Pretentii. Decizia nr. 1459/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 2426/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1459/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. G. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
G. P. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 5354/CA din data de 30 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prezenta cauză a fost regularizată în cadrul procedurii prealabile prevăzută de Noul cod de procedură civilă.
De asemenea, constată că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 485-487 din Noul Cod de procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 4 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 raportat la art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5354/CA din data de 30 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. F. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. și în consecință:
- pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 1346 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată și să plătească dobânda legală calculată la suma de mai sus începând cu data de 12.02.2013 și până la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință:
- chemata în garanție a fost obligată să restituie pârâtei suma de 1346 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată și să plătească dobânda legală calculată la suma de mai sus începând cu data de 12.02.2013 și până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 239,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâtei privind obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, invocând următoarele:
1.Recurenta nu poate proceda la restituirea sumei întrucât nu s-a dispus și anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza calculului, respectiv decizia de stabilire a taxei pe emisii poluante.
Au fost reluate în acest sens, apărările formulate în fața primei instanțe.
2. S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că în speță este vorba despre un refuz nejustificat de restituire. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 2 al 1 lit. I din Legea nr. 554/2004.
3. În mod greșit instanța de fond a reținut că taxa achitată este contrară normelor europene.
Instanța de judecată nu poate dispune restituirea unei sume care se încasează în continuare în vederea înmatriculării autovehiculelor, în baza unui act normativ în vigoare achitarea taxei are caracter imperativ și în prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
S-a criticat și reținerea primei instanțe potrivit cu care perceperea unei taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este nelegală și în contradicție cu dispozițiile art 90 al 1 din Tratatul Comunității Europene.
Din jurisprudența constantă a CJUE a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe emisii poluante provenite de la autovehicule în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regim intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Tot din jurisprudența curții, s-a făcut referire la stabilirea în mod constant a faptului că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui vehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămasă neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar.
În opinia recurentei, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 110 din TFUE.
4. În mod total neîntemeiat instanța de fond a înțeles să oblige pârâta la plata dobânzii legale.
Astfel, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că nerestituirea taxei pe poluare nu îi este imputabilă instituției intimate, refuzul acesteia fiind întemeiat pe prevederile imperative instituite de acte normative în vigoare.
Mai mult, intimata a arătat instanței de fond ca, în practica, unele instanțe de judecată nu au înțeles să acorde dobânda legala sent. civ. nr. 410/CA/19.05.2008 în dos. nr._ al Trib. B..
De asemenea, s-a mai susținut că efectele hotărârii CJUE în cauza C-402/209-T., nu sunt incidente în cauză.
De asemenea, s-a criticat cuantumul sumei acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, arătând că acesta nu justifică valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 489 al 2 NCPC și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Astfel, la data de 12.02.2013, reclamanta B. F. a solicitat Administrației Finanțelor Publice B., restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de emisii poluante achitată în vederea înmatriculării unui autoturism second-hand achiziționat din Germania, stat comunitar unde a fost înmatriculat pentru prima dată.
Se impune a se analiza natura juridică a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și solicitată a fi restituită.
Preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin Legea nr 9/2012, noua taxă introdusă prin acest act normativ, denumită „ taxă pentru emisii poluante”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2012, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă pentru emisii poluante are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 ianuarie 2012, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Această taxă pentru emisii poluante este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 110 din TFUE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CJCE, articolul 110 TFUE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art. 110 TFUE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin Legea nr. 9/2012 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind sin state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CJCE ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Aceste considerente sunt susținute, din perspectiva neconformității taxei pentru emisii poluante și de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09, T., prin care se reține că art 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, Curtea a analizat neutralitatea taxei pe poluare. Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
În privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În acest sens, Curții i-a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În cauza menționată, Curtea a stabilit că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Hotărârilor C-402/09 T., C-29/11 Sfichi și C-30/11 I., i s-a alăturat cauza N. în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În consecință, în cauză este vorba despre o sumă încasată cu încălcarea normelor comunitare, fiind vorba despre o plată nedatorată, solicitată a fi restituită în condițiile art. 117 lit. d cod procedură civilă. Conform OMFP nr. 1899/2004, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire și, în termenul de prescripție, s-a adresat instanței în vederea obligării organului fiscal la restituirea sumei.
Se impune a se mai preciza, față de motivele de recurs privind obligarea la plata dobânzii legale, că în cauză este aplicabilă procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal prevăzută de Ordinul MFP nr. 1899/2004 (Cap 2 pct. 1) și art. 124 cod procedură fiscală. Întrucât dobânda legală este mai mică decât cea fiscală, este admisibilă cererea de acordare a dobânzii legale. Fiind vorba despre o taxă nedatorată, reclamanta are dreptul la restituirea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma restituită începând cu data achitării acesteia.
În mod corect prima instanță de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 72 și 73 NCPC și față de dispozițiile art.1 al 2 din Legea nr. 9/2012 privind titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlu taxă pentru emisiile poluante.
În cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 452, 453 NCPC întrucât pârâta a căzut în pretenții prin admiterea acțiunii, fiind astfel în mod corect obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar argumentele invocate în recurs nefiind în măsură să înlăture incidența prevederilor mai sus menționate și nici a vreunui motiv de casare.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 al 1 NCPC, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 5354/CA/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. P. GavrilăRamona Grațiela M. Lorența B.
Grefier
G. P.
Red. LB/29.04.2014
Tehnored. G.P/30.04.2014 /5ex
Jud Fond: D.U.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1010/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... → |
|---|
