Obligaţia de a face. Decizia nr. 2116/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2116/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 27885/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2116
Ședința publică din data de 16 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: L. B. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți ȚICA H. F. cu domiciliul în București, .. 22, ., . și P. D. LIBERAL cu sediul în București, ., sector 1 prin președinte A. V. împotriva sentinței civile nr. 5048/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, Dr. S. O. și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ambii cu sediul în București, .. 291-293, sector 6 având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant Țica H. F. prin reprezentant convențional avocat A. G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 (depusă la fila 3 dosar), P. D. Liberal prin reprezentant convențional avocat A. G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 depusă în ședință publică (fila 38 dosar), intimații-pârâți P. G. al Municipiului București prin reprezentant convențional avocat, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 depusă în ședință publică (fila 39 dosar) și C. G. al Municipiului București, prin reprezentant convențional consilier juridic C. I., în baza delegației de reprezentare depusă în ședință publică (fila 40 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 13.05.2013, prin C. Registratură, intimatul-pârât P. G. al Municipiului București a depus întâmpinare în trei exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 30 -32 dosar).
Recurentul-reclamant Țica H. F. prin avocat depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10,59 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei (fila 37 dosar) pentru ambii recurenți-reclamanți.
Intimatul-pârât C. G. al Municipiului București, prin consilier juridic depune la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, inclusiv pentru comunicare.
Curtea comunică ambilor recurenți-reclamanți întâmpinarea depusă de intimatul-pârât P. G. al Municipiului București precum și întâmpinarea depusă de intimatul-pârât, aceasta din urmă fiind comunicată și intimatului-pârât C. G. al Municipiului București.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea acordă părților cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenții-reclamanți prin avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea soluției în parte. Arată aceștia că se află în situația în care o autoritate a administrației publice locale care și-a încălcat obligațiile, fiind vătămați; potrivit art. 33 din Legea nr. 215/2001 s-a părăsit sala de ședință fără votarea membrilor supleanți în condițiile în care prezența consilierilor aleși este obligatorie. Instanța de fond nu a mai procedat la analiza drepturilor pe care le apreciază aceștia ca vătămate; art. 18 din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ nu are posibilitatea de a valida un candidat, aceasta fiind doar apanajul consilierilor.
Intimatul-pârât C. G. al Municipiului București prin consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea soluției, nu a existat refuzul de validare a mandatului consilierului pentru că nu a fost luat încă în considerare proiectul de hotărâre.
Curtea pune în vedere intimatului-pârât să precizeze dacă între timp a fost luată o decizie, respectiv dacă a avut loc o ședință.
Intimatul-pârât arată că nu a fost luat în discuție acest proiect de hotărâre, inițiatorul proiectului nu se substituie Consiliului Local, iar validarea sau invalidarea nu reprezintă o operațiune administrativă materială tehnică ci un act administrativ. În completare, art. 31 din Legea nr. 215/2001 reglementează validarea mandatului consilierilor, instanța de judecată neputând stabili conținutul vreunei hotărâri.
