Obligaţia de a face. Decizia nr. 298/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 515/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 298/R/2014Dosar Nr._
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. M. S.
Judecători - A.-G. S.
- O. M. B.
Grefier - D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursului declarat de reclamantul R. A. împotriva sentinței civile nr.4936 din data de 15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 4936/CA/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a II-a Civilă,de C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R. A., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B., cu privire la înmatricularea autoturismului reclamantului marca BMW, nr. de identificare WBABE5319NJA03279, țara de proveniență Polonia, fără plata taxei de emisii poluante, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu mai instituie un regim discriminatoriu neconform cu art. 110 TFUE deoarece în modul actual de reglementare al taxei de emisii poluante această taxă se achită pentru toate mașinile second hand indiferent de unde au fost achiziționate ,dacă taxa nu a mai fost deja plătită.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamantul R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata că: potrivit art. 261 pct. 5 din Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar aceștia au obligația de a motiva soluția dată fiecărui capăt de cerere.
Motivarea trebuie să se refere la înscrisurile dosarului cauzei soluționate și să fie în concordanță cu ele.
Instanța de fond nu a respectat aceste obligații. în speța de față, instanța de fond, în mod nejustificat a pronunțat o soluție neanalizând mijloacele de apărare și nemotivând care este rațiunea respingerii acesteia.
Potrivit disp. art. 129 din Cod procedură civilă, instanța de judecată trebuia să se pronunțe asupra ceea ce a fost investită prin cererea de chemare în judecată. A considerat în mod just că instanța nu a motivat punctul de vedere, nearătând care sunt motivele pentru care a apreciat respingerea cererii.
În primul rând s-a reținut de către instanța de fond faptul că recurentul a solicitat
judecarea cererii în lipsă, în conformitate cu disp. art. 242 alin. 2 din Cod procedură civilă.
Acest aspect nu corespunde adevărului. Prin cerere nu a făcut în niciun fel referire la faptul că a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Prin urmare, instanța ar fi trebuit să procedeze la amânarea judecării cauzei și comunicarea unui exemplar după întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, astfel încât reclamantul să poată formula punctul de vedere.
Instanța de fond în mod greșit a interpretat refuzul pârâtei ca fiind unul justificat.
Recurentul s-a adresat pârâtei cu cerere de înmatriculare a autoturismului în speță pe
data de 29.12,2012. Cererea este formulată în data de 28.12.2013, și depusă prin poștăcu confirmare de primire care indică data primirii a factorului poștal ca fiind data de 29.12. 2012. Mai mult decât atât prin confirmarea de primire este menționată data de 29.12.2012.
Instanța de fond în mod greșit a interpretat faptul că reclamantul s-a adresat pârâtei cu cerere de înmatriculare a autovehiculului în data de 3.01.2013. Data de 3.01.2013 reprezintă data de comunicare a răspunsului nefavorabil din partea pârâtei către reclamant și nicidecum data formulării cererii de înmatriculare.
Așadar, așa cum rezultă din înscrisurile anexate, reclamantul a adresat pârâtei cererea de înmatriculare înainte de data de 1.01.2013, respectiv în data de 29.12.2012.
Într-adevăr prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin, (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
S-a solicitat admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare in judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Jud. B..
În drept au fost invocate prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă,art. 312 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului,sentința atacată,față de motivele invocate,Curtea constata că recursul este fondat.
Greșit instanța de fond a constatat că în speță nu există –din partea pârâtei –un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului. Acesta din urma a invocat neconcordanța Legii nr. 9/2012 - în vigoare la data formulării acțiunii introductive de instanță - cu normele de drept comunitar (art. 110 TFUE) astfel incit prima instanță era datoare a examina susținerile recurentului pârât în acest sens.
Recurentul reclamant și-a întemeiat cererea introductiva de instanță pe prevederile art. 25,28,90 din Tratatul Constitutiv al U.E., coroborate cu cele ale art. 148 alin.2 si 4 din Constituția României.
Anterior datei de 01.01.2013 erau avute in vedere tocmai situațiile juridice distincte apărute ca efect al suspendării art. 4 alin.2 din Lege,prin O.U.G. nr. 1/2012, respectiv situația in care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și situația în care se solicita pentru prima oara transcrierea dreptului de proprietate în România,asupra unui autovehicul rulat ,pentru care nu a fost achitată „taxa speciala ..sau taxa de poluare. „
In prima situație era datorată taxa ,iar în cea de-a doua,obligația de plată a aceleiași taxe fusese suspendată,prin efectul O.U.G. nr. 1/2012., ceea ce era de natură a crea un tratament fiscal discriminatoriu,interzis de art. 90(110) din TCE,deoarece se diminua posibilitatea introducerii în țară a unor autoturisme second hand inițial înmatriculate într-un alt stat membru comunitar, față de cele second hand deja înmatriculate în România.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este constantă în sensul că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 din TCE decât dacă este organizat astfel încât” sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și,prin urmare,să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii”.
În speță însă măsura suspendării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a încetat abia la data de 01.01.2013 ca efect al aplicării O.U.G. nr. 1/2012 astfel incât se poate susține cu temei că reclamantul recurent este supus unui tratament fiscal discriminatoriu. Refuzul pârâtei de a proceda la înmatricularea autovehiculului reclamantului în lipsa obligației acestuia de a plăti taxa de emisii poluante este nejustificat în aceste condiții ,astfel încât ,față de prevederile art. 4 alin. 1 din Lege (care prevăd clar categoriile de autoturisme ce cad sub incidența acestei taxe) cererea reclamantului este fondată.
Așa fiind,văzându-se prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,recursul declarat va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în tot potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurentul reclamant R. A. împotriva sentinței civile cu nr. 4936/CA/15.10.2013 pronunțată de către Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pe care o modifică în tot în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Instituția P. B. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B. și în consecință:
Obligă pe pârâtă să procedeze la înmatricularea definitivă pe numele reclamantului fără plata taxei de emisii poluante a autovehiculului marca BMW tip 318IS, an fabricație 1993, nr. identificare WBABE5319NJA03279, după îndeplinirea condițiilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. SpăriosAlina-G. S. O. M. B.
Grefier,
D. T.
Red AGS- 07.02.2014
Tehnored DT- 10.02.2014/2ex
Jud fond- I B.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 119/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 94/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
