Obligaţia de a face. Sentința nr. 2583/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2583/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3676/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2583
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.09.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE :S. O.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat D. A. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția de necompetență materială a instanței și acordă cuvântul părții prezente pe această excepție.
Reclamanta, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe excepția de necompetență materială.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 20.05.2013, reclamanta M. M., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se obligarea pârâtei la soluționarea Dosarului cu nr._/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin numirea unui evaluator si emiterea titlului de despăgubiri, la plata dobânzii legale aferente și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că la data de 10.07.2006, ca urmare a notificării înregistrate la nr. 199/2001 - (10/454), Primarul Municipiului Bacău a emis Dispoziția cu nr. 1446 prin care conform art. 3 din această Dispoziție a respins cererea de restituire in natura și a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005 pentru imobilul construcție demolat si pentru suprafața de 1461 mp teren situat in Bacău, ., ce nu se poate restitui, întrucât este afectat de blocuri de locuințe, . acces, spațiu verde si rețele edilitare aferente blocurilor.
A mai arătat că de la aceea data si până la data introducerii cererii de chemare în judecată au trecut aproximativ 6 ani, fără a beneficia de ceea ce i se cuvine de drept, urmare a dispozițiilor legale în vigoare.
A precizat faptul ca în acest interval de timp a depus numeroase solicitări de soluționare la A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților.
La ultima notificare răspunsul autorității susmenționate a fost in sensul aducerii la cunoștința a faptului ca pana in data de 15.05.2013 procedura de evaluare a imobilelor pentru care se acorda despăgubiri, emiterea titlurilor de despăgubire precum si a titlurilor de conversie, este suspendata.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea paratei la numirea unui evaluator și la efectuarea unei evaluări conform legislației în vigoare precum și la emiterea titlului de despăgubiri având în vedere că restituirea în natura nu este posibilă. Solicită totodată și plata dobânzilor legale aferente precum și a cheltuielilor de judecata.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ cu referire speciala la art. 7 si 8 si ale Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, Legea 247/2005, precum si pe toate celelalte dispoziții legale incidente in cauza.
În susținerea cererii a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:
-copie Dispoziție nr. /28.06.2012;
-copii notificări ANRP si confirmări de primire;
-copii răspunsuri ANRP;
-delegație reprezentant.
Pârâta ANRP, legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La termenul de judecată din data de 16.09.2013 instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a instanței.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței curtea reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea Dosarului cu nr._/CC înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin numirea unui evaluator si emiterea titlului de despăgubiri, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei cuprinsă în decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Având în vedere obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile ART. X din Legea Nr. 2 din 1 februarie 2013 pentru stabilirea instanței competente să soluționeze acest litigiu.
Potrivit a ART. X din Legea Nr. 2 din 1 februarie 2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
Alineatul (1) al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
"ART. 20
(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
Potrivit art XXIII alin 3 din Legea Nr. 2 din 1 februarie 2013 procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.
Potrivit art XXIII alin 4 din Legea Nr. 2 din 1 februarie 2013 în cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.
Raportând obiectul prezentei cereri de chemare în judecată la conținutul prevederilor ART. X și art XXIII din Legea Nr. 2 din 1 februarie 2013 și ținând cont de data învestirii instanței de judecată, respectiv 20.05.2013, curtea va admite excepția de necompetență materială a instanței și va declină competența de soluționare a cauzei privind M. M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a instanței.
Declină competența de soluționare a cauzei privind M. M. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 16.09.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. F. V. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1471/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1725/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
