Obligaţia de a face. Decizia nr. 649/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 3479/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 649/R
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător M. R.
Judecător I. Ț.
Grefier M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale București împotriva sentinței civile nr. 5952/CA din 27.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2014.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5952/CA din 27.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S. M., M. C., S. C., M. S., B. C., S. E., C. R. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și, în consecință: pârâta U. S. Haret a fost obligată să elibereze reclamanților Diploma de licență și suplimentul de diplomă, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Științe Juridice și Administrative, Specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009; s-au respins restul pretențiilor; s-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și în consecință: chematul în garanție a fost obligată să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în Diplomă de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți; s-au respins restul pretențiilor pârâtei față de chematul în garanție.
P. a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Reclamanții sunt absolvenți ale Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, ciclul I – studii universitare de licență (sistem Bologna), promoția 2009, forma de învățământ FR (frecvență redusă). Aceastea au promovat examenul de licență, pârâta Universitate S. Haret eliberându-le în acest sens adeverințele nr. 312,321,344,_.346 din 09.07.2009.
Ulterior, reclamanții au solicitat pârâtei să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, la care a primit adresa-răspuns, în sensul că a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la ministerul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului, a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009, că respectiva comandă nu a fost onorată decât parțial, iar în momentul în care va primi formularele de diplomă de licență, se va completa neîntârziat un formulat pentru reclamantă, ca absolvent al Universității.
Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior –ARACIS a arătat că specializarea D. din cadrul Facultății de Științe Juridice și Administrative din B. a USH București este acreditată la forma de învățământ cu frecvență (ZI), cu 180 de credite în perioada 2006-2009 .
Instanța de fond a reținut că cererea reclamanților de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă este fondată, pe de o parte deoarece această pârâtă nu a negat dreptul reclamantei și nici actul prin care a recunoscut acesteia calitatea de licențiată în drept, iar adeverința eliberată, menționată mai sus nu a fost anulată și nu s-a solicitat în instanță, nici de pârâtă, nici de către chematul în garanție MECTS anularea acestora și nici analizarea criteriilor de obținere a acestora.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă, interdependentă de aprobarea tipizării formularelor tipizate pentru diplomele de licență de către pârâtul MECTS, astfel încât obligația pârâtei nu poate fi îndeplinită decât în măsura în care chematul în garanție ar fi obligat să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.
Cu privire la apărările chematului în garanție MECTS cu privire la necesitatea acreditării provizorii de către pârâta U. S. Haret pentru forma de învățământ cu frecvență redusă (FR), urmată de reclamantă, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.”
Dispozițiile art.11 din HG nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior prevăd faptul că “În învățământul superior și la forma de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă funcționează sistemul de credite transferabile în aceleași condiții cu cele prevăzute pentru forma de zi.”, iar la art.14: “Diplomele și certificatele de studii sunt eliberate absolvenților care au parcurs programe în sistem de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă de către instituțiile de învățământ superior acreditate, în conformitate cu Regulamentul actelor de studii.”
În niciuna din aceste dispoziții legale nu se menționează vreo condiție suplimentară pentru desfășurarea cursurilor cu frecvență redusă sau la distanță, cu excepția faptului ca respectiva facultate să fie acreditată pentru forma de învățământ „la zi”, condiție pe care pârâta o îndeplinește în cauză, conform adresei emise de ARACIS, descrisă mai sus.
În ceea ce privește dispozițiile art.17 din HG nr.1011/2001, care fac trimitere la procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă, care se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată, instanța reține că în culpa se află chematul în garanție MECTS, instituție care avea potrivit Legii nr. 442/2003, Legii nr. 88/1993, Legii nr. 84/1995, OUG nr. 75/2005 aprobată prin Legea nr. 87/2006, Ordinului nr. 3404/2006 și HG nr. 366/2007, atribuții de control și de cenzură a activității desfășurate și organizate de către pârâta USH, având pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ de la distanță sau cu frecvență redusă, în situațiile în care ar fi constatat că aceasta nu este în concordanță cu prevederile legale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta U. S. Haret a informat în mod public că are acreditare sau autorizare pentru toate specializările din cadrul facultăților sale, inclusiv pentru forma de învățământ cu frecvență redusă, iar în Regulamentul de organizare și funcționare al Universității se precizează în mod expres că aceasta organizează și forma de învățământ cu frecvență redusă (FR).
Or, câtă vreme pârâtul MECTS nu a pus în discuție și invocat anterior legalitatea formei de învățământ cu frecvență redusă, nereacționând în nici un fel, în sensul interzicerii funcționării și organizării acesteia, instanța de fond a reținut că atitudinea chematului în garanție MECTS nu poate avea repercusiuni asupra situației reclamantului.