Intimatul-pârât P. G. al Municipiului București prin consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea soluției ca temeinică și legală; refuzul de invalidare nu echivalează cu părăsirea sălii de ședință sau invalidarea în fapt a mandatului recurentului-reclamant, în condițiile în care potrivit art. 31 din Legea nr. 215/2001, invalidarea alegerii unui consilier operează doar în cazul în care se constată frauda sau încălcarea condițiilor de eligibilitate, fără vreo relevanță în speță. Instanța de fond s-a pronunțat la pagina 4 paragraful 1 și 2, reținând că primarul nu are atribuții de validare a consilierilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5048/10.12.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. D. LIBERAL și ȚICA H. F. în contradictoriu cu pârâții P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, pârâtul P. G. al Municipiului București fiind obligat la convocarea Consiliului G. al Municipiului București având pe ordinea de zi validarea mandatului de consilier general al reclamantului în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii sub sancțiunea unor penalități de 50 lei pe zi de întârziere.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului P. G. al Municipiului București la validarea mandatului de consilier, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, iar celelalte ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, potrivit procesului-verbal încheiat în ședința ordinară a Consiliului G. al Municipiului București din data de 11.07.2012, pe ordinea de zi a respectivei ședințe figura încetarea mandatelor unor consilieri și validarea altor mandate, printre care și validarea mandatului de consilier în cadrul Consiliului G. al Municipiului București al domnului Țica H. F., respectiv al reclamantului. Potrivit aceluiași proces-verbal rezultă că după validarea mandatelor unor consilieri, a urmat o pauză, iar după această pauză nu a mai fost întâlnit cvorumul necesar pentru validarea mandatului de consilier în cadrul Consiliului G. al Municipiului București al reclamantului.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat să se constate că refuzul voit al membrilor Consiliului G. al Municipiului București de a vota ordinea de zi în privința reclamantului prin părăsirea sălii de ședință, echivalează cu o invalidare în fapt a mandatului, respectiv să se constate existența unui refuz nejustificat al autorității de validare a mandatului său.
Conform art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Față de această prevedere legală, instanța de fond a reținut că părăsirea sălii de ședință de către o parte din membrii Consiliului G. al Municipiului București, indiferent de efectele produse, nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, nereprezentând o exprimare explicită de a nu rezolva o cerere, astfel încât instanța să poată analiza caracterul justificat sau nejustificat al acesteia.
Împrejurarea că potrivit art. 6/1 Legea nr. 393/2004, la ședința de constituire a consiliilor locale și județene, prezența consilierilor aleși este obligatorie, cu excepția cazurilor în care absența este temeinic motivată, nu are relevanță din perspectiva analizei existenței unui refuz nejustificat de validare a mandatului, încălcarea acestor prevederi legale de către consilierii aleși, putând avea ca si consecință eventuala sancționare disciplinară a acestora, neechivalând cu o invalidare a mandatului, atât timp cât nu există o hotărâre în acest sens.
Criticile reclamanților privind modul de supunere la vot, compunerea comisiilor de specialitate ale C.G.M.B și încălcarea unor prevederi constituționale, nu pot fi avute în vedere de către instanța atât timp cât, astfel cum s-a arătat nu există un refuz al autorității de validare a mandatului în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 cu privire la care instanța să analizeze caracterul justificat sau nejustificat.
În consecință, tribunalul a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat ca instanța să valideze mandatul de consilier al reclamantului sau să oblige pârâții la validarea mandatului de consilier, tribunalul a reținut că potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, validarea mandatului de consilier se face prin votul deschis al majorității consilierilor prezenți. De asemenea, prevederile art. 82 prin raportare la art.30, art.31, art. 31/1 din Legea nr. 215/2001 reglementează procedura de validare a mandatelor de consilier, validarea sau invalidarea făcându-se cu votul deschis al majorității consilierilor prezenți, hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor putând fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ.
Or, din analiza acestor prevederi legale, se observă că nu este posibilă solicitarea direct în instanță a validării unui mandat de consilier, instanța de contencios neputându-se substitui organului competent să valideze sau să invalideze mandatul de consilier, după verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate. Conform prevederilor art. 31/1 din Legea nr. 215/2001, instanța de contencios administrativ poate cenzura doar un eventual refuz de validare a mandatului de consilier, exprimat printr-o hotărâre de invalidare.
Prin urmare, tribunalul a reținut că și acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului P. G. al Municipiului București la convocarea Consiliului G. al Municipiului București având pe ordinea de zi validarea mandatului de consilier general al reclamantului în termenul dispus de instanță sub sancțiunea penalităților de întârziere, tribunalul a constatat că acesta este întemeiat.
