Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 51/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 789/64/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 51/F Dosar nr._
Ședința publică din data de 04 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: A.-G. S.
Grefier: E. Bernád
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta C. F. în contradictoriu cu pârâții M. E. și M. E. prin Departamentul pentru Energie având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura de citare legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 27 martie 2014, apoi în vederea deliberării a amânat pronunțarea la data de 03 aprilie 2014, apoi la data de 04 aprilie 2014.
CURTEA:
Asupra cererii de față:
Constată că prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012 sub nr. de mai sus reclamanta C. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. R., Primul Ministru, M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună :a) „suspendarea până la anulare a actului numit Contract ;b) anularea acestuia;c) constatarea nulității actului răspuns nr. 205.606/28.05.2012;d) obligarea pârâtelor ca,direct sau prin entitățile ierarhice aferente să dispună ( prin Hotărâri, Norme,Ordine) ca debranșatorii să rebranșeze unilateral și imediat, necondiționat și fără plată locuințele debranșate ;e) obligarea pârâtelor ca așa zisele restanțe, majorări, penalități să fie șterse; f) obligarea pârâtelor să asigure consumatorilor un consum lunar absolut gratuit de cel puțin 80 kw /locuință; g) obligarea pârâtelor să interzică entităților cu capital de stat să oprească/debranșeze de la curentul electric locuințele persoanelor aflate sub nivelul pragului de sărăcie și să nu i se aplice majorări și penalități;
În motivare reclamanta a arătat:
„că în orice stat democratic și social, cum chiar România pretinde teoretic că este: art.1(3) din Constituție, curentul electric destinat consumului casnic în locuința, așa cum eu am arătat legitim inclusiv furnizorilor/distribuitorilor statului aferenți, reprezintă nu o marfă rezervată/destinată exclusiv celor cu bani, ci o utilitate publică existențială deci o componență indubitabil a unui minim nivel de trai ;
- că resursele naturale ale țării, inclusiv energia electrică așadar, reprezintă bunuri naționale deci ale întregului popor cu membrii lui și nu doar ale celor cu bani și "băieților deștepți" cu complicii lor jefuitori;
- că eu și modesta mea locuință nu suntem într-un teritoriu neelectrificat ci exact într-un oraș de multe zeci de ani electrificat, anume fix în B. și în . ani electrificat (cu curent electric consum casnic), pe atunci oamenii nu erau oropsiți, iată ;
- că în sensul acesta România a ratificat încă din 1999 inclusiv Carta Social Europeană Revizuită și alte directive/tratate ..., angajându – se așadar să nu diminueze nivelul de trai existent la data ratificării - când eu aveam în casă curent electric... așadar;
- că eu sunt una din victimele abuzului de stat (organele lui) cel mai grav vătămate, spoliate în România spre marea satisfacție și triumf al supușilor abuzivi implicați;
- că, între altele, în timp ce exact STATUL (prin unul din organele lui centrale grav abuzive) mă reducea și mă ținea inuman la ZERO lei/lună și era deja DEBITOR cu obligații reparatorii față de mine, victima lui, de a-mi plăti imediat și necondiționat în contencios administrativ drepturi bănești profesionale atât pentru trecut cât și pentru viitor până la repunere efectivă în poziția din care abuziv a alungat-o dar se sustrăgea continuu abuzând de putere;
- tot statul (prin alt organ/entitate: Societatea cu capital de stat ELECTRICA, aparținând unui alt braț represiv al aceluiași STAT R.) a dispus unilateral și a executat unilateral (și invocând mârșav contracte fabricate și fantomatice) măsura inumană, primitiv-feudală și de asasinat a DECONECTĂRII/DEBRANȘĂRII LOCUINȚEI SALE (unica desigur) de la curentul electric (cu adresa precitată), în 2001, năvălind comercial-răpitor asupra mea și vieții mele pe motiv că respectiva entitate de STAT vinde o marfă și atât, dar era UTILITATE PUBLICĂ EXISTENȚIALĂ DESTINATĂ LOCUITULUI OAMENILOR atenție!; și că le sunt în "restanță cu două facturi" (circa cinci-sase sute de mii lei vechi (ROL) dar eu eram redusă-ținută continuu criminal la ZERO lei/lună de chiar STATUL VĂTĂMĂTOR atenție!;
- că destinatarul CERERII precitate era și este un organ ierarhic inclusiv asupra acestui domeniu și entităților lui componente;
- că organismele internaționale din care și România face parte: O., OMS, COMISARI SOCIALI s.a.m.d., au stabilit că PRAGUL SĂRĂCIEI EXTREME e la circa 2 dolari/zi/om.”.
La termenul de judecată din data de 14.02.2013 reclamanta C. F. și-a modificat cererea de chemare în judecată arătând că este vorba despre „refuz soluționare cerere” având în vedere că prin petiția inițială adresată prin intermediul faxului la data de 29.03.2012 către Primul Ministru al G. R. și Guvern aceștia nu i-au răspuns, petiția fiind redirecționată către pârâtul M. E.,Comerțului și Mediului de Afaceri. Susținerile reclamantei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2013.
