Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 12718/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.80/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
C. E. C. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr.4453/CA din data de 24.09.2013 pronunțată de Tribunalul B.-„secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal” în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 14 ianuarie 2014.
CURTEA
Constată că prin sentinței civile nr.4453/CA din data de 24.09.2013 pronunțată de Tribunalul B.-„secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal” în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul I. G., în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., și în consecință:
S-a anulat în parte Decizia de impunere nr._/11.10.2012 emisă de intimată, cu privire la suma totală de 8.877 lei compusă din: 5413,71 lei reprezentând majorări, 1.979,10 lei reprezentând dobândă și 984,30 lei reprezentând penalități de întârziere.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului cu privire la debitul principal, în cuantum de 6.562 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin Decizia de impunere nr._/11.10.2012 intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a stabilit în sarcina contestatorului I. G. obligația de plată a sumei de 6.562 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate aferentă anilor 2005-2007, 5.413,71 lei reprezentând majorări, 1.979,10 lei reprezentând dobândă și 984,30 lei reprezentând penalități de întârziere
Contestatorul a formulat plângere prealabilă, la care nu a primit răspuns, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
La soluționarea contestației, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 257 din Legea nr.92/2006, invocate în Decizia de impunere, potrivit cărora:
„(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Instanța de fond a reținut că Decizia de impunere a fost emisă în baza art.35 din Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de Sănătate, în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de Sănătate, aprobat prin HG. nr. 972/2006 (art.7, 17 alin.(5) și art.18 pct.36), text de lege pe care, într-o decizie de speță (nr.3878/2010) ÎCCJ l-a considerat ca fiind legal.
Instanța de fond a reținut că, într-adevăr, în decizia de impunere nu se menționează în clar natura veniturilor care stau la baza calculării contribuției, ci se arată că acestea reprezintă „chirii, dividende, dobânzi, dr. propr.intelectuală, conv.civ., etc.”. Însă, în documentația care a stat la baza emiterii deciziei se arată că s-a calculat contribuția în funcție de venituri din cedarea folosinței bunurilor aferente anilor 2005-2007, pe care contestatorul însuși le-a declarat la ANAF ca fiind realizate.
Cu privire ladispozițiile Sentinței civile nr.2770/CA/2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, instanța de fond a reținut că prin această hotărâre nu s-a dispus cu privire la fondul pretențiilor constând în contribuție de asigurări de sănătate, deciziile de impunere nr._/17.08.2010 și_/01.06.2010 fiind anulate pentru vicii de formă.
Instanța de fond a concluzionat că debitul principal aferent anilor 2005-2007 este datorat de contestator și nu s-a făcut dovada plății acestuia, după pronunțarea hotărârii descrise anterior, suma de 6.562 lei fiindu-i restituită contestatorului.
Cu privire la sumele pretinse cu titlu de majorări, dobânzi și penalități de întârziere, s-au reținut dispozițiile art. 41 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru stabilirea documentației justificative pentru dobândirea calității de asigurat, potrivit cărora: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
Instanța de fond a reținut însă că, intimata nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006: ,, Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța de fond a apreciat că intimata nu poate percepe și impune contestatoarei obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că în situația în care contestatoarea ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată ar fi achitat-o în termenul legal.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, din actele de la dosar (chitanțe de plată și chiar din cuprinsul deciziei de impunere contestate) se reține că contestatoarea a făcut în permanență plăți pentru debitul principal ce i-a fost adus la cunoștință.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a apreciat fondată în parte prezenta contestație, astfel că a admis-o, conform celor din dispozitivul de mai jos.
I-a act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. care a solicitat admiterea căii de atac și respingerea acțiunii introductive.
În motivarea recursului au fost reluate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării și s-au mai precizat următoarele:
S-a făcut referire la dispozițiile art. 208, art. 211 din Legea nr. 95/2006, arătându-se că una dintre obligațiile asiguraților este achitarea contribuției datorate fondului.
De asemenea, s-au invocat prevederile OUG nr.150/2002 și ale Ordinului nr. 221/2005, arătându-se că și aceste acte normative reglementează obligația contribuabilului de a declara și plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile precum și termenele de plată a acestor contribuții și calculul de dobânzi și penalități de întârziere în cazul depășirii acestor termene.