În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit art. 82 raportat la art. 39 din Legea nr. 215/2001, consiliul general al Municipiului București se întrunește la convocarea primarului.
Totodată, tribunalul a reținut că, potrivit art. 33 din Legea nr. 215/2001, în cazul în care consilierul local declarat renunță la mandat înainte de validare sau refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului supleant înscris pe lista partidului politic, a alianței politice sau a alianței electorale respective, dacă până la validarea mandatului partidele și alianțele politice confirmă în scris apartenența la partid.
Având în vedere că reclamantul Țica H. F. a fost nominalizat de PDL în vederea validării mandatului de consilier ca urmare a demisiei domnului P. V., astfel cum rezultă conform listei întocmite de PDL sub nr. 35/20.06.2012 și înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr. 1599/21.06.2012, reiese că sunt incidente în cauză prevederile art. 33 din Legea nr. 215/2001, fiind necesar a se desfășura procedura prevăzută de lege în vederea validării/invalidării mandatului acestuia.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtului în sensul că și-a îndeplinit această obligație, fiind convocată ședința din 11.07.2012, în care a fost introdus pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind validarea mandatului de consilier al domnului Tica H. F., față de împrejurarea că la respectiva ședință nu s-a adoptat nicio hotărâre cu privire la mandatul reclamantului, motiv pentru care procedura trebuie reluată.
Având în vedere importanța procesului de validare a mandatului de consilier general al Municipiului București, față de prevederile art. 18 alin. 6 legea nr. 554/2004, instanța a apreciat necesară stabilirea unui termen de executare a obligației de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea unor penalități de 50 lei pe zi de întârziere, stabilirea acestora fiind admisibilă conform art. 18 alin. 6 legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții ȚICA H. F. și P. D. LIBERAL, solicitând modificarea acesteia în sensul constatării refuzului nejustificat al Consiliului G. al Municipiului București si obligarea acestuia la validarea mandatului de consilier general al lui Tica H. F..
În motivarea recursului lor, recurenții, după expunerea din nou a stării de fapt, au adus următoarele critici sentinței recurate:
Instanța de fond a apreciat în mod netemeinic și nelegal că în speță nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, interpretând greșit dispozițiile art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 2 alin. 1 Iit. i din Legea nr. 554/2004: " refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
Instanța de fond a făcut o interpretare restrictivă a acestui text de lege, omițând și celelalte texte legale care aduc o precizare acestei noțiuni. Astfel, conform arte 8 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004: "De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
În speța de față, intimații au refuzat, deși dl. consilier D. I. C. a atras atenția asupra faptului că procedura de votare nu se efectuează cu respectarea dispozițiilor legale, să desfășoare procedura de supunere la vot conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 215/2001 în ordinea listei și nu a ordinii de zi.
Prin refuzul consilierilor de a vota proiectul de hotărâre privind validarea mandatului lui H. Țica s-a produs o invalidare în fapt ceea ce echivalează, fără putință de tăgadă, cu un refuz nejustificat al intimatei în sensul legii contenciosului administrative de a efectua o operațiunea administrativă necesară la care era obligată. Astfel, intimata era obligată conform arte 33 din Legea nr. 215/2001 de a proceda la votarea proiectului hotărârii de validare a mandatului de consilier într-o anumită ordine, pe care a schimbat-o astfel încât participanții să aibă posibilitatea părăsirii sălii de ședință și neîntrunirii cvorumului.
De asemenea, consilierii intimatei au încălcat și art. 61 din Legea nr. 393/28.09.2004 privind Statutul aleșilor locali, conform căruia:" La ședința de constituire a consiliilor locale și județene, prezenta consilierilor aleși este obligatorie, cu excepția cazurilor în care absența este temeinic motivată. II Deci, conform acestui articol, consilierii aveau obligația de a fi prezenți la ședințele consiliului, obligație pe care și-au încălcat-o.
