Anulare act administrativ. Decizia nr. 1471/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1471/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 8223/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1471
Ședința publică de la 01 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul T. A. G. împotriva Deciziei civile nr. 3094/17.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. M. T., G. C., S. V., S. G. și P. SETORULUI 5 BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 25.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.11.2012 sub numărul de dosar_ revizuentul T.- A. G. în contradictoriu cu intimații G. M.-T., G. C., S. G. ,S. V. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr.3094/17.09.2012 pronuntată de Curtea de Apel Secția a- VIII-a C. Administrativ si Fiscal în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de revizuire revizuenta a invocat motivele de revizuire prevăzute de art 322 punctul 1, punctul 3 și punctul 5 din codul de procedură civilă ,solicitând ca instanța de judecată în urma reanalizării probelor administrate să dispună admiterea contestației, anularea hotărârii atacate si reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedura efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate.
În fapt, revizuentul a arătat că la data de 03.06.2011 a obținut autorizația de construcție numărul 211L/03.06.2012 emisa de către P. S. 5 în timpul procesului nr._/3/2011 cu P. sectorului 5 pentru a emiterea acestei autorizații.
In luna martie 2012, vecinii de la 2 imobile alăturate au deschis împotriva Primăriei Sector 5 si a revizuentului procesul nr._/3/2012, motivând faptul ca nu le-a cerut acordul pentru construcție și că o această construcție umbrește imobilele învecinate.
La data de 13-14.06.2012 în timp ce se lucra la efectuarea unor sprijiniri la gardul ce desparte proprietatea acestuia situată pe . de proprietatea Luceafarului nr 3 acesta s-a prăbușit.
La data de 14.06.2012 revizuentul a anunțat accidentul la Inspectoratul de Stat în Constructii, iar acesta venind la fata locului a efectuat control emițând procesul verbal de control nr 1825/14.6.2012 în care se observa ca excavarea pentru subsol este făcută în procent de aproximativ 100%, la fel si sprijinirile.
Prin respectivul proces -verbal s-a dispus oprirea tuturor lucrărilor în afara de cele de punere în siguranță, soluțiile de punere în siguranță trebuind a fi stabilite de către experți tehnici atestați MLPAT pentru exigenta A 1 si A 2 în caz contrar fiind obligați a readuce terenul la starea inițială
Gardul care a căzut era făcut de către revizuent și era proprietatea acestuia.
La data de 20.06.2012, la termenul pentru judecarea cererii având ca obiect anularea autorizației de construcție, vecinii au cerut suspendarea acesteia pe motiv ca exista pericol sa li se afecteze proprietățile .
La data de 06.07.2012 ISC-ul a mai făcut un proces verbal de control în care se consemnează faptul că acesta a îndeplinit toate cerințele impuse la controlul precedent si dispune ca se pot continua lucrările cu termen "Imediat”.
In data de 25.07.2012 Tribunalul București hotărăște respingerea suspendării depuse de vecini .
La aceasta hotărâre vecini fac recurs si Curtea de Apel Bucuresti prin decizia civila nr. 3094/17.09.2012 hotarăște suspendarea autorizației noastre de construcție.
Potrivit 322 punctul 1, dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii portivnice procesului verbal intocmit de catre ISC prin care se stabileste reînceperea "imediata a lucrarilor".
Hotărârea nu putea fi pusa în aplicare deoarece ar fi insemnat ca șantierul nostru sa fi rămas in stadiu de excavație făcuta (excavatie verticala de adancime aproape 3m) si cu sprijiniri efectuate, fară a avea nici un fel de drept sa mai facem ceva, asigurând faptul că proprietățile vecine, pe parcursul procesului ar fi suferit pagube prin surpare in excavarea realizata.( anexa 3.procesul verbal ISC nr. 2073/06.07.2012).
2. Conform Art. 322, punctul 3 din C. Prac. Civ; obiectul pricinii si anume gardul, la momentul când instanta a hotarat că este iminenta căderea lui si prin aceasta relizarea unei pagube iminente, nu mai exista ( nu mai era în ființa) la data la care s-a introdus cererea de suspendare, deci nici cand s-a luat hotărârea.
