Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 1614/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1614/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1926/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1614
Ședința publică de la 16 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - P. G.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta Z. I. în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI, având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor disjuns din dos. nr._ ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 09.05.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.05.2013.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub dosar nr._ la data de 21.11.2012, reclamanta Zavadoschi I. a solicitat: 1) anularea deciziei de anulare a vizei eliberate la 06.11.2012 de Consulatul G. al României din Cernăuți, cu nr. ROU_ tip C, valabilă de la 07.11.2012 până la data de 06.05.2013; 2) revocarea măsurii interzicerii intrării în România, înregistrată la 935 din 10.11.2012 la Punctul de trecere a frontierei Siret, județ Suceava.
În motivare, a arătat reclamanta că la data de 10.11.2012 s-a prezentat la Punctul de trecere a frontierei Siret, dar nu i s-a dat posibilitatea de a declara ca în Ucraina cu o foaie de declarație, astfel că, necunoscând limba română, nu a putut explica vameșului că avea țigări în ambele bagaje, ci doar în limba ucraineană, fără însă a înțelege. A rugat și insistat să i se depună în magazie sau să îi fie confiscată ori să se reîntoarcă cu ele în Ucraina, renunțând la călătorie. Susține reclamanta că țigările erau pentru mici atenții, pentru familia din România, venind pentru prima dată la aceștia. I-a fost întocmit proces – verbal de contravenție nr. 325/10.11.2012 prin care a fost amendată cu 5000 lei, anulându-i-se și viza ROU_ tip C eliberată la data de 06.11.2012. A mai arătat reclamanta că a contestat procesul verbal de contravenție menționat la Judecătoria Rădăuți.
În drept, nu au fost invocate expres dispoziții legale.
În dovedire, a fost propusă spre administrare proba cu înscrisuri.
Reclamanta a achitat o taxă de timbru în cuantum de 8 lei și a atașat timbre judiciare de 0,6 lei, potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995.
La data de 29.01.2013, pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
In prealabil, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Astfel, susține ITPFSM că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de I. G. al Poliției de Frontieră Române (una din cele două entități ce au posibilitatea legală de a dispune această măsură - art. 105 alin. (2) din O.U.G. 194/2002- LG.P.F. sau O.R.I.).
Pe fondul cauzei, s-a susținut lipsa de temei a acțiunii, apreciindu-se că măsura luată este una legală și temeinică. Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 – 118 C.pr.civ. În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din data de 07.03.2013, partea reclamantă a depus la dosar o cerere prin care a lămurit cadrul procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu I. G. al Poliției de Frontieră și I. T. al Politiei de Frontieră Sighetu Marmației, arătând că polițiștii din cadrul acestui din urmă inspectorat au constatat așa – zisa faptă și au propus IGPF măsura de anulare a vizei de intrare în România și interzicerea intrării pentru o perioadă de 5 ani. A mai indicat partea reclamantă că solicită anularea dispoziției nr._ din 10.11.2012 privind anularea vizei și a dispoziției nr._/10.11.2012 prin care s-a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani. Totodată, s-a precizat că numele corect al părții reclamante este Z. I..
Prin sentința civilă nr. 947/07.03.2013, Curtea de Apel București a dispus: admite excepția necompetenței materiale pentru capătul de cerere privind anularea deciziei de anulare a vizei; declină competența de soluționare a capătului de cerere privind anularea deciziei de anulare a vizei (viză eliberată de Consulatul G. al României din Cernăuți cu nr. ROU_ tip C), privind pe reclamanta Z. I. și pe pârâții I. G. al Politiei de Frontiera și I. T. al Politiei de Frontiera Sighetu Marmației – PTF Siret în favoarea Tribunalului Suceava – Secția C. Administrativ și Fiscal; disjunge capătul de cerere privind măsura interzicerii intrării în România și dispune constituirea unui nou dosar, având că părți pe reclamanta Z. I. și pe pârâții I. G. al Politiei de Frontiera și I. T. al Politiei de Frontiera Sighetu Marmației, acordând termen pentru continuarea judecății.
Noul dosar privind capătul de cerere disjuns a fost înregistrat sub nr._ .