Instanța de fond a reținut și că reclamanta a susținut examenul de licență în iulie 2009, iar OG nr.10/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior, la data de 20.08.2009, astfel încât acest act normativ nu îi este opozabil, neretroactivând.
În raport de prevederile art. 7 și 38 din OMECT nr.2284/2007 și OMECT nr. 4022/2008, ținând seama că, pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. S. Haret a formularelor în discuție de către ROMDIAC S.A. este necesară aprobarea chematului în garanție MECTS, luând în considerare că reclamanta are dreptul la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție cu privire la obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Cu privire la solicitarea pârâtei U. S. Haret de a fi obligat chematul în garanție MECTS la aprobarea tipizării formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul diplomei de licență, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu cea de a 30 – a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 25 alin. 1, din Legea nr.554/2004, sancțiunea se acordă de instanța de executare, la cererea reclamantului, în cazul în care se refuză executarea, cererea fiind prematură în prezent.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, a fost admisă acțiunea principală în tot și cererea de chemare în garanție în parte, conform celor din dispozitivul de mai jos.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale, sentința fiind criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând următoarele:
1.Sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești ( art 304 pct 4 cod procedură civilă ).
În acest sens, s-a arătat că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale, făcându-se referire la dispozițiile HG nr. 536/2011 și ale art. 216 alin. 2 din Legea nr. 1/2011.
De asemenea, s-a făcut referire la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 288/2004 și ale art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 arătându-se că din cuprinsul acestora rezultă fără echivoc faptul că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit Legii nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de minister, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
În opinia recurentului, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale.
Instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un concurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii. Instanța de fond a evaluat calitatea unor programe de studii, acordând diplome, deși nu are competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Diplomele și suplimentele la diplome se acordă exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege și nu pe baza sentințelor judecătorești.
2.O altă critică a privit motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocându-se faptul că prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective.
În opinia recurentei, prima instanță era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți era realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin OUG nr. 75/2005 nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 din HG nr. 535/1999 potrivit cu care „învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
S-a făcut referire și la prevederile art.17 din capitolul IV al HG nr. 1011/2001, arătându-se că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora, aceste etape obligatorii nefiind parcurse de către U. S. Haret.
O instituție nu are dreptul să înscrie „studenți” și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, nefiind îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Totodată, recurenta a făcut trimitere la dispozițiile art. 103 al 2 din Legea nr. 84/1995, dar și la ale art. 60 din același act normativ potrivit cu care formele de învățământ anterior menționate se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ „zi”.
S-a subliniat faptul că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Dispozițiile art. 60 al 1 din Legea nr. 84/1995 nu conduc la concluzia potrivit cu care instituția de învățământ superior acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează doar vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă, calea de vocație la drept fiind condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.
În cauză, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanți, pârâta U. S. Haret era acreditată cu forma de învățământ ZI nu și ID. Având în vedere că reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Specializarea urmată de reclamanți nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, aceasta nefiind menționată în nicio hotărâre de guvern în perioada în care reclamanta a urmat studiile.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând următoarele apărări:
Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență.
Pentru tipărirea și difuzarea către intimata pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de METCS, conform art .7 din OMECT nr. 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a MECTS, cererile nefiind aprobate de minister.
S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr 12 la CEDO privind interzicerea discriminării. S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.
Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ale ministerul nu au sesizat nereguli.
Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.
Intimata susține că aprobarea de către aceasta a admiterii la forma de învățământ la distanță pentru specializările acreditate/autorizate corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantat prin art. 32 al 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr 1405/21.05.2009.
MECTS sau ARACIS ( Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior ) nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.
Recurentul nu este nevoit să procedeze la recunoașterea studiilor sau diplomelor, având posibilitatea conferită de art. 6 din Legea nr. 443/2002, de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt absolvenți ale Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea D., din cadrul Universității S. Haret, ciclul I – studii universitare de licență (sistem Bologna), promoția 2009, forma de învățământ FR (frecvență redusă). Aceștia au promovat examenul de licență, pârâta Universitate S. Haret eliberându-le în acest sens adeverințele nr. 312,321,344,374,368,346 din 09.07.2009.
Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni.
Intimata U. S. Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Instanța de fond nu a fost investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță, verificând doar dacă au fost îndeplinite demersurile prevăzute de lege pentru eliberarea diplomelor și suplimentelor la diplome. De altfel, MECTS nu a criticat sub nicio formă eliberarea adeverinței de susținere și promovare a examenului de licență.
Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute întrucât nu formează obiectul cererii de chemare în garanție.
