Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 660/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 9539/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.660/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 27 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. S.– judecător
Judecător: O. M. B.
Judecător: D. M. S.
Grefier: D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 3121/CA din 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 februarie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 3121/CA din 22.05.2013, pronunțată de Tribunalul B. s-a respins, a nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Direcția F. B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 82/14.05.2012, pârâta a hotărât respingerea contestației formulate de reclamantă împotriva DI nr._/18.01.2012, ca tardivă.
În motivarea acestei soluții, pârâta a reținut faptul că termenul de depunere a contestației este, potrivit dispozițiilor art. 207 al. 1 din O.G. nr. 92/2003, de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.
În speță, decizia de impunere nr._/18.01.2012 i-a fost comunicată reclamantei la data de 17.02.2012, care a confirmat primirea prin semnătură. De la această dată a început să curgă termenul de 30 de zile, care a expirat la data de 19.03.2012, calculat potrivit dispozițiilor art. 101-104 Cod Procedură Civilă. În aceste condiții, contestația administrativă depusă la pârâtă la data de 30.03.2012 este, într-adevăr, tardivă.
Cu privire la dispozițiile art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, acestea reprezintă dispoziții generale în materia contenciosului administrativ, în raport cu dispozițiile art. 205 și urm. din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, care reprezintă dispoziții speciale și, deci, derogatorii de la cele generale.
Și dacă s-ar aprecia că dispozițiile art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 ar fi incidente, instanța constată că motivul invocat de reclamantă nu reprezintă unul temeinic.
Astfel, cf. art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la al. 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termenul de prescripție”.
De altfel, reclamanta nu invocă în mod explicit care ar fi fost motivul temeinic care a împiedicat-o să formuleze în termen plângerea prealabilă. Aceasta face referire la un raport de evaluare, dar chiar dacă un astfel de raport nu era făcut, nu reprezintă un motiv temeinic în accepțiunea prevăzută de art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
În aceste condiții și raportat dispozițiilor legale menționate, contestația înregistrată la pârâtă sub nr._/30.03.2012 este tardivă iar soluția pârâtei este temeinică și legală, termenul de 30 de zile la care s-a făcut referire anterior începând să curgă de la data comunicării deciziei de impunere, respectiv 17.02.2012.
Având în vedere dispozițiile art. 103 Cod Procedură Civilă și faptul că reclamanta nu a făcut dovada împiedicării depunerii in termen a contestației, dintr-un motiv temeinic, nu este incident termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 al. 7 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004.
Raportat tuturor considerentelor expuse, a fost respinsă, ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.
În susținerea recursului au fost reluate pe larg motivele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu privire la fondul acțiunii, iar cu privire la excepția tardivității s-a susținut că plângerea prealabilă a fost formulată în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 al. 7 din Legea 554/2004. Susține recurenta că înaintarea plângerii prealabile peste termenul de 30 de zile este întemeiat, întrucât s-au întocmit rapoarte de reevaluare care au modificat substanțial valoarea deciziei de impunere emisă în ianuarie pentru anul 2012.
Intimata și-a manifestat poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât contestația a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 217 al. 1 din OG 92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit instanța cu acțiunea vând ca obiect anularea Dispoziției nr. 82/14.05.2012 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții de soluționare a contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere aferente anului 2012, dispoziție prin care să se soluționeze pe fond contestația.
Prin Dispoziția nr. 82/14.05.2012 pârâta a hotărât respingerea contestației formulate de reclamantă ca tardivă, reținând că a fost încălcat termenul de depunere a contestației care, potrivit dispozițiilor art. 207 al. 1 din O.G. nr. 92/2003 este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.
Curtea observă că decizia de impunere nr._/18.01.2012 i-a fost comunicată recurentei reclamante la data de 17.02.2012, termenul de 30 de zile, calculat potrivit dispozițiilor art. 101-104 Cod Procedură Civilă, expirând la data de 19.03.2012, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că motivul pentru care a fost depășit termenul este unul întemeiat, în condițiile ar 7 al. 7 din Legea 554/2004, întrucât rapoartele de reevaluare depuse au modificat substanțial valoarea Deciziei de impunere emise în ianuarie 2012.
Recurenta reclamantă era ținută să formuleze în termen contestația, iar în cadrul contestației putea pune în discuție aspectele legate de rapoartele de reevaluare care, potrivit susținerilor sale au modificat substanțial valoarea Deciziei de impunere emise în ianuarie 2012.
Demersul procedural pentru modificarea deciziei de impunere era contestația, simpla existență a rapoartelor de reevaluare nefiind de natură să înlăture existența obligațiilor fiscale stabilite prin decizie.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că recurenta nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice privind împiedicarea depunerii în termen a contestației
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile 3121/CA/22.05.2013 a Tribunalului B., Secția a –II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
D. T.
Red OMB- 7.03.2014.
Tehnored DT-10.03.2014/2 ex
Jud fond- A V.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2342/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 640/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