Pârâtul I. T. al Politiei de Frontiera Sighetu Marmației a depus la dosar la data de 27.03.2013 o completare a întâmpinării, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive și invocând disp. art. 105 alin. 1 și 2 din OUG nr. 194/2002 și art.7 din OUG nr. 104/2001; a arătat ca în cauză măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră. În cazul respingerii excepției, ITPF Sighetu Marmației, cu privire la fondul cauzei, consideră că măsura luată față de reclamantă este una legală și temeinică, date fiind disp. art. 105 alin. 2 și art. 8 alin. 2 lit. b) din OUG nr. 194/2002, în contextul încălcării regimului vamal, iar perioada instituită este una legală. În consecință, pârâtul a solicitat respingerea cererii. În drept, a invocat disp. art. 115 – 118 C.pr.civ., art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Pârâtul I. G. al Politiei de Frontiera a depus la dosar la data de 08.05.2013 întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, a arătat că la data de 10.11.2012, orele 11.00, Z. I., cetățean ucrainea, s-a prezentat pentru a intra în țară prin Punctul de trecere a frontierei Siret, călătorind cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CE5813AE. Ca urmare a suspiciunilor existente cu privire la intenția de a introduce în țară produse accizabile, organele poliției de frontieră în cooperare cu lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Siret au procedat la efectuarea unui control amănunțit asupra persoanei, bagajelor și a mijlocului de transport cu care acesta se deplasa. În urma verificărilor, au fost descoperite în bagajele personale, ascunse și nedeclarate, 50 de pachete de țigări de mărci diferite cu timbru ucrainean. I s-a aplicat reclamantei o amendă în cuantum de 5000 lei în temeiul art. 653 alin. 1 lit. a) și art. 653 alin. 2 din HG nr. 707/2006, așa cum reiese din procesul – verbal nr. 325/10.11.2012, iar țigările au fost reținute în vederea confiscării. Autoturismul a fost reținut de către organele vamale până la plata amenzii. S-a procedat la anularea vizei române eliberată de Consulatul României la Cernăuți cu valabilitate în perioada 07.11.2012 – 06.05.2013.
Întrucât reclamanta a încălcat regimul vamal, fiind și sancționată contravențional prin procesul – verbal nr. 325/10.11.2012, șeful Punctului de trecere a frontierei Siret a înaintat IGPF nota raport nr._/10.11.2012 în vederea aprobării acesteia și instituirii măsurii de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 5 ani față de reclamantă. Nota raport a fost aprobată, procedându-se ulterior la întocmirea documentelor de înștiințare.
A invocat și reprodus pârâtul disp. art. 8 alin. lit. b1 din OUG nr. 194/2002 și art. 106 alin. 5 din același act normativ.
Față de aceste argumente, măsura este apreciată ca fiind legală.
Curtea a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în condițiile art.167 C.pr.civ.(1865), apreciind-o ca fiind legală, concludentă, pertinentă și utilă cauzei. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de partea reclamantă, Curtea, în raport de obiectul cauzei de față și soluționarea irevocabilă a plângerii contravenționale, nu a apreciat-o concludentă.
Analizând înscrisurile atașate la dosar și constatându-și competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în cond. art. 105 alin. 5 din OUG nr. 194/2002, Curtea reține următoarele:
La data de 10.11.2012, cu ocazia efectuării controlului de frontieră asupra numitei Z. I., de către lucrătorii Biroului vamal Siret și de polițiștii din cadrul Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației – Punctul de trecere a frontierei Siret, s-a descoperit ascunsă și nedeclarată în vederea sustragerii de la controlul vamal, în bagajele personale, cantitatea de 50 de pachete de țigări de diferite mărci, cu timbru specific statului ucrainea.
S-a întocmit de Autoritatea Națională a Vămilor – Biroul vamal Siret procesul – verbal de contravenție nr. 325/10.11.2012 prin care contravenienta Z. I. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei în cond. art. 653 alin. 2, art. 612 și art. 225 din Codul vamal al României, aprobat prin HG nr. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare. (fila 23 dosar)
Totodată, Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației – Punctul de trecere a frontierei Siret a întocmit o notă de raport prin care, față de încălcarea prevederilor HG nr. 707/2006, a propus instituirea măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantei Z. I. pe o perioadă de 5 ani (10.11.2012 – 09.11.2017) în conformitate cu disp. art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor. Această notă raport nr._/10.11.2012 a fost aprobată de inspectorul general al poliției de frontieră din România. (fila 34 dosar)
Astfel, la aceeași dată, reclamantei i-a fost comunicată de organele poliției de frontieră de la PTF Siret adoptarea măsurii interzicerii intrării în România pentru perioada de 5 ani, în cond. art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b) din OUG nr. 194/2002. (fila 35 dosar)
Mai reține Curtea că, astfel cum a declarat partea reclamantă prin reprezentant convențional – avocat ales și după cum rezultă din verificarea Portalului instanțelor de judecată, plângerea contravențională formulată de reclamantă împotriva procesului – verbal de contravenție nr. 325/10.11.2012 a fost admisă în parte, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, soluția devenind irevocabilă în dosarul nr._ prin respingerea recursului exercitat de organul vamal. (fila 64 dosar).
În drept, art. 105 alin. 1 și 2 din OUG nr. 194/2002 prevede: „Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1)”.