Având în vedere textele de lege încălcate de către intimată și membrii săi, rezultă că refuzul de validare a mandatului subsemnatului este unul nejustificat.
Astfel, este greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia aceste dispoziții legale nu au relevanță din perspectiva analizei existenței unui refuz nejustificat de validare a mandatului. Subliniază că încălcarea dispozițiilor legale care prevăd obligativitatea consilierilor de a efectua o operațiune administrativă la care erau obligați (de a fi prezenți la ședințe și de a vota) reprezintă fără dubiu un refuz nejustificat de validare a mandatului.
Faptul că Legea nr. 215/2001 nu reglementează expres această situație de invalidare în fapt a mandatului unui consilier, nu înseamnă că refuzul nejustificat trebuie să îmbrace obligatoriu forma unei hotărâri de validare/invalidare. Această lacună a legii este însă rezolvată de legea contenciosului administrativ care prevede printre cazurile de refuz nejustificat și refuzul de îndeplinire a unei operațiuni administrative la care aleșii locali erau obligați să participe.
Menționează că toate celelalte condiții de validare sunt îndeplinite, fiind respectate toate fazele de aprobare, mai puțin cea privind votarea proiectului de hotărâre privind validarea mandatului. în cazul în care recurentul nu îndeplinea toate condițiile de validare nu s-ar fi ajuns la faza proiectului de hotărâre, fază ulterioară verificării de către comisia de validare a condițiilor ce se cer a fi îndeplinite pentru încredințarea unui mandat.
Ba mai mult, procesul - verbal din data de 11.07.2012 al C.G.M.B. - Comisia de validare (depus la dosarul cauzei) referitor la validarea mandatului de consilier în cadrul C.G.M.B. al domnului H. Țica prevede că: "Analizând adresa Partidului D. Liberal înregistrată la Cabinetul Secretarului G. al Municipiului București cu nr. 2415/6/11.07.2012, prin care se propune domnul Țica H. F. pentru funcția de consilier, Comisia de validare, în temeiul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constată că sunt întrunite condițiile de legalitate pentru validarea mandatului de consilier în cadrul Consiliului G. al Municipiului București al domnului Tica H. F.."
Prin încălcarea textelor de lege mai sus menționate, au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale recurenților, recurentului persoană fizică aducându-i-se o gravă atingere dreptului constituțional prevăzut de dispozițiile art. 37 din Constituție privind dreptul de a fi ales.
În ceea ce privește recurentul P. D. Liberal apreciază că în speță a avut loc o încălcare a art. 8 din Constituția României conform căruia: "(1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale. (2) Partidele politice se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației. II
Procedându-se de către partidul de guvernare în modalitatea în care s-a procedat s-a adus o atingere voinței politice a cetățenilor care au votat pentru reprezentarea lor în C. G. al Municipiului București de către membrii PDL.
Aceasta reprezintă o vătămare adusă interesului legitim public ce decurge logic din încălcarea dreptului recurentului de a fi votat, vătămare ce poate fi acoperită numai prin obliga rea pârâtelor la validarea mandatului său.
Instanța de fond a procedat nelegal neanalizând textele de lege invocate de recurenți ca vătămare adusă.
Sub acest aspect subliniază faptul că instanța de fond apreciază că nu pot fi avute în vedere criticile noastre vizând modul de supunere la vot, compunerea comisiilor de specialitate ale CGMB și încălcarea unor prevederi constituționale atâta timp cât în speță nu există un refuz nejustificat.
Această susținere este nelegală având în vedere faptul că legea contenciosului administrative prevede în mod expres o . condiții ce se cer a fi îndeplinite pentru analiza corectă a temeiniciei unei cereri de chemare în judecată în materia contenciosului administrative.