3. S-au descoperit urmatoarele inscrisuri doveditoare:
-poze de pe camerele de supraveghere de pe șantier de la data incidenului în care se vede ca în momentul când gardul a căzut se lucra la el. A arătat că nu a putut să prezinte aceste poze în proces, pentru ca hdd-ul pe care erau stocate a fost avariat o data cu caderea gardului si abia acum au fost recupereate din informatiile de pe el (anexa 7).
-declaratia data la politie de catre reclamant in care spune ca se lucra cu utilaje la gard in momentul când acesta a căzut ( prezentam doar cererea de la politie si speram ca pana la termenul de judecata, politia sa ne răspundă la adresa)
-declaratia notariala a fostei proprietare a imobilului din ., in care se arată fară echivoc faptul ca gardul era proprietatea 100% a noastra si ca acesta era construit pe terenul nostru.
Acest înscris nu a putut fi obtinut mai devreme, deoarece nu am putut gasi fosta proprietara, aceasta nelocuind în București si fiind la o vârstă înaintată si cu probleme de sanatate in ce priveste deplasarea.
-planul de amplasament al imobilulului de la ., (cadastrul vecinei) in care se arata clar că gardul efectuat de noi nu putea să fie făcut decât pe terenul nostru deoarece în decembrie 2001 (dată din care este planul) aceasta avea un garaj la limita de proprietate cu imobilul nostru. A arătat că acest înscris nu l-am avut, fiind doar in proprietatea reclamantei S. V., obtinandu-I doar acum (anexa 6).
În drept revizuentul a invocat prevederile art 322 punctul 1, punctul 3 si punctul 5 din Codul de Procedură Civilă.
Intimații legal citați s-au prezentat în fața instanței și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii de revizuire.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea de revizuire formulată în cauză instanța reține că aceasta este nefondată ,urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 322 Cod pr. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
(…)
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
(…)
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat.”.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Potrivit art 324 punctul 4 din C. termenul de revizuire este de o lună și se socotește în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că cererea de revizuire a fost introdusă în termenul prevăzut de lege .
Prin Decizia Civilă Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București instanța a admis recursurile declarate de recurenții - reclamanți G. M. – T., G. C., S. V. și Ș. G. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 25.07.2012, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți T. A. G. și P. S. 5 BUCUREȘTI, a modificat în parte încheierea recurată, în sensul că a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011, emisă de P. S. 5, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea autorizației menționate, dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IX-a C.A.F.
Pentru a pronunța această hotărârea curtea a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Curtea a reținut că în general, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, în cazuri justificate, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Autorizația de construire contestată reprezintă un act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 producând efecte juridice in ceea ce privește edificarea construcției la care de referă.
Potrivit art. 15 în referire la art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu cererea de anulare sau prin acțiune separată, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Din analiza prev.art.15 în referire la art.14 din Lg.554/2004 modificată și completată, rezultă fără echivoc, că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele două condiții:
-în primul rând, existența unui caz bine justificat în sensul art.2 alin.1 lit. t din Lg.554/2004 modificată și completată,potrivit căruia sintagma ,,cazuri bine justificate” desemnează ,, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”;
-în al doilea rând, suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul art.2 alin.1 lit. ș din Lg.554/2004 modificată și completată,conform căruia ,, pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”;
Prin urmare, pe calea cererii de suspendare nu se stabilește dacă actul este legal sau nu, ci doar dacă există o îndoială serioasă(întemeiată pe elemente obiective) în privința legalității actului contestat.
În speță, se constată că înscrisul nou administrat în recurs, respectiv dispoziția de șantier nr.4, relevă împrejurări legate de starea de fapt și de drept care pun într-o lumină nouă probele administrate de instanța de fond, toate aceste probe, coroborate, demonstrând, indubitabil, îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului administrativ contestat.