În concluzie, obiectul prezentului recurs îl constituie modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, urmând a se verifica dacă ministerul a procedat sau nu la avizarea achiziționării de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 573/26.10.2010, U. S. Haret a solicitat MECTS aprobarea tipăririi de formulare de diplomă de licență ( Legea nr 288/2004 ) pentru promoțiile 2009 și 2010.
Prin adresa nr._/28.11.2010 emisă de MECTS către ROMDIDACT SA Compania de Material Didactic, se arată că, urmare a adresei USH mai sus menționată, se avizează achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, însă într-un număr mult mai mic decât cel solicitat.
În consecință, atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea de către U. S. Haret a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de minister conform art. 7 din OMECT nr. 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a recurentului chemat în garanție, iar aprobarea cererilor într-o măsură care să acopere necesarul în vederea asigurării eliberării acestor acte și intimatei reclamante, nu a fost dovedită, în mod corect prima instanță a dispus admiterea cererii de chemare în garanție, pentru a asigura efectiv punerea în executare a hotărârii recurate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata către intimata S. Haret a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Opinie majoritară:
Respinge recursul formulat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5952/CA/2013 pronunțată de Tribunalul B..
Obligă pe recurentul M. Educației Naționale la plata către intimata S. Haret a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2014.
Președinte,Judecător,
L. PopaIoana Ț.
Grefier,
M. D.
Opinie minoritară.
Admite recursul, modifică în tot hotărârea, respinge acțiunea formulată de reclamanții S. M., M. C., S. C., M. S., B. C., S. E., C. R. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Judecător,
M. R.
Red op.maj.: IT/27.02.2014
Dact.: MD/28.02.2014 - 2 ex.
Jud.fond: A.V.
Opinie minoritară
Deosebit de opinia majoritară apreciez fondat recursul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu consecința modificării în tot a sentinței civile, a respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
Starea de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate și în esență aceasta privește împrejurarea că reclamanții au absolvit studiile universitare ale Facultății de Științe Juridice și Administrative din B. a Universității S. Haret, Ciclul I în sistem Bologna, forma învățământ la distanță, susținând și promovând în anul 2009 examenul de licență.
S-au reținut motive procedurale care ar împiedica analizarea situației în fond întrucât instanța nu este investită cu cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță iar pârâta a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Rețin din probe că nu există dovada că forma de învățământ urmată de reclamantă a fost acreditată sau autorizată prin hotărâre de guvern. Sunt încălcate astfel dispoziții exprese de lege - Legea nr 88/1993, OUG nr 75/2005, HG nr 1418/2006 – conform cărora formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Tot legiuitorul a stabilit, ca și condiție prealabilă, că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri de ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate cursuri la zi la disciplina respectivă.
Ulterior specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
În fapt, pârâta U. S. Haret nu era îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru forme de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii și prin urmare MECTS nu poate fi obligată să emită formulare tipizate pentru diplome, dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale.
Cu privire la faptul că instanța nu a fost sesizată să se pronunțe asupra legalității acreditării formei de învățământ urmată de reclamantă, constat că este reală această constatare, dar starea de fapt trebuie stabilită integral, astfel cum rezultă din probe, ulterior rămânând să se constate, în limitele cadrului procesual și ținând seamă de principiul disponibilității părții, care sunt chestiunile de drept de soluționat.
Amputarea stării de fapt și aplicarea exclusivă a principiului disponibilității părții, în condițiile în care pârâta U. S. Haret a adoptat o poziție procesuală convenabilă ei, fără a se opune în mod real pretențiilor părții reclamante întrucât nu avea interesul, duce la reținerea unei stări de fapt incomplete, care dă posibilitatea omiterii reținerii dispozițiilor legale imperative.
De asemenea, faptul că pârâta a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ nu se transformă într-un avantaj al acesteia, culpa ei fiind extrem de gravă, încălcând dispoziții de lege imperative.
S-a reținut că nu este imputabil reclamantei situația în care se află pârâta, dacă a creat această aparență de legalitate. Este real că reclamantei nu i se poate imputa faptul că pârâta nu a obținut acreditarea formei de învățământ urmate, dar aceasta nu poate forța aplicarea legii solicitând ocrotirea interesului ei întrucât a fost de bună credință, astfel încât să se poate aplica principiul error communis facit jus.
Referitor la cererea de chemare în garanție a MECTS, formulată de către U. S. Haret nu poate fi reținută nicio culpă a MECTS pentru faptul că nu a aprobat tipărirea formularelor de diplomă de licență, pentru absolvenții promoției 2009 de la forme de învățământ organizate de către U. S. Haret, în afara cadrului legal și nici nu poate fi obligat să le aprobe, întrucât s-ar încălca legea.
Judecător,
M. R.
Red.op.min. MR/28.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1942/2014. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... → |
|---|