Astfel, recurenții au indicat drepturile lor încălcate prin neefectuarea operațiunii administrative la care aleșii erau obligați. Refuzul nejustificat trebuia analizat în raport si de drepturile încălcate, or instanța de fond a apreciat că nu mai este necesară analiza încălcării acestor drepturi (deși acestea aveau o importanță mare în analiza refuzului nejustificat și al temeiniciei cererii noastre) "atâta timp cât, astfel cum s-a arătat nu există un refuz al autorității de validare a mandatului în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 cu privire la care instanța să analizeze caracterul justificat sau nejustificat".
Aceste considerente ale instanței de fond nu sunt cu siguranță în litera și spiritul legii contenciosului administrativ și indică o interpretare greșită a textelor de lege incidente în cauză și pe cale de consecință o soluție netemeinică.
Instanța de fond ignoră dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004
Cu privire la acest aspect învederează faptul că instanța de fond în mod netemeinic a apreciat că " nu este posibilă solicitarea direct în instanță a validării unui mandat de consilier, instanța de contencios administrativ neputându-se substitui organului competent să valideze sau să invalideze mandatul de consilier, după verificarea prealabilă a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate".
Subliniază faptul că în capătul 3 al cererii de chemare în judecată am solicitat "obligarea pârâtelor la validarea mandatului de consilier", capăt de cerere pe care l-a ignorat, analizând doar posibilitatea validării în mod direct la instanță. Procedând astfel, a ignorat dispozițiile art. 18 din legea nr. 554/2004 conform căruia: "(1)Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.
Prin urmare, instanța de fond avea posibilitatea obligării CGMB la emiterea hotărârii de validare, cu atât mai mult cu cât aceasta este la stadiul de proiect trecând de toate operațiunile prealabile.
Să admitem altfel ar însemna că legea contenciosului administrativ nu și-ar mai găsi aplicarea în practică, deși scopul acestei legi este tocmai posibilitatea instanțelor de contencios de a cenzura și de a verifica legalitatea acțiunilor și operațiunilor autorităților administrative și a abuzurilor puterii publice.
Conform art. 311 din Legea nr. 215/2001: " (1) Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenți de la ședință, de la comunicare.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță în cel mult 30 de zile. în acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instante este definitivă si irevocabilă.
În plus, cererea lor de chemare în judecată a fost formulată în sensul obligării intimatei la validare, adică să emită hotărârea de validare a mandatului de consilier al recurentului.
Soluția instanței de fond, deși parțial favorabilă, nu vine a restabili legalitatea ținând cont de faptul că autoritățile administrative au continuat abuzurile astfel încât subsemnatul nici după 6 luni de zile nu a fost validat iar P. D. Liberal continuă să nu fie reprezentat în CGMB proporțional cu voturile câștigate la alegeri și comisiile de specialitate să nu fie compuse conform dispozițiilor legale.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 13 mai 2013, intimatul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat instanței respingerea recursului ca neîntemeiat.
În susținerea poziției sale procesuale, acest intimat subliniază caracterul temeinic și legal al sentinței recurate, iar criticile recurenților la sentința atacată sunt nefondate din următoarele considerente:
Raportat la primul capăt de cerere, instanța de fond în mod corect a reținut că "părăsirea sălii de ședință de către o parte din membrii Consiliului G. al Municipiului București, indiferent de efectele produse, nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, nereprezentând o exprimare explicită de a nu rezolva o cerere, astfel încât instanța să poată analiza caracterul justificat sau nejustificat al acesteia. "
Consideră că părăsirea sălii de ședință de către consilieri nu echivalează cu o invalidare în fapt a mandatului reclamantului Ț. H. F., reclamanții nefăcând dovada refuzului voit al membrilor C.G.M.B. de a valida mandatul, aceasta fiind doar o afirmație nedovedită din partea reclamanților .
Iar potrivit art.31 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, invalidarea alegerii unui consilier operează numai în cazul în care se constată încălcarea condițiilor de eligibilitate sau dacă alegerea Consiliului s-a făcut prin fraudă electorală, deci nu prin părăsirea sălii de ședință de către membrii C.G.M.B.