Astfel, în cuprinsul dispoziției de șantier nr.4 se menționează, printre altele, următoarele aspecte relevante:
-„zona de alipire la calcan cu construcția S+P+P. de la adresa Luceafărului nr.7 se va asigura suplimentar față de sistemul berlinez propus în proiect cu sprijiniri formate din filate de corner 1,60x 60x 5 și popi metalici extensibili din țeavă rotundă umplută cu beton. Distanța dintre sprijiniri- 1,5 m. Se vor trasa sprijinirile astfel încât să nu intersecteze secțiunile stâlpilor noi construcții pe nivelul subsolului”;
- „zona de alipire la limita de proprietate de la adresa Luceafărului nr.3 (zona de prăbușire a gardului din cărămidă cu fundație din beton- 26 ml) se vor trasa limitele de proprietate și marcare punctuală a limitei de proprietate; următoarea etapă va consta în asigurarea incintei săpăturii cu astereală din dulapi de 5 cm dublate...”.
Se atestă, deci, pe baza opiniei unor specialiști și experți angajați chiar de către intimatul beneficiar al autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011 (emisă de P. S. 5), că soluția tehnică din proiectul aferent autorizației de construire atacate este cel puțin incompletă și deficitară, necesitând suplimentări de substanță, în raport cu imperativul asigurării intangibilității construcțiilor vecine existente pe imobilele de pe . și nr.7, aparținând recurenților reclamanți.
Practic, aspectele reținute în cuprinsul dispoziției de șantier nr.4 pun în discuție, pe baze obiective, argumentul tehnic pentru care, prin raportul de expertiză referitor la cuplarea imobilului din . cu imobil vecin, s-a apreciat că „nu sunt necesare măsuri de intervenție la nivelul calcanului vecin în vederea alipirii”, astfel cum se menționează în raportul de expertiză extrajudiciară aflat la dosarul instanței de fond (filele 259-263), distinct de raportul de expertiză extrajudiciară respins ca inadmisibil în soluționarea recursului (care nu va fi avut în vedere).
Există, în consecință, un dubiu serios în privința opiniei că nu este necessară obținerea acordului vecinilor recurenți, acord prevăzut de pct.-ul 2.5.6 din Anexa1 la Legea nr.50/1991 și art.27 pct.-ul 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi (dar neobținut de beneficiarul autorizației de construire contestate),, implicit o îndoială serioasă în privința legalității autorizației contestate în sensul art.2 alin.1 lit. t din Lg.554/2004, modificată și completată, fiind îndeplinită cerința incidenței unui caz bine justificat.
Totodată, se are în vedere și faptul că în raportul de expertiză extrajudiciară aflat la dosarul instanței de fond (filele 259-263), se menționează și faptul că „în raportul de expertiză la pct.3-descriere vecinătăți, se precizează în mod eronat că regimul de înălțime al clădirii vecine (Luceafărului 7) este parter, când de fapt clădirea este P+ 1E, caz în care problemele de alipire la calcan sunt altele”.
Trebuie precizat în acest context, că, după cum s-a arătat și mai sus, pe calea cererii de suspendare nu se stabilește dacă actul este legal sau nu, ci doar dacă există o îndoială serioasă(întemeiată pe elemente obiective) în privința legalității actului contestat, condiție îndeplinită în cauză. Urmează ca pe fondul acțiunii în anularea actului administrativ să se statueze asupra legalității autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011 (emisă de P. S. 5), implicit, pe baza și a altor probe științifice, asupra necesității obținerii acordului vecinilor recurenți.
