Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2676/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2676/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 21923/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2676
Ședința publică de la 13.06.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE C. R. M. JUDECĂTOR C. C. M.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER M. LUCREȚIA
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanții J. ( M.) P.F., T. ( B.) I.M., G. I.M., G. CT. M., I. ( S.)C.E., I. I.I., F. F.D. F. R. împotriva sentinței civile nr. 4643 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 20.11.2012 în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, pârât și chemat în garanție deopotrivă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.06.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților, eventual, să formuleze și să depună la dosar Concluzii Scrise, a amânat pronunțarea la data de 13.06.2013, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții J. (M.) F., T. (B.) M., G. M., G. M., I. (S.) E., I. I. și F. F. R. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, au solicitat obligarea pîrîtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărîrii în cauza de față, obligarea pîrîtului MECTS să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți, în termen de 30 de zile de la rămînerea irevocabilă a hotărîrii, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întîrziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, deși au promovat examenul de licență, li se refuză în mod nejustificat dreptul de a obține diploma de licență, cu toate că formele de învățămînt cu frecvență redusă sau la distanță puteau fi organizate de universitatea pîrîtă în condițiile în care erau organizate cursuri la zi.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile legii învățămîntului.
Pîrîta U. S. Haret - USH, prin întîmpinare, a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanți și a formulat cerere de chemare în garanție a MECTS care nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care pîrîta USH este în imposibilitate de a elibera diplome de licență tuturor absolvenților.
Pîrîtul MECTS a depus întîmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, dar și a cererii de chemare în garanție, forma de învățămînt urmată de către reclamanți nefiind autorizată sau acreditată pentru specializarea acestora.
S-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către D. O. P., respinsă la termenul din 23.10.2012, cu motivarea că acesta nu invocă un drept în legătură cu cel pretins de către reclamanți, ci un drept propriu distinct, care nu poate fi valorificat pe cale incidentală.
La același termen, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale, avînd în vedere că raportul litigios este determinat în primul rînd de conduita pîrîtei USH.
Prin sentința civilă nr. 4643 din data de 20.11.2013 tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MECTS și soliciarea reclamantilor la obligarea USG și MECTS.
Arată reclamanții că s-au înscris în anul 2006 la Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din cadrul USH, specializarea Marketing, forma de învățămînt – frecvență redusă (FR).
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamanții au obținut titlul de licențiat în științe economice, promovînd examenul de licență din luna iunie 2009.
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamanților în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea Marketing în cadrul Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, forma de învățămînt FR.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățămînt FR pentru specializarea Marketing în nici una dintre hotărîrile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30.
Arată tribunalul că nu pot fi primite susținerile pîrîtei USH în sensul că formele de învățămînt ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi, legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Formele de învățămînt autorizate provizoriu pentru Facultatea de Marketing anterior prin HG nr.410/2002, anexa 3, poziția 14, erau numai ZI și ID, iar nu FR.
Reclamanții au urmat studiile la forma de învățământ frecvență redusă - FR, care nu a fost pe durata studiilor acestora autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Marketing din cadrul Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale a USH și, ca atare, sunt neîntemeiate și susținerile absolvenților conform cărora sînt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățămînt urmată de către reclamanți nu era legal organizată, nici se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de reclamanți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs recurenții, acesta fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Susțin recurenții că potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat consider faptul ca suntem îndreptățiți la eliberarea diplomelor de licența si a suplimentelor de diploma dat fiind faptul ca recurentii-reclamanti au absolvit cursurile Facultății de Markeing si Afaceri Economice Internationale din București, specializarea Marketing, in perioada 2006 - 2009, au susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009 astfel cum rezulta din adeverințele eliberate de intimata U. S. Haret mai sus menționate si atașate cauzei. Termenul de valabilitate a acestor adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret reprezintă acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta licențierea acestora ce au obținut in urma promovării examenului de licența Titlul de Licențiați in marketing.