În concluzie, apreciază că nu poate fi reținută afirmația recurenților cum ca "prin refuzul consilierilor de a vota proiectul de hotărâre privind validarea mandatului lui H. Țica, s-a produs o invalidare în fapt, ceea ce echivalează, fără putință de tăgadă, cu un refuz nejustificat al intimatei în sensul legii contenciosului administrativ de a efectua o operațiune administrativă necesară la care era obligată."
Recurenții fac abstracție de faptul că părăsirea sălii de ședință de către o parte din membrii Consiliului G. al Municipiului București, indiferent de efectele produse, nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative.
Cu privire la motivul de recurs, prin care instanța a ignorat "obligarea pârâtelor la validarea mandatului de consilier", apreciază că recurenții sunt în eroare, în fapt instanța de fond s-a pronunțat la pagina 4 paragraful 1 si 2 asupra solicitării reclamanților ca instanța să valideze mandatul de consilier al reclamantului Țica H. sau să oblige pârâții la validarea mandatului de consilier, făcând o motivare comună. Astfel, aceasta argumentează că raportat la art. 30, art. 31, art. 3111, art.82 din Legea nr. 215/2001, articole ce reglementează procedura de validare a mandatelor de consilier, validarea sau invalidarea se face cu votul deschis al majorității consilierilor prezenți, hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor putând fi atacată de cei interesați la instanța de contencios administrativ.
Iar mai departe, concluzionează că nu este posibilă solicitarea direct în instanță a validării unui mandat de consilier, indiferent că se solicita instanței constatarea validării sau obligarea pârâților la validare, judecătorul referindu-se la ambele solicitări ale reclamanților în cererea de chemare in judecata cuprinse în capătul 1 și 3. Mai mult, în mod corect, apreciază instanța că potrivit art. 3111 din Legea nr. 215/2001, instanța poate cenzura doar un eventual refuz de validare a mandatului de consilier, exprimat printr-o hotărâre de invalidare.
Prin propria întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 13 mai 2013, intimatul pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat la rândul său respingerea prezentului recurs, arătând că, în speță, nu există un refuz expres de soluționare din partea Consiliului G. al Municipiului București a validării mandatului de consilier al recurentului - reci amant, C. G. al Municipiului București neluând în discuție, ca organ deliberativ, cu competență în validarea/invalidarea mandatelor de consilieri locali, cererea reclamantului de validare a mandatului de consilier, astfel încât să fim în prezența vreunui refuz, justificat sau nejustificat, de soluționare a cererii recurentului - reclamant.
Împrejurarea că a existat un proiect de hotărâre privind validarea mandatului de consilier local al reclamantului, nu reprezintă nici o relevanță în cauză, cât timp inițiatorul proiectului nu se poate substitui deliberativului local și nu exprimă voința acestuia, care trebuie exprimată prin vot deschis al majorităților consilierilor.
În această ordine de idei, atâta timp cât C. G. al Municipiului București nu a adoptat o hotărâre prin care să fi admis sau respins cererea recurentului - reclamant de validare a mandatului său de consilier, nu se poate reține un refuz justificat sau nejustificat de soluționare a cererii reclamantului în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, doar eventuala hotărâre de validare/invalidare a mandatului de consilier local al recurentului - reclamant poate face obiectul analizei pe fond a instanței de judecată ( a se vedea în acest sens dispozițiile art. 31/1 din Legea nr. 215/2001).
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a II -a din Legea nr. 554/2004 care consacră obiectul acțiunii în contencios administrativ "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat . interes legitim al său prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
În speță, validarea sau invalidarea mandatului de consilier local al recurentului - reclamant nu reprezintă o operațiune administrativă așa cum în mod greșit consideră acesta, actul de validare sau invalidare a mandatului de consilier local fiind un act administrativ, producător de efecte juridice.