Pe de altă parte, coroborând mențiunile din cuprinsul dispoziției de șantier nr.4 privind insuficiența soluției tehnice din proiectul aferent autorizației de construire atacate cu mențiunile din cuprinsul dispoziției de șantier nr.3 (fila 73- privind recomandarea desfacerii gardului din zidărie de cărămidă dintre limita de proprietate Luceafărului nr.5 și Luceafărului nr.3, precum și necesitatea demolării altor elemente de construcție, inclusiv precizarea că „subzidirea este foarte riscantă pentru viețile celor care lucrează”) și cu planșele foto de la dosarul instanței de fond (filele 74-83, care pun în evidență modul neregulat în care s-a produs distrugerea elementelor de construcție existente pe imobilul de la adresa Luceafărul nr.3, neputând fi exclusă în mod rezonabil, doar pe baza actualelor probe, posibilitatea extinderii acestor distrugeri, inclusiv la locuința aflată în imediata apropiere), Curtea apreciază că sunt suficiente elemente probatorii pentru a concluziona că suspendarea autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011 (emisă de P. S. 5) se impune pentru prevenirea producerii unei pagube iminente în sensul art.2 alin.1 lit. ș din Lg.554/2004 modificată și completată. Dealtfel, prin procesul verbal de control nr.1825/14.06.2012 (filele 70-72 dosar fond) și Inspectoratul de Stat în Construcții – Direcția Regională în ConstrucțiiBucurești-Ilfov a apreciat ca necesară măsura de a se opri “lucrările de construire, altele decât cele de punere în siguranță”.
În raport de lacunele relevate în privința soluției tehnice din proiectul aferent autorizației de construire atacate și de potențialul concret al acestora de a afecta bunuri materiale și vieți omenești, concluzia că pentru evitarea producerii altor pagube ar fi necesară mai degrabă continuarea lucrărilor de construire de la Luceafărul nr.5, nu poate reprezenta, în stadiul actual al probatoriilor, decât urmarea unei analize superficiale.
Curtea reține, totodată, că recurenții S. V. și Ș. G. nu au demonstrat și dovedit că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății,a schimbat natura ori înțelesul lămurit vădit neîndoielnic al acestuia ori că instanța de fond nu și-a motivat hotărârea sau că s-au reținut argumente străine de natura pricinii, nefiind incidente cazurile prev. de art.304 pct.-ele 7și 8 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, întrucât instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii la situația de fapt, față de prevederile art. 312 alin.1, 2 și 3 în referire la art.304 pct.-ul 9 și art. 3041 Cod procedură civilă,curtea a admis recursul, a modificat în parte încheierea recurată în sensul că a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011 (emisă de P. S. 5) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea autorizației menționate, dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IX-a C.A.F. Evident și a menținut ca fiind legale și temeinice celelalte dispoziții ale recurate.
Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri dată de către o instanță de recurs ,legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze instanța urmând să se dea o altă deslegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până la acel moment .
Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele de recurs admit recursul și ,rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, or această situație se întâlnește în prezenta cauză.
În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art 322 punctul 1 din C. potrivit căruia dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire curtea reține că acesta este nefondat ,urmând a fi respins ca atare.
Din conținutul dispozitivului Deciziei Civile Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București rezultă că instanța a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011, emisă de P. S. 5, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a IX-a C.A.F. privind anularea autorizației de construcție nr 211 –L/3.06.2011.
Curtea reține că prevederile art 322 punctul 1 din C. se referă la situația în care dispozitivul nu poate fi pus în executare deoarece dacă s-ar executa una din dispoziții, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte, or această situație nu se regăsește în prezenta cauză întrucât dispozitivul Deciziei Civile Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București cuprinde o singură mențiune privind suspendarea executării autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011, emisă de P. S. 5, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a IX-a C.A.F. privind anularea autorizației de construcție nr 211 –L/3.06.2011.
Mai mult decât atât ,curtea învederează că pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art 322 punctul 1 din C. este necesar ca dispozițiile potrivnice să fie cuprinse în dispozitivul aceleiași hotărâri judecătorești, or această situație nu se întâlnește în prezenta cauză întrucât dispozitivul Deciziei Civile Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București cuprinde o singură mențiune privind suspendarea executării autorizației de construire nr.211-L/03.06.2011, emisă de P. S. 5, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a IX-a C.A.F. privind anularea autorizației de construcție nr 211 –L/3.06.2011.
Astfel, nu poate fi reținut motivul de revizuire prevăzut de art 322 punctul 1 din C. în situație în care pretinsa contrarietate de dispoziții este invocată între o dispoziție cuprinsă în conținutul Deciziei Civile Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București și un alt înscris autentic care emană de la o autoritatea a statului care cuprinde mențiuni în legătura cu pricina dedusă judecății ,în speță fiind vorba de înscrisul eliberat de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Raportând prevederile art 322 punctul 1 din C. la dispozitivul Deciziei Civile Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București curtea reține că acest motiv de revizuire este nefondat ,urmând a fi respins ca atare .