Totodată, art. 8 alin. 2 lit. b1) din OUG nr. 194/2002 stabilește că „Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român și în următoarele situații: (…) b^1) au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;”.
În sfârșit, potrivit art. 106 alin. 5 din același act normativ „Împotriva străinilor prevăzuți la art. 105 alin. (2) durata interdicției va fi după cum urmează: a) 15 ani - pentru străinii prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d); b) 5 ani - pentru străinii prevăzuți la art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1)”.
Pe cale de consecință, față de cele arătate mai sus, rezultă cu evidență că, în condițiile în care partea reclamantă, la ., a încălcat regimul vamal, partea pârâtă a acționat cu respectarea disp. art. 105 alin. 2 și art. 106 alin. 5 din OUG nr. 194/2002 rap. la art. 8 alin. 2 lit. b1) din OUG nr. 194/2002.
Câtă vreme chestiunea faptei contravenționale privind încălcarea regimului vamal a fost tranșată în mod irevocabil prin menținerea de către instanțele judecătorești în dosarul nr._ a procesului – verbal de contravenție nr. 325/2012, fiind înlocuită doar sancțiunea aplicată din amendă în avertisment, instanța de față nu poate ajunge la o altă concluzie, întrucât aceasta ar intra în conflict cu puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procedura contravențională.
Astfel, orice probă prin care partea reclamantă urmărește în realitate să combată puterea de lucru judecat a acelor hotărâri, în scopul de a dovedi că nu ar fi încălcat regimul vamal, sub diferite pretexte, fie pentru că țigările nu ar fi fost destinate comercializării ori nu se intenționa sustragerea de la declarare, fie că dna. Z. s-ar fi aflat în eroare deoarece nu cunoștea limba română, nu poate fi încuviințată în raport de adevărul judiciar deja stabilit în acele hotărâri.
Totodată, în contextul lămurii existenței faptei contravenționale, nu se poate admite nici apărarea că organul poliției de frontieră ar fi acționat abuziv și cu exces de putere. Dimpotrivă, partea pârâtă a acționat în limitele permise de textul legal după cum rezultă cu evidență din cele arătate mai sus.
În ce privește aducerea la cunoștință a măsurii interzicerii intrării în România, Curtea arată că, de principiu, comunicarea nu reprezintă o condiție de validitate a actului, deoarece ține de un moment ulterior emiterii sale, putând influența eventual data de la care se produc efectele juridice. Dar, în cauza de față, o asemenea apărare nu poate fi primită, deoarece partea reclamantă a contestat măsura litigioasă, cu respectarea termenului legal, arătând că are cunoștință de aceasta și înțelege implicații sale, așa că nu poate pretinde existența vreunei vătămări suferite.
Referitor la invocarea de către partea reclamantă a disp. art. 6 din Convenția [europeană] privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta, deși asistată de avocat ales, ignoră faptul că litigiul de față privește regimul străinilor, respectiv în esență posibilitatea părții reclamante – cetățean străin - de a intra pe teritoriul României, astfel încât, în acord cu o jurisprudență constată a Curții Europene a Drepturilor Omului – a se vedea cauza CEDO Maaouia c. Franța, 5 octombrie 2000 - nu intră de principiu în domeniul dreptului la un proces echitabil.
În sfârșit, Curtea mai apreciază că revenirea asupra măsurii interzicerea intrării în România nu corespunde la acest moment interesului general de a se asigura îndepărtarea străinului de pe teritoriul României, câtă vreme reclamanta continuă să-și conteste conduita la frontieră cu privire la care s-a stabilit în mod irevocabil caracterul contravențional, fiind un indiciu temeinic al existenței unui risc semnificativ de repetare. În prezent, măsura, astfel cum a fost dispusă, rezultă ca respectând proporționalitatea necesară a exista între interesele aflat în concurs, prin prisma interesului general prevalent în contextul dreptului statului de a controla . străinilor.
Față de cele arătate în precedent, Curtea va respinge cererea ca nefondată, respingând totodată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ITPF Sighetu Marmației, căci poziția procesuală pasivă a acestui pârât în cauză este justificată de faptul că nota – raport, aprobată de IGPF, pe baza căreia s-a instituit măsura interzicerii intrării în România în cazul reclamantei, emană de la această autoritate publică.
Prezenta hotărâre este irevocabilă în acord cu disp. art. 105 alin. 5 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de ITPF Sighetu Marmației ca nefondată.
Respinge cererea formulată de reclamanta Z. I. cu domiciliul ales în Bucuresti, .. 16, ., . anularea măsurii interzicerii intrării în România, în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în București, . sector 6 și I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI cu sediul în Sighetu Marmației, D. V., nr. 38, J. Maramureș ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. P. G.
Red.tehnored.jud.BC/2ex./iunie 2013
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2672/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