Operațiunile administrative sunt operațiuni material-tehnice, adică activități ale administrației publice care nu produc efecte juridice prin ele însele: avize, dări de seamă, referate, comunicări, note interne, statistici, etc.
În ceea ce privește susținerea recurentului - reclamant că, prin refuzul consilierilor de a vota proiectul de hotărâre privind validarea mandatului reclamantului s-a produs o invalidare în fapt a mandatului de consilier, o consideră nefondată, deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu există o hotărâre de invalidare în ceea ce privește mandatul reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 31 indice 1 din Legea nr. 215/2001.
În ceea ce privește motivul privind încălcarea dispozițiilor art. 6 / 1 din Legea nr. 393/2004, consideră că în mod corect instanța de fond a considerat că acest motiv nu are relevanță din perspectiva analizei existenței unui refuz nejustificat de validare a mandatului, încălcarea acestor prevederi legale de către consilierii locali, putând avea ca și consecință eventuala sancționare disciplinară a acestora, acest fapt neechivalând cu o invalidare a mandatului, atâta timp cât nu există o hotărâre în acest sens.
Referitor la afirmația recurentului - reclamant privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 37 din Constituție, o consideră nefondată întrucât dispozițiile constituționale invocate se referă la dreptul de a participa la alegeri și de a fi aleși al cetățenilor cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3) precum și condiția sa fi împlinit, pana în ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel puțin 23 de ani pentru a fi aleși în organele administrației publice locale.
Nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 8 din Constituția României, privind principiul pluralismului politic, în condițiile în care Partidului D. Liberal nu i s-a îngrădit dreptul de a fi reprezentat în C. G. al Municipiului București.
În ceea ce privește criticile recurenților - reclamanți în legătură cu modul de desfășurare al ședinței din data de 11.07.2012, respectiv cu modul de supunere la vot al mandatelor care, în opinia recurenților trebuia să se facă conform listei depusă la Biroul Electoral ( art. 33 din Legea nr. 215/2001 și Regulamentul cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale ) și nu conform ordinii de zi, consideră că exced obiectului cauzei stabilit de către reclamanți și nu pot fi analizate de către instanța de judecată în condițiile în care reclamanții nu conte stă hotărâri le de validare nr. 82-83 din data de 11.07.2012 emise de C. G. al Municipiului București, privind validarea mandatelor consilierilor generali V. M. și P. G., ale căror mandate au fost validate conform Ordinii de zi aprobată de C. G. al Municipiului București în ședința din data de 11 Iulie 2012.
Nefondate sunt și criticile recurenților - reclamanți cu referire la motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la soluționarea capetelor 1 și 3 din cererea de chemare în judecată. Din analiza dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, precum și a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si funcționare a consiliilor locale, rezultă că validarea mandatului de consilier local este atributul exclusiv al consiliului local ( în speță este atributul Consiliului G. al Municipiului București ), instanța neputând suplini voința membrilor Consiliului G. ar Municipiului București ce trebuie exercitată cu votul cu deschis al majorității consilierilor prezenți la ședință.
Într-adevăr, potrivit art. 18 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța de judecată soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, dar nu poate stabili și conținutul acesteia.
În legătură cu criticile referitoare la compunerea comisiilor de specialitate ale C.G.M.B., consideră că atâta timp cât recurentul - reclamant nu a fost validat în funcția de consilier local al Consiliului G. al Municipiului București, acesta nu justifică nici un interes personal cu privire la acest aspect, deoarece potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii locali.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea îl apreciază ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
1. Motivele de recurs invocate de reclamanții recurenții se impune a fi subsumate analizei a două aspecte: pe de o parte determinare actului administrativ asimilat incident în speță, iar pe de altă parte, subsecvent, a soluției care se impune în cauză în raport de această calificare.
1.1. Că ne aflăm în prezența unui act administrativ asimilat, iar nu a unuia tipic, nu este un aspect contestat în prezenta cauză.
Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
Din interpretarea acestui text, una unanimă atât jurisprudențial, cât și doctrinar, reiese că cele două acte administrative asimilate sunt refuzul nejustificat de a soluționa favorabil o cerere, respectiv nesoluționarea unei cereri în termenul legal.
Refuzul nejustificat este definit de art.2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, ca fiind „ exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, excesul de putere fiind definit la lit. n ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.
Prin urmare, legea face o distincție foarte clară între refuzul explicit de a soluționa favorabil o cerere și nesoluționarea unei cereri în termenul legal, indiferent de rațiunea/motivația nesoluționării.
Interpretarea pe care o dau recurenții actului administrativ asimilat al refuzului nejustificat de a soluționa o cerere excede accepțiunii legale a sintagmei.
1.2. Subsecvent analizei acestei distincții, obiectul acțiunii în contencios administrativ și soluțiile pe care le pronunță instanța în raport de tipul actului administrativ contestat sunt consacrate legislativ în art. 8 alin.1, respectiv art. 18 alin.1 al Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 8 alin. 1, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Potrivit art. 18 alin. 1 din lege, „Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.
Din interpretarea coroborată a celor două texte rezultă că obiectul unei acțiuni privind nesoluționarea cererii este acela de a obliga autoritatea să analizeze și să dea cererii o soluție, abia această din urmă soluție, în măsura în care nefavorabilă petentului urmând a intra în categoria refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, putând fi contestat în instanță ca atare.
O interpretare contrară, în sensul invocat de recurenți, ar presupune substituirea instanței în atribuțiile autorității administrative și analizarea de către aceasta a însuși dreptului invocat de reclamant, fără ca acesta să fi fost analizat de autoritatea competentă.
2. Revenind la situația din prezenta cauză, curtea reține că înșiși recurenții reclamanți afirmă că CGMB a refuzat să desfășoare procedura de supunere la vot conform disp. art. 33 din Legea nr. 215/2001, apreciind că aceasta ar constitui o operațiune administrativă.
Chiar dacă s-ar admite opinia acestora că am fi în prezența unui refuz nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative (deși nu este întrunită ipoteza normei legale referitoare la exprimarea explicită a refuzului, aceasta fiind accepțiunea legii), curtea subliniază că recurenții fac confuzie cu privire la soluție pe care o poate pronunța instanța.
Consecința refuzului de efectuare a operațiunii administrative este obligarea de către instanță la efectuarea operațiunii administrative, adică supunerea la vot, ceea ce instanța de fond a și dispus atunci când a obligat pârâtul P. G. al Mun. București să convoace CGMB având pe ordinea de zi validarea mandatului de consilier al reclamantului.
Inconsecvenți, recurenții revin apoi în cuprinsul motivelor de recurs și afirmă că refuzul de validare a mandatului reclamantului Țica H. F. este unul nejustificat.
Or,. Un atare refuz de validare, dacă ar fi fost exprimat, ar constitui nu un refuz de efectuare a unei operațiuni administrative, ci un refuz de soluționare favorabilă a cererii sale, în sensul recunoașterii, prin vot în sensul validării, a mandatului său.
3. În ceea ce privește restul motivelor de recurs, relativ la neanalizarea textelor de lege invocate de reclamanți ca vătămare adusă, curtea subliniază că - având în vedere soluția adoptată în mod cu totul just de instanța de fond – era absolut nerelevantă analiza acestor aspecte, care vizau recunoașterea dreptului pretins de reclamant, analiză pe care CGMB trebuie să o facă și abia în momentul exprimării explicite a refuzului de validare, acesta poate face obiectul cenzurii instanței de contencios.
În lumina considerentelor de fapt și de drept care preced, curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți ȚICA H. F. și P. D. LIBERAL împotriva sentinței civile nr. 5048/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | L. B. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond – O. D. P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2672/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1494/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
