Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Decizia nr. 2529/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 2529/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 281/119/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 2529/R

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE Lorența B.

Judecător R. Grațiela M.

Judecător S. P. G.

Grefier M. D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială C. împotriva sentinței civile nr. 816 din 4.07.2014, pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă în dosarul nr._ având ca obiect „refuz acordare drepturi persecutați politic D.L nr. 118/1990”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.396 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2014, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2014.

CURTEA,

Asupra recursului de față,

Constată că prin sentința civilă nr. 816 din 4.07.2014, pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de partea reclamantă B. E., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ C., s-a anulat în parte decizia nr. 370/07.01.2014 și decizia nr. 13/10.02.2014 privind pe reclamant, s-a stabilit că începând cu data de 1 ian.2014 reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de prevederile art. 1 alin.1 lit. d, art. 4 alin.2, art. 8 alin.1 și 2 și art. 9 din Decretul Lege 118/1990 pentru perioada 9 dec.1952 - 30 martie 1959 - ca urmare a persecuțiilor politice constând în stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Herculian, jud. C. în acest interval de timp, s-a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea efectivă acestor drepturi de autoritatea pârâtă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 600 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ SOCIALE C. care a solicitat admiterea căii de atac și respingerea acțiunii. S-au invocat dispozițiile art. 488 al 1 pct. 8 NCPC, respectiv instanța a interpretat în mod greșit normele de drept material.

În motivarea căii de atac formulate, recurenta a arătat următoarele:

Instanța de fond în mod superficial a tratat dispozițiile prev. de art. 1 al 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990, în sensul că s-a mărginit să constate că reclamanta împreună cu întreaga familie au fost considerați chiaburi și datorită acestui fapt au fost persecutați politic.

S-a mai susținut că la o simplă analiză a probatoriului se poate observa că, din documentele emise de instituțiile statului deținătoare de arhive, nu rezultă faptul că reclamantului și familiei acestuia li s-ar fi stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 09.12._59 în loc Herculian, ci doar faptul că familia acestora a fost catalogată cu sintagma “chiabur”. Mai mult, reclamantul este născut la data de 11.01.1943, fiind minor în acea perioadă, astfel că nu se putea institui împotriva sa măsura domiciliului obligatoriu.

De asemenea, s-a mai arătat faptul că instanța de fond s-a mărginit să constate în baza declarațiilor judiciare ale martorilor, faptul că tatăl reclamantului a suferit persecuții politice, stabilindu-i-se domiciliul obligatoriu în loc Herculian nu și copiilor săi.

S-a mai arătat că măsura de dislocare și fixare de domiciliu obligatoriu viza foștii moșieri și familiile acestora, făcându-se referire la HCM nr. 326 și la Decizia nr. 200/1951.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Intimatul reclamant B. E. a formulat întâmpinare ( f.12) prin care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, onorariu avocațial( f.15).

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPCIV și recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ C., Curtea constată că acesta este întemeiat.

Din cuprinsul probatoriului administrat de instanța de fond, respectiv înscrisuri și depoziții martori rezultă că tatăl intimatului reclamant și întreaga sa familie au avut statutul de chiaburi în perioada 1952-1958, și că aceștia au fost nevoiți să se mute într-o altă locuință, fosta lor locuință fiind ocupată de președintele consiliului popular). Din depozițiile martorilor a mai rezultat că familia intimatei reclamante a suferit restricții ale liberei circulații și alte măsuri de marginalizare socială.

Se mai reține că instanța de fond a reținut în esență faptul că măsura domiciliului forțat este consecința directă a statutului de chiabur, neavând alte mijloace de probă care să confirme explicit stabilirea domiciliului obligatoriu.

Curtea reține însă, că în lipsa unei definiții legale oferită de normele incidente în materie, domiciliul obligatoriu reprezintă o măsură administrativă diferită de cea a stabilirii calității de chiabur, iar dacă legiuitorul ar fi dorit să confere calității de chiabur valoare de probă în stabilirea domiciliului obligatoriu, ar fi prevăzut acest fapt în mod expres.

Includerea tatălui intimatului reclamant în categoria chiaburilor nu este suficientă pentru reținerea ca dovedită a măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu.

Declarațiile martorilor fac vorbire despre o limitare a libertății de mișcare, susținerea stabilirii unui domiciliu obligatoriu, în sensul unei îngrădiri a libertății de alegere a domiciliului nefiind sprijinită de înscrisuri emanând de la instituțiile statului. De altfel, în lipsa unor înscrisuri oficiale, stabilirea domiciliului obligatoriu, ca măsura administrativă cu caracter politic, se poate constata în condițiile Legii nr. 221/2009. În acest context nu poate fi primită solicitarea intimaților reclamanți de casare cu trimitere a sentinței, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au înțeles să formuleze o cerere proprie de recurs, în sensul art. 491 NCPCIV.

Față de considerentele mai sus expuse, este fondată susținerea recurentei privind aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 1 al 1 lit. d din Decretul-Lege nr. 118/1990, în cauză nefiind dovedită instituirea față de intimata reclamantă a măsurii administrative a „domiciliului obligatoriu” în condițiile în care calitatea de chiabur nu este suficientă pentru a se reține și instituirea respectivei măsuri administrative.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 496 al 2 NCPC, va admite recursului, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea.

În raport de soluția pronunțată, raportat la dispozițiile art. 453 NCPCIV cererea intimatului reclamant având ca obiect cheltuieli de judecată în fond și în recurs va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ C. împotriva sentinței civile nr. 816/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă în dosarul nr._, pe care o casează și, rejudecând,

Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ C. având ca obiect anularea Deciziilor nr. 370/07.01.2014 și 13/10.02.2014 emise de pârâtă.

Respinge cererea intimatului reclamant având ca obiect cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2014.

Președinte,

Lorența B.

Judecător,

R. Grațiela M.

Judecător,

S. P. G.

Grefier,

M. D.

Red: RGM/5.11.2014

Dact:MD/10.11.2014 - 4 ex.

Jud.fond: A.D.B.

M.D. 04 Noiembrie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Decizia nr. 2529/2014. Curtea de Apel BRAŞOV