Încadrarea în tipul de venituri realizate o face ANAF-ul conform prevederilor codului fiscal, în prezenta cauză fiind vorba despre venituri din profesii libere și comerciale, așa cum intimata recunoaște în acțiune realizarea acestor venituri. În acest sens, CASJ B. este obligată să înscrie în titlul de creanță categoria veniturilor realizate de către contestator. Din acțiune rezultă că nu se contestă veniturile realizate și nici natura acestora.
CASJ B. poate să își îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr 95/2006 cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligațiilor către FNUASS doar în condițiile în care are cunoștință despre aceștia și despre nivelul veniturilor realizate de ei.
Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informați și îndrumați în condițiile în care se înregistrează la organul fiscal. Intimata nu s-a prezentat la sediul CASJ B. pentru a se înregistra ca persoană care realizează venituri și să procedeze la declararea acestora și plata către fondul de sănătate. Faptul că intimatul nu a fost informat cu privire la astfel de obligații nu are relevanță juridică sub aspectul obligației acestea de a plăti la scadență contribuția către fondul de sănătate, această obligație rezultând din lege.
Obligația plății contribuției pe care reclamantul o datorează bugetului FNUASS nu se naște de la data primirii de la CASJ B. a scrisorilor/deciziilor prin care este înștiințat, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare.
Având în vedere că intimatul a fost identificată cu venituri din cedarea folosinței bunurilor, rezultă că aceasta a declarat veniturile la AFP B. în timp ce la CASJ B. nu a depus declarațiile, deși avea obligația legală de a o face.
S-a criticat și aspectul reținut de prima instanță potrivit cu care nu s-a adus la cunoștință reclamantului despre existența debitului, s-a arătat că recurentei nu i se poate imputa acest fapt întrucât nici această instituție nu a avut la cunoștință despre veniturile realizate decât după preluarea bazei de date de la ANAF, invocând în acest sens dispozițiile art. 222 din Legea nr. 95/2006. Totodată, în opinia recurentei, faptul că intimatul nu a fost informată până la momentul emiterii deciziei de impunere cu privire la astfel de obligații, nu are relevanță juridică sub aspectul obligației de a plătii la scadență, această obligație rezultând din lege.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită cu o cerere de anulare a unei decizii de impunere emisă de CASJ B. privind contribuția de asigurări de sănătate datorată de persoane fizice.
Acțiunea introductivă a fost admisă în sensul anulării parțiale a deciziei de impunere cu privire la dobânzi și penalități, dispunându-se exonerarea reclamantei de plata acestora.
Motivele anulării în parte a deciziei au constat în neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de informare anuală a contribuabilului și nemotivarea deciziei de impunere.
Intimatul a declarat către o instituție cu rol de organ fiscal, faptul că realizează venituri din profesii liberale și comerciale. Statul, prin mijloacele sale prevăzute de lege, are obligația de a informa contribuabilii asupra drepturilor și obligațiilor acestora. În acest sens, astfel cum arată și recurenta, între CNAS și ANAF au fost încheiate protocoale referitoare și la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri, printre altele, și din profesii liberale și comerciale.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale privind calcularea de majorări și dobânzi, este necesar să existe un termen de scadență, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoștințat, să poată plăti sau, eventual, sa poată contesta impunerea sumei.
Intimatului nu i-au fost respectate aceste drepturi la informare și beneficiului termenului de scadență, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă dobânzile și majorările de întârziere, instanța de fond a înlăturat obligația de plată a acestora.
În consecință, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanțe, intimatul fiind în mod corect exonerat de plata dobânzilor și a majorărilor de întârziere.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul reclamant I. G. prin concluziile scrise, atât pentru fond cât și pentru recurs, se constată că la fondul cauzei s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, că intimatul nu a formulat recurs sub acest aspect și că dovada achitării onorariului de avocat poartă data de 10.01.2014, respectiv ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe. În consecință, instanța de recurs poate să se pronunțe doar cu privire la cheltuielile efectuate în această cale de atac, urmând a acorda, în baza art 274 cod procedură civilă, față de soluția ce se va pronunța în recurs, jumătate din valoarea onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr 4453/CA/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr_ .
Obligă recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. la plata către intimatul I. G. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. C. E. C. R. Grațiela M.
Grefier,
T. S.
Red.LB./14.01.2014
Dact.TS./16.01.2014
Jud.fond: Lupoșor M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1820/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 466/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
