Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2694/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2694/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 3151/62/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2694/R/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător L. P.
Judecător Lorența B.
Grefier V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE C. A JUDEȚULUI B. împotriva încheierii din data de 10.09.2014 pronunțată Tribunalul B. în dosarul nr._ 14, având ca obiect „suspendarea și executarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 23/18.03.2014 emisă de pârâta Camera de C. a județului B. până la soluționarea definitivă a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2014, părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.394 alin.2 din noul cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.396 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2014, 26 noiembrie 2014, respectiv pentru azi 3 decembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 10.09.2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a admis cererea formulată de reclamanta R. P. a Pădurilor S. RA în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și Camera de C. a Județului B. și în consecință suspendă, până la soluționarea definitivă a cauzei, executarea Deciziei nr.23/18.03.2014 în ce privește abaterile prezentate la pct.4, pct.5 și pct.6, respectiv măsurile dispuse la pct.I. d), pct.II.1 și pct.II.2.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta C. de C. a României în nume propriu și pentru pârâta Camera de C. a județului B., solicitând admiterea căii de atac și casarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare a Deciziei nr 23/18.03.2014 emisă de Camera de C. a județului B., ca neîntemeiată.
Au fost invocate dispozițiile art 488 pct 6 și b NCPC, criticile aduse constând în următoarele:
Încheierea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.. o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, în caz contrat fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art 425 al 1 NCPC.
Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, obligativitatea motivării constituind o garanție a procesului echitabil.
Nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea sa.
Instanța de fond, soluționând cererea de suspendare, nu a indicat nici un motiv concret pentru care apreciază că se impune admiterea unei asemenea cereri, ci s-a rezumat a arăta care sunt condițiile impuse de Legea nr 554/2004 pentru ca o asemenea cerere să fie soluționată favorabil.
Recurentul a solicitat instanței de recurs ca în rejudecare să constate că din perspectiva prevederilor art 14 din Legea nr 554/2004, nu se demonstrează întrunirea cumulativă a celor două condiții expres prevăzute.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice.
Sub aspectul condiției cazului bine justificat, s-a arătat că nici reclamanta și nici instanța care a soluționat cauza în fond nu au prezentat nici un argument întemeiat care să demonstreze că există o serioasă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ.
În privința pagubei iminente, s-a arătat că nici reclamanta prin cererea de chemare în judecată și nici instanța nu au demonstrat iminența producerii unei pagube importante instituției în sine.
Dacă în mod ipotetic instanța de control judiciar ar menține suspendarea executării măsurilor dispuse de Camera de C. a județului B., ar însemna că toate măsurile cuprinse în deciziile emise de C. de C. și care au fost atacate în instanță vor trebui să fie suspendate până la soluționarea cauzei, în caz contrar producându-se o pagubă iminentă entității controlate. O astfel de interpretare ar conduce la blocarea activității Curții de C. care nu și-ar mai putea pune în aplicare măsurile dispuse în exercitarea atribuțiilor specifice.
Intimata R. publică a Pădurilor S. RA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu se poate vorbi despre o nemotivare a încheierii de ședință întrucât în această etapă procesuală, instanța de judecată doar pipăie fondul problemei și verifică, pe baza susținerilor părților din proces, dacă există o aparentă temeinicie a dreptului.
Instanța de fond a procedat potrivit prevederilor legale, iar încheierea atacată nu aduce atingere în niciun fel prestigiului și integrității Curții de C. sau activității acesteia.
Analizând încheierea atacată, actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 488 pct 6 și b NCPC, C. constată următoarele:
Verificând conținutul încheierii atacate, prin prisma dispozițiilor art 425 al 1 lit b NCPC, C. constată că în considerentele încheierii atacate nu sunt cuprinse motivele de fapt pe care se întemeiază soluția atacată.
Simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004 și depunerii cauțiunii este suficientă pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ. Astfel, cele două condiții denotă caracterul de excepție al măsurii, fapt ce impune dovedirea efectivă a împrejurărilor supuse regimului administrativ aplicabil actului ce face obiectul cererii de suspendare și nu referirea în sens larg la motivele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Prima instanță nu a făcut nicio conexiune între vreun motiv concret indicat de reclamantă și aptitudinea acestuia de a argumenta „existența cazului bine justificat”. Din conținutul cererii de chemare în judecată nu rezidă vreun motiv indicat în mod expres ca justificare a cererii de suspendare.
De asemenea, sub aspectul pagubei iminente, reclamanta nu indică niciun element care să susțină incidența acestei condiții, executarea silită a deciziei neputând conduce de plano la reținerea îndeplinirii prevederilor art 2 lit ș din Legea nr 554/2004. În cauză n fost indicată de reclamantă și nici identificate de prima instanță vreo dispoziție din cuprinsul actului atacat care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Ca urmare, cazul bine justificat și paguba iminentă trebuie să fie indicate în concret și nu doar afirmate prin simpla preluare a textelor de lege și referiri largi la conținutul acțiunii în anulare.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art 488 pct 6 NCPC, C. va admite recursul și va casa încheierea atacată, iar în rejudecare, va respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. de C. a României în nume propriu și pentru pârâta Camera de C. a județului B. împotriva încheierii de ședință din data de 10.09.2014 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr_ 14, pe care o casează sub aspectul modului de soluționare a cererii de suspendare și, rejudecând în aceste limite,
Respinge cererea formulată de reclamanta R. P. a Pădurilor S. SA în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și Camera de C. a județului B. de suspendare a executării Deciziei nr 23/18.03.2014 emisă de Camera de C. a județului B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. R. L. P. Lorența B.
Grefier
V. P.
Red.LB.27.01.2015
Tehnored/VP27.01.2015/5ex
Jud. fond D. U.
| ← Pretentii. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
