Anulare act administrativ. Decizia nr. 1494/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1494/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 1005/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1494
Ședința publică de la 04.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr. 325/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus serviciul registratură un set de înscrisuri și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 325/06.04.2012 Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale a hotărât următoarele:
- a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta AFP Roșiori de Vede;
- a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr.5222 din 29.07.2010 emisă de AFP Roșiori de Vede;
- a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 2.660 lei reprezentând taxă poluare actualizată cu dobânda legală până la data plății.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță - Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale – a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ sub nr._, reclamanta S. L., a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede să dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 5222/_ emisă de AFP Roșiorii de Vede și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.660 lei ce reprezintă contravaloarea taxei de poluare încasată necuvenit cu dobânda legală până la restituirea efectivă.
Reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
A motivat reclamanta că a achiziționat din Spania la data de_ un autoturism marca Renault Tip LA/LAOF/ MEGANE, an de fabricație 1997.
Prin decizia atacată a fost obligat să plătească taxă de poluare în cuantum de 2.660 lei conform chitanței TS6 nr._/_ , în conformitate cu dispozițiile OG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Reclamanta a mai arătat că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 90 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate .
De asemenea, a mai susținut că în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
Prin urmare, a concluzionat că taxa de poluare achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității, OUG nr. 50/2008 fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare .
La fel, a precizat că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre .
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 și următoarele din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art.90 paragraf I din Tratatul CE, art.23 și art.25, 28 coroborat cu art.3 alin.3 din Directiva 92/12 și art.90 din CE, art.148, art.16 alin.2 din Constituției României, OUG nr.50/2008 și OUG nr.218/2008.
În dovedirea cererii formulate a depus la dosar în xerocopie înscrisuri (filele 5- -23).
Prin întâmpinarea formulată pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii motivând că în condițiile în care Decizia nr. 5222/_ nu a fost contestată potrivit dispozițiilor legale în vigoare acțiunea în restituire întemeiată pe art. 117 alin 1lit.d din OG 92/2003 este inadmisibilă iar pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii .
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar prima instanță a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede .
Pârâta a susținut că în condițiile în care Decizia nr. 5222/_ nu a fost contestată potrivit dispozițiilor legale în vigoare acțiunea în restituire întemeiată pe art. 117 alin 1lit.d din OG 92/2003 este inadmisibilă.
Tribunalul, analizând excepția invocată a apreciat-o, ca neîntemeiată, în raport de disp. Art. 117 alin. 1 lit. d din OG 92/2003 așa încât a respins excepția ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, a achiziționat din Spania la data de_ un autoturism marca Renault Tip LA/LAOF/ MEGANE, an de fabricație 1997.
Prin decizia atacată a fost obligat să plătească taxă de poluare în cuantum de 2.660 lei conform chitanței TS6 nr._/_ , în conformitate cu dispozițiile OG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008.
Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Prima instantă a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 20.09.2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu ), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV ș.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța de fond a apreciat acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90(1) din Tratat și pe cale de consecință urmează să admită acțiunea formulată și să dispună anularea deciziei nr. 5222/_ emisă de Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede și obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede să restituie reclamantei S. L. suma de 2.660 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare în baza deciziei anulate și încasată conform chitanței . nr._ /_ .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, care a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În argumentarea recursului s-a susținut, în esență că, in mod greșit, instanța de fond a apreciat ca, normele interne ce reglementează obligația de plata a taxei de poluare pentru autoturismele second- hand ce urmeză să fie înmatriculate in România, contravin dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, art.90 paragraf 1.
Astfel, se susține de către recurentă că, discriminarea invocata, prin asimilarea taxei prevăzute de art.214A1 Cod fiscal unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale nu exista si nu poate fi reținuta de către instanța.
In acest sens precizeaza ca textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art.90 paragr.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogându-se art.214A1- 214A3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.
A mai arătat recurenta că, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, s-a mai menționat că, potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 90 (1) din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este încălcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite.
Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
Prin urmare, a susținut recurenta că, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
In concluzie, în considerarea motivelor de fapt si de drept mai sus expuse, s-a solicitat admiterea recursului ca fondat, modificarea sentinței ca nelegala, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
Recursul este nefondat
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile formulate și prevederile legale incidente, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, așa încât, pentru următoarele considerente recursul va fi respins ca nefondat;
Curtea reține caracterul discriminatoriu al dispozițiilor cuprinse în OUG nr. 50/2008 referitoare la plata acestei taxe de poluare în situația dată ( respectiv înmatricularea în România a unui autoturism care anterior a mai fost înmatriculat într-un stat membru al UE ), în raport de prevederile art. 110 din Tratatul CE. De altfel, acest aspect a fost tranșat în mod neechivoc de CJUE prin jurisprudența sa constantă, dar și de ÎCCJ prin Decizia nr. 24/2011din 14/11/2011 adoptată de Secțiile Unite ala acestei instanțe și publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ .
Astfel, prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituie prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, iar potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, reclamantul este îndreptățit la restituirea în integralitate a taxei de poluare reglementată de prevederi legale contrare normelor comunitare.
Totodată, prin Decizie nr. 24/2011din 14/11/2011 Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ , Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a stabilit că:
1.Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2011.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, instanța apreciază ca nefondate criticile autorității publice recurente urmând să respingă, ca atare, recursul formulat de aceasta.
În consecință, pentru considerentele arătate, Curtea în baza disp. art. 312 alin 1 din codul de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr. 325/06.04.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. C. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.R.C.
Tehnored.L.M./2ex.
Jud.fond: V. M., Tribunalul Teleorman - SCMASCAF
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2116/2013. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 2666/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