Ca atare, recurentii-reclamanti s-au inscris la master, a depus eforturi financiare si in final fie nu pot susține un examen, fie nu poate susține lucrarea de disertație intrucat nu poat prezenta diploma de licența in original, desi recurenții asa cum au susținut si in acțiunea formulata pe fondul cauzei si-au îndeplinit obligațiile fata de U. S. Haret prin achitarea taxelor de școlarizare, promovarea examenelor, inclusiv a examenului de licenta.
Deci U. Sipru Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni sa obtina avizele necesare si sa completeze actele de studii care sa ateste absolvirea de către recurenți a studiilor, respectiv diplomele de licența si suplimentul de diploma, având obligația legala de a completa si elibera actele de studii absolvenților.
Adresele nr. 769/25.08.2009, nr. 960/08.10.2009 vizează, . studii necesare pentru anul 2009, U. S. Haret s-a conformat, insa, doar in parte cerințelor impuse de MECTS prin adresa nr._/25.06.2009, in sensul ca a comunicat tipul diplomelor de licența cerute-conform Legii nr. 84/1995 si Legii nr. 288/2004-, cantitatea acestora (nr. buc) si numărul estimativ de absolvenți, dar a ignorat cerințele specifice "Machetei 2- Absolvenți licenta/studii universitare de licența" (specializare/program de studiu, forma de invatamant-ZI, ID, FR, Seral-,etc).
Respectivele cerințe ale Machetei 2 nu se regăsesc communicate către minister nici prin adresa nrj 1224/14.12.2009.
In aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește, la art.2, ca"Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la srt.8, se prevede ca, „Formele de invatamnt cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
Nici după încheierea perioadei de monitorizare, prev.de art. 8 Legea nr. 443/2002, și nici după emiterea HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008, precum și nici după . OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul intimatei-pârâte.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cât și U. S. Haret, trebuia să respecte principiile de drept, dreptul l a instruire conf.art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum și dreptul la educație potrivit Constituției României.
Prin întâmpinare USH a solicitat admiterea recursului și a cererii de chemare în garanție.
U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat într-un cadrul legal, fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Ca atare,singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
In acest sens.legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii.care duc la o calificare universitara distincta.si nu la nivelul formelor de invatamant.
Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ Jn invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta,care duce la o calificare universitara distincta.Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a)autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza,dupa caz,admiterea la studii
b)dreptui de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamantci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „ program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr . 1418 / 2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art.29 din OUG nr.75/2005 cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superiorjn condițiile legii,pentru aceeași specializare sunt echivalente .indiferent de forma de invatamant absolvita ,se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvitafeLfrecventa redusa,invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult,art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi.Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi,pot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa.fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare distincta ,de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare,institutiilor de invatamant superior.
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normatlvlnvatamantul deschis la distanta,similar cu invatamantul fara frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 funcționează incepand cu anul universitar 2005/2006,pentru anul intai de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre,intra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa acestui act normativ./ potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare.care funcționează incepand cu anul 1,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora,al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a funcționat ..
In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de / specialitate al administrației publice centrale.chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi.tine de exercițiul autonomiei universitare.garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
În vederea eliberării diplomei de licența universitatea a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului ,in sensul in care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Prin adresele formulate, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de invatamant de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoarei....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Invatamant Superior."
Potrivit art.2 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,in vigoare la data cand reclamanții au parcurs studiile superioare si au susținut licența, "M. Educației, Cercetării si Tineretului conduce sistemul național de educație, invatamant, tineret si cercetare exercitând si atribuțiile stabilite prin legi si prin alte acte normative din sfera sa de activitate"..iar conform art.3 si 4 din H.G. 366 din 18 aprilie 2007,..." evaluează si controlează realizarea politicilor si programelor in domeniu si stabilește sau propune, dupa caz, masuri de corectare a lor, controleaza si monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si Instituțiilor de invatamant particular.
Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS, ca a funcționat ., care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta/""
M. Educației Naționale, prin întâmpinare, a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul de față în raport de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a urmat cursurile Facultății de Management Financiar și contabil din București, specializarea management, din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ la distanță (ID).
A solicitat acestei intimate pârâte eliberarea diplomei de licență după expirarea perioadei de valabilitate a adeverinței de licență, dar aceasta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diploma de licență.
