilească condițiile concrete de exercitare a dreptului de participare la concursuri, iar în cadrul exercitării acestei puteri discreționare prin stabilirea condițiilor de înscriere la concursuri, Curtea nu identifică nici o deviere de la scopul declarat al legii nr. 1/2011 a învățământului, respectiv de a sigura un învățământ de calitate, așa cum este definit la art.2, și nici o încălcare a proporționalității dintre interesul privat al reclamanților și interesul public ocrotit de lege.
În ce privește așa zisa discriminare a absolvenților Universității S. Haret, Curtea reține că nicăieri în cuprinsul textelor administrativ normative contestate nu se nominalizează această universitate ci, dimpotrivă se subliniază necesitatea analizării individuale a situației fiecărui absolvent în parte. De altfel, în speță nici nu se pune problema unui tratament diferențiat în condițiile în care este vorba de situații juridice diferite (respectiv licențiații unor specializări acreditate sau autorizate în raport cu licențiații unor specializări neacreditate sau neautorizate) și, oricum, impunerea acestei condiții suplimentare este una justificată în mod obiectiv prin scopul legitim urmărit astfel cum a fost mai sus enunțat, fiind de domeniul evidenței faptul că procedura de acreditare/autorizare este de natură a garanta un plus de calitate actului de învățământ.
În același sens Curtea notează că art. 2 din OG 137/2000 reglementează elementele ce pot sta la baza discriminării și care în esență presupun cumulativ existența unui criteriu de discriminare, a unui drept recunoscut de lege și respectiv a unui efect în sensul restrângerii sau înlăturării acestui drept.
În speță reclamanții nu invocă nici unul dintre motivele de discriminare prevăzute de lege și nici un criteriu de discriminare cu atât mai mult cu cât nu se poate reține existența dreptului recunoscut de lege.
Referitor la presupusa încălcare a gravă a drepturilor omului prin dispozițiile normativ administrative contestate, Curtea notează caracterul pur generic și formal al cererii de chemare în judecată, în orice caz, din considerentele mai sus expuse rezultând că examinarea pretențiilor formulate s-a făcut și din această perspectivă, jurisprudența CEDO relevantă fiind valorificată chiar în art.2 alin.1 lit.n al Legii nr. 554/2004.
Pentru a conchide, analizând conținutul dispozițiilor administrativ normative contestate în cadrul coordonatelor mai sus enunțate, Curtea constată că entitatea administrativă pârâtă a respectat limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a acționat, condiția contestată fiind obiectiv justificată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin.1 lit.n din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți ca nefondată.
Față de dispozițiile art. 453 NCPCIV, instanța, în raport de soluția pronunțată și reținând culpa procesuală a reclamanților, va respinge cererea acestora având ca obiect cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Respinge acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanții: S. E., G. R. (A.), B. E. (TOROCZKAI),V. B. (KOLUMBAN),T. J. și N. J. (K.) toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat U. G. în mun. SF. G., ..10, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE cu sediul în mun. București, ., nr.28-30, sector 1, cod poștal_ având ca obiect anularea în parte a Metodologiei –Cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5451/2013 ( în ce privește art. 97 alin.3 ) și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului național de definitivare în învățământ în anul școlar 2013-2014 aprobat prin OMEN nr. 5294/2013 ( în ce privește art. 4 alin.4)
Respinge cererea reclamanților având ca obiect cheltuieli de judecata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare și care se depune la Curtea de Apel B..
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2014.
Președinte, Grefier
R. Grațiela M. V. P.
Red.RGM/08.10.2014/9ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 2684/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Sentința nr. 88/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