Curtea reține că este nefondată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art 322 punctul 3 din C. .
Potrivit art 322 punctul 3 din C. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se află în ființă.
Sintagma “ obiectul pricinii nu se află în ființă “ desemnează ideea de dispariție fizică a bunului care reprezintă obiectul juridic derivat al cererii de chemare în judecată ,or această situație de fapt nu se întâlnește în prezenta cauză întrucât gardul invocat de către revizuent nu reprezintă obiectul cererii de chemare în judecată.
În prezentul litigiu obiectul juridic derivat al cererii de chemare în judecată este reprezentat de autorizația de construire nr.211-L/03.06.2011, emisă de P. S. 5, astfel încât în prezenta cauză nu se poate vorbi de dispariția fizică a obiectului cererii de chemare în judecată.
Raportând prevederile art 322 punctul 3 din C. la dispozitivul Deciziei Civile Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București curtea reține că motivul de revizuire invocat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art 322 punctul 5 din C. înscrisurile la care se referă textul de lege menționat anterior trebui să îndeplinească cumulativ următoarele cerințe:
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art 322 punctul 5 din C. curtea subliniază că această cale de atac nu reprezintă o prelungire sine die a probatoriului administrat într-un proces civil ,pentru a fi incidente prevederile trextului de lege menționat anterior înscrisurile respective trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții :
- înscrisurile să fi existat la data soluționării procesului civil
-înscrisurile să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
-înscrisurile să aibă forță probantă și eficiență juridică în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei ,acestea ar fi fost de natură să conducă la adoptarea unui alte soluții soluții juridice decât cea aleasă prin hotărârea a cărei revizuire se solicită .
Curtea reține că în prezenta cauză înscrisurile de care se prevalează revizuentul nu îndeplinesc niciuna din condițiile menționate anterior .
Astfel, declarația dată la politie de către reclamant în care spune ca se lucra cu utilaje la gard în momentul când acesta a căzut ,precum și declarația notariala a fostei proprietare a imobilului din . în care se arată că gardul era proprietatea 100% a revizuentului și că acesta era construit pe terenul acestuia nu reprezintă înscrisuri în înțelesul art 322 punctul 5 din C., urmând a fi respinse ca atare.
În ce privește planul de amplasament al imobilului de la . curtea reține că acest înscris a existat la data soluționării procesului civil în care s-a pronunțat Decizia Civilă Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București, însă revizuentul nu a făcut dovada că acest înscrisa fost reținut de partea potrivnică sau să nu a fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința acestuia .
De altfel, acest înscris putea fi obținut în cursul soluționării procesului civil în care s-a pronunțat Decizia Civilă Nr.3094 din data de 17.09.2012 a Curții Apel București prin efectuarea unei adrese la instituțiile abilitate ale statului, curtea învederează încă o dată că această cale extraordinară de atac nu reprezintă o prelungire necircumstanțiată a probatoriului administrat într-un proces civil .
Dacă s-ar admite o soluție contrară, ar însemna să se aducă atingere autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 1201 Cod civil, a hotărârii ce se pune în executare.
Or,cele mai puternice efecte ale lucrului judecat constau în exclusivitatea hotărârii, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință, executorialitatea, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului și obligativitatea, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești .
Pe de altă parte, planul de amplasament al imobilului de la . are eficiență juridică în prezenta cauză în sensul schimbării soluției de suspendare a executării autorizației de construire nr.211-L/03.06.201 emisă de P. S. 5, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei ,acestea nu ar fi fost de natură să conducă la adoptarea unui alte soluții soluții juridice decât cea aleasă prin hotărârea a cărei revizuire se solicită .
Pentru aceste motive instanța va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T. A. G. împotriva Deciziei civile nr. 3094/17.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. M. T., G. C., S. V., S. G. și P. SETORULUI 5 BUCUREȘTI, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. NĂSTASIEISPAS M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red,dact, Judecător O. S.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2346/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2583/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
