Pretentii. Decizia nr. 2726/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2726/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 8022/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2726/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 05 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. F. - judecător
M. C. - judecător
M. I. M. - judecător
C. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta H. D. împotriva sentinței civile nr. 1383/CA/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul formulat de recurenta reclamantă H. D. este formulat și motivat în termenele și în condițiile prevăzute de art.485 - 487 N.C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004 și este declarat prin reprezentant convențional, avocat Ș. U. cu delegație la fila 5 în dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin rezoluția judecătorului desemnat cu efectuarea procedurii de verificare și regularizare a cererii din 12.08.2014 aflată la fila 8 dosar i s-a pus în vedere recurentei reclamante H. D. obligația de achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 24 din OUG 80/2013 sub sancțiunea anulării cererii de recurs, conform art. 486 alin. 3 N.C.pr.civ, obligație ce nu au fost îndeplinită de către recurenta reclamantă.
Față de această împrejurare, instanța invocă din oficiu excepția de netimbrare a cererii de recurs și reține cauza spre soluționare pe excepția invocată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1383/CA/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată reclamanta H. D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.. Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta H. D. a declarat recurs, prin avocat, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare, a arătat, în esență, că, în mod greșit, prima instanță a înlăturat apărările sale referitoare la caracterul contrar dreptului comunitar al taxei de emisii poluante instituită de Legea nr. 9/2012.
Recurentul a arătat că regimul discriminatoriu continuă să existe și în forma actuală a Legii nr. 9/2012.
Recurentul a mai arătat că, în opinia sa, Legea nr. 9/2012 este, în continuare, discriminatorie și contrară art. 110 TFUE, deoarece se descurajează, în continuare, punerea în circulație, în statul membru, a unui vehicul de ocazie cumpărat din alte state membre, cumpărătorii fiind orientați să achiziționeze vehicule aflate în parcul auto național, pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare, taxa de poluare sau taxa de emisii poluante.
Cererea de recurs a fost motivată prin raportare la prevederile art. 486 și urm. c.pr.civ. și nu a fost timbrată.
Intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., prin întâmpinare (filele 21-22), a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta H. D..
În susținerea acestei poziții procesuale a arătat că prevederile Legii nr. 9/2012, sub imperiul cărora a fosta achitată taxa solicitată a fi restituită de către reclamantă, nu sunt contrare legislației UE, acestea respectând principiile stabilite de CJUE în cauza T., legea nouă fiind bazată pe principiul „poluatorul plătește”, fiind datorată atât de vehiculele noi, cât și de cele deja înmatriculate în România.
Prin urmare, existența taxei de emisii poluante reglementată de Legea nr. 9/2012 nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de emisii poluante.
Intimata chemată în garanție nu a formulat întâmpinare în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului și deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu și care primează în soluționare prin prisma dispozițiilor art. 248 c.pr.civ., Curtea constată că această excepție este întemeiată.
Recursul formulat de recurenta – reclamantă H. D., prin care se invocă, implicit, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 c.pr.civ., se timbrează, în condițiile art. 24 alin. 2 teza a doua din OUG nr. 80/2013, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 100 lei.
Prin rezoluția din data de 12.08.2014 (fila 8), comunicată la domiciliul recurentei reclamante (fila 10), conform art. 155 pct. 6 c.pr.civ., în condițiile în care alegerea domiciliului din cererea de recurs nu a respectat exigențele art. 158 alin. 1 c.pr.civ., respectiv nu a fost indicată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură (fila 3), instanța a pus în vedere recurentei să achite această taxă sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Cum recurentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită, în baza art. 197 teza a doua c.pr.civ. care prevede că „netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată”, normă coroborată cu art. 494 c.cpr.civ., conform căruia „dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune”, instanța de recurs va admite excepția netimbrării invocată din oficiu și, în consecință, va anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta – reclamantă H. D. împotriva sentinței civile nr. 1383/CA/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului formulat de reclamanta H. D., invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de reclamanta H. D. împotriva sentinței civile nr. 1383/CA/08.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. F. M. C. M. I. M.
Grefier
C. R.
Red./M.I.M/ 05.12.2014
Tehnored/CR/05.12.2014/5 ex.
Jud. fond. C.S.
comunicat 3 exemplare părților,
conform citativ fila 36 ds.
| ← Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 119/2014.... → |
|---|