Prin actul depus la fila 71 dosar Curte reclamanta a arătat că înțelege să solicite „suspendarea până la anulare și următoarele acte administrative: H.G. nr. 1007/2004 cu eventuale completări și modificări,daca sunt; Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999 cu eventuale modificări și completări,daca sânt; Ordinele respectivei A.N.R.E. nr. 5/2003, nr. 17/2005, cu eventuale completări, modificări ulterioare;”
Constată că prin întâmpinările depuse în prezentul dosar pârâții G. R. și Primul Ministru al G. R. au invocat excepțiile: necompetenței materiale a Curții de Apel B.,a lipsei capacității juridice, a lipsei calității procesule pasive, invocând argumentele expuse în cadrul întâmpinărilor respective;
Tot prin întâmpinare, pârâtul M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive solicitând scoaterea sa din cauză.
Cu privire la cererea de suspendare și cu privire la excepțiile necompetenței materiale, a lipsei capacității juridice a pârâtului G. R.,a lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților G. R. și Primul Ministru al G. R. Curtea s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013. Iar prin încheierea de ședință din data de 14.10.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., invocată de acesta din urmă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că acțiunea în contencios administrativ nu este întemeiată.
Reclamanta și-a modificat acțiunea în termenul prevăzut de art. 132 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, arătând verbal motivele pentru care înțelege să se judece cu toți pârâții. Modificarea de acțiune nu a fost întemeiată în drept de către reclamantă dar în raport de susținerile acesteia cererii îi sânt aplicabile prevederile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu trimitere la art. 2 alin. 1 lit.h din aceeași Lege.
Reclamanta invocă faptul că „ prin petiția inițială adresată prin intermediul fax-ului la data de 29.03.2012 către Primul Ministru al G. R. și G. R. aceștia nu i-au răspuns, petiția fiind redirecționată de Secretariatul General al G. către M. E. ,Comerțului și Mediului de Afaceri.” Se invocă astfel refuzul pârâților de a-i soluționa petiția sa.
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 „1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Iar potrivit art. 2 alin. 1 lit.”h” prin nesoluționare în termenul legal al unei cereri se înțelege „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen”.
În cauză, Curtea reține că prin petiția susmenționată reclamanta C. F. a solicitat pârâților inițiali G. R. și Primul Ministru al G. R. a dispune în sensul celor arătate în petitele prezentei acțiuni în contencios administrativ. Petiția sa a fost redirecționată la pârâtul M. E.,Comerțului și Mediului de Afaceri (M.E.C.M.A.) și a fost înregistrată la acesta sub nr. 205.606/28.05.2012.(act fila 8 vol. I dosar Curte).
Pârâtul a răspuns în sensul că „solicitările reclamantei nu pot fi analizate decât în contextul legilor în vigoare. Energia electrică este o marfă ce are un preț iar acesta trebuie plătit pe circuitul pe care această energie ajunge la consumator…Consumatorii casnici care din anumite motive bine justificate, nu au venituri suficiente pentru întreținerea familiei sunt ajutați prin aprobarea unor tarife reduse (tarife sociale)….Diferența dintre tariful real și cel redus este suportată de restul consumatorilor de energie electrică. Pot exista familii cu venituri insuficiente chiar și pentru aceste plăți reduse iar în acest caz cei care se pot implica în ajutorarea acestora sânt autoritățile locale ,care,pe baza unei anchete sociale, pot hotărî în consecință„.
Pârâtul M.E.C.M.A. a mai menționat în răspunsul la petiția reclamantei că :” celelalte probleme sesizate…precum propunerea de nedebranșare a consumatorilor de energie electrică pentru neplata consumului,nu pot fi luate în considerare întrucât acestea sunt demersuri care respectă reglementările în domeniu, inclusiv clauzele contractuale acceptate de consumatori…iar dacă G., Parlamentul sau alte organe ale Statului promovează o altă legislație prin care să acorde mai multe facilități consumatorilor nevoiași ..aceasta va fi aplicabilă de îndată.”
Curtea constată că în cauză petiția reclamantei a fost soluționată de către pârâtul M.E.C.M.A. prin răspunsul adresat acesteia și datat 28.05.2012. Solicitările reclamantei cuprinse în petiție și adresate inițial G. R. și Primului Ministru au fost soluționate cu respectarea prevederilor O.G. nr. 27/2002, modificată și completată prin Legea nr. 233/2002.
Art. 8 din acest act normativ prevede că „ (1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
(2) Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art.6^1, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă.”
Ori, cererea reclamantei a fost soluționată prin răspunsul adresat acesteia de către pârâtul M.E.C.M.A. ( în prezent M. E.) în termenul legal de 30 de zile prevăzut de alin. 2 al art. 8 susmenționat.
Nu se poate susține deci că reclamantei i-a fost produsă o vătămare în sensul celei prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 iar faptul că reclamanta este nemulțumită de situația existentă pe piața energiei electrice și de legislația specifică aplicabilă în domeniu pentru consumatorii casnici nu poate duce la admiterea unei acțiuni în contencios administrativ cu atât mai mult cu cât orice litigii ce țin de derularea relațiilor de natură contractuală dintre reclamantă și furnizorul de energie electrică pot fi invocate de reclamantă doar pe calea dreptului comun.
Așa fiind, acțiunea în contencios administrativ precizată de reclamantă este nefondată,urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost precizată de reclamanta C. F. în contradictoriu cu pârâții M. E. și M. E. prin Departamentul Pentru Energie.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 04.04.2014.
Președinte,
A.-G. S. Grefier,
E. Bernád
Red. AGS/20.05.2014
Tehnored. EB/21.05.2014- 5 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 729/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2047/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