Prin HG 693/2003 și HG 676/2007, U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, pentru mai multe domenii de licență, printre care și cel urmat de reclamant.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
În consecință, U. S. Haret a organizat formele de învățământ la distanță, respectiv, cu frecvență redusă, iar ulterior absolvirii studiilor de către studenți are obligația de a elibera diplomele de licență și suplimentele la diplomele de licență.
Conform art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de către MECT (…).
Rezultă, așadar, că eliberarea actelor de studii absolvenților instituțiilor de învățământ superior este condiționată de desemnarea de către ministerul pârât a unității de specialitate care să tipărească formularele acestor acte.
Refuzul intimatului-pârât MECTS de a aproba tipărirea acestor formulare în cazul reclamantului este unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care reclamantul a promovat examenul de licență, a obținut titlul de licențiat, actul eliberat de instituția de învățământ, care atestă acest titlu, nefiind anulat până în prezent, el continuând să producă efecte juridice.
Susține intimatul – pârât M.E.N. în întâmpinare că pentru forma de organizare ID – învățământ la distanță, U. S. Haret nu era nici acreditată, nici autorizată să funcționeze provizoriu, reclamantul nefiind îndreptățit să obțină actele de studii.
Sub acest aspect, Curtea reține că nu este învestită cu analizarea legalității actului care atestă calitatea reclamantului de licențiat, ca urmare a finalizării studiilor universitare și a promovării examenului de licență, analiză care ar fi impus examinarea respectării prevederilor legale ce reglementează regimul studiilor urmate de reclamantă.
Ceea ce are de stabilit instanța în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este dacă refuzul Universității S. Haret de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, respectiv refuzul MECTS de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, au un caracter nejustificat prin prisma faptului că actul emis de universitate, conform căruia reclamantul este licențiat, este în vigoare, se bucură de prezumția de legalitate și produce efecte juridice.
În speță nu s-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamant, printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că instanța nu are de examinat susținerile intimatului pârât M.E.N. referitoare la lipsa acreditării, respectiv a autorizării de a funcționa provizoriu pârâta pentru forma de învățământ I.D.
Cu privire la verificarea formei de învățământ parcursă de reclamant, instanța reține că nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acestei forme de învățământ.
Examinarea prevederilor actelor normative la care intimatul face trimitere în întâmpinare se impunea a fi făcută de instanță, în cazul în care avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea formei de învățământ sus menționate.
Cum, în speță, o asemenea cerere nu a fost formulată, aceste susțineri ale intimatei sunt nefondate.
Nici susținerea că nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu nu poate fi reținută, în condițiile în care nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că forma de învățământ la specializarea urmată de reclamant trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile reclamantului s-au desfășurat în afara cadrului legal.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele: 34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci, că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Pentru reținerea caracterului întemeiat al recursului, Curtea va avea în vedere și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal în ședința din 7.11.2013, conform căreia pârâta U. S. Haret are obligația să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul de diplomă, iar M.E.C.T.S., în calitate de chemat în garanție, are obligația să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă, la adoptarea acestei soluții de principiu avându-se în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 și 3302/2012.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.p.c., Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul la diploma de licență, va obliga ministerul să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți și va respinge cererea privind obligarea la plata de penalități de întârziere de către minister.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții J. (M.) P.F., T. ( B.) I.M., G. I.M., G. CT. M., I. ( S. C.E., I. I.I., F. F.D. F. R. împotriva sentinței civile nr. 4643 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 20.11.2012 în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, pârât și chemat în garanție deopotrivă.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Obligă ministerul pârât să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea ministerului pârât la plata de penalități de întârziere.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în suplimentul la diploma de licență pentru reclamanți.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție cu privire la obligarea să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență.
Obligă pârâții la 4 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamant.
Obligă intimații la 4 lei cheltuieli de judecată către fiecare recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. R. M. C. C. M. G. G.
GREFIER
M. LUCREȚIA
RED. G.GH.
TEHNORE. O.C./2ex.
JUD. FOND. C. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5523/2013.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2346/2013.... → |
|---|